Am asezat oglinda si ceasul fata in fata si i-am ademenit sa se priveasca, sa se cunoasca mai bine.
Timpul si-a vazut adevarata ora a prezentului mereu trecut si s-a ascuns, de frica temporala, dupa limba secundarului.
Oglinda a vazut cum se prelinge eternitatea pe argintul ei de toate chipurile, prefacandu-se in negru-muritor al timpului si s-a ciobit la un colt intr-o greseala de zile mici si ora exacta.
Daca o sa te privesti in oglinda o sa auzi ticaitul chipului tau.
De fiecare data cand privesti in oglinda vei putea vedea si alunecand din privirea ta amintiri:trecute, prezente, viitoare. Pentru ca amintirile nu tin cont de timp ;ele exista pur si simplu!
RăspundețiȘtergere