Eu gandesc ca exista lumea altora si lumea mea, in care permit accesul cui merita, si in care mai resimt. Este vorba de o lume ideatica, presarata cu gandurile, trairile, visurile, sperantele mele, iararhia mea valorica. Nu trebuie sa te raportezi la parerea oricui sau sa-ti fie frica de polemici. Daca tu asa crezi, simti, frica e inutila, frica imi este doar de Dumnezeu, nu de trimisii lui pe pamant. E mult spus frica, e vorba de respect neconditionat. Lasa lumea sa zica ce vrea...
Ai dreptate, lumea zice multe, si uneori e mai bine sa nu o asculti.
RăspundețiȘtergere