Mineralele sufletului meu

Cu totii avem o structura a sufletului, un arhetip dat de nestiut, un schelet pe care asezam bucuriile si ocarile vietii, un algoritm pe care se spijina imensa si complicata ecuatie a existentei! Acest utilaj de o complexitate infinita care probabil nu va fi pe de-a-ntregul explicat niciodata este sufletul, iar mineralele sufletului meu sunt onoarea si loialitatea.
Fara ele eu nu pot exista, mi-as pierde sinele si pe mine insumi in focului vesnic. Orice as intreprinde, de factura morala sau mai putin morala, chiar sora cu rusinea, mai devreme sau mai tarziu voi reduce totul la muntele de onoare si farama sfanta de loialitate. Aproape sunt ca niste limite in calea de o forta oribila a raului general-universal, iar fraza ca binele invinge intotdeauna nu este o utopie, cum zic unii si nici un concept depasit al timpului modern, ci pur si simplu reprezinta scopul vacumului terestru si extraterestru de a exista si evolua. Din pacate insa pentru o mare parte din noi aceste minerale sunt pe cale de disparitie sau chiar lipsa, de aceea trebuiesc completate urgent, carentele sufletului reprezentand boala care usor, usor ne duce spre moarte interioara care din punctul meu de vedere este echivalenta cu moartea exterioara sau carnala.

Conditiile de moarte in viata

Experientele de dupa moarte nu ar parea atat de straine si de neinteles daca ai realiza ca intalnesti situatii similare ca o parte normala a existentei tale prezente.
In starile de somn si de vis tu esti implicat in aceeasi dimensiune de existenta in care se desfasoara experientele tale de dupa moarte. Nu ti minte partile cele mai importante ale acestor aventuri nocturne, iar cele pe care ti le amintesti par, ca o regula, bizare sau haotice. Acest lucru se intampla pur si simplu deoarece, in starea ta prezenta de dezvoltare nu esti capabil sa te misti constient in mai mult decat un mediu.
Intr-adevar, tu existi constient intr-o stare coerenta si creativa in timp ce corpul fizic doarme si desfasoara multe din activitatiile pe care ti-am spus ca le vei intalni dupa moarte. Pur si simplu iti indrepti principala ta concentrare a atentiei intr-o dimensiune diferita de activitate, una in care intr-adevar ai operat continuu.
Acum, asa cum deti memorii ale vietii tale in starea de trezire si asa cum pastrezi o mare parte din aceste memorii pentru intalnirile fizice zilnice, asa cum acest izvor de memorii iti asigura un simt al continuitatii zilnice. Asa cum exista continuitate in viata ta zilnica, la fel exista continuitate si in viata din timpul somnului.
Asadar, o portiune din tine este constienta de absolut fiecare intalnire si experienta de vis. Visele nu sunt mai halucinatorii decat este viata fizica.
Cu toate acestea, realitatea sa este mult mai nativa existentei tale. Daca nu gasesti coerenta in starea de vis, se intampla deoarece te-ai autohipnotizat inspre a crede ca nu exista asa ceva. Bineinteles, tu incerci sa traduci aventurile tale nocturne in termeni fizici si incerci sa ii indesi intr-o distorsiune des limitata a naturii realitatii.
Intr-o oarecare masura, acest lucru este natural. Pentu un motiv tu esti concentrat intr-o viata zilnica. Tu ai acceptat-o ca pe o provocare. Dar, in cadrul sau, tu esti de asemenea menit a creste, dezvolta si extinde limitele constiintei tale. Este foarte dificil a admite ca tu esti in multe moduri mult mai eficient si creativ in starile de somn decat in starea de trezire, si oarecum cutremurator a admite ca intr-adevar corpul de vis poate zbura, sfidand timpul si spatiul. Este mult mai usor a afirma ca toate aceste experiente sunt simbolice si nu cuvant cu cuvant adevarate; a elabora teorii psihologice complicate, de exemplu, pentru a explica visele in care zbori.
Simplul fapt este ca atunci cand visezi ca zbori, deseori faci acest lucru. In starea de vis operezi mai mult sau mai putin sub aceleasi conditii, ce sunt native unei constiinte nefocalizate in realitatea fizica. Asadar, multe din experientele tale sunt precis acelea pe care le vei intalni dupa moarte. Poti vorbi cu rude sau prieteni morti, sa revizitezi trecutul, intampini vechi colegi de scoala, mergi pe strazi ce au existat cu 50 de ani in urma – in termeni fizici, calatoresti prin spatiu fara a necesita nici un timp fizic pentru a face acest lucru; fi intampinat de calauze, fi instruit, sa ii inveti pe altii, executi munca plina de sens, rezolvi probleme, halucinezi.
In viata fizica exista o pauza intre conceperea unei idei si construcita sa fizica. In realitatea de vis, nu se intampla asa. Asadar, cea mai buna metoda de a deveni dinainte familiarizat cu mediul de dupa moarte, vorba vine, este de a explora si intelege natura self-ului tau ce viseaza. Nu multe persoane doresc sa investeasca timp sau energie in acest proiect.
Totusi, metodele sunt disponibile, iar cei cale le folosesc nu se vor gasi alienati atunci cand, dupa moarte, intreaga focalizare a atentiei este indreptata in acea directie.
Deoarece memoria ta constienta este atat de puternic conectata cu atentia in interiorul corpului, desi parasesti corpul atunci cand dormi, constiinta in stare de trezire, de obicei nu tine minte acest lucru.
In starea de somn, tu detii memorii a tutoror persoanelor intalinite in visele tale, desi ai fi putut intalni sau nu, o parte dintre acestia in experientele din timpul zilei. In starea de somn, tu poti avea de-a lungul anilor experiente constante cu parteneri apropiati ce pot trai in alta parte a lumii, fiindu-ti straini in starea de trezire.
Asa cum stradaniile tale zilnice au inteles si scop, la fel se intampla si cu aventurile din vise, iar in acestea, tu atingi diferite scopuri impuse de tine. Ele vor continua in experienta de dupa moarte. Forta vitala, viata si creativitatea din spatele existentei tale fizice este generata in aceasta alte dimensiune.In timpul zilei tu esti in mod constient atent la metodele de a rezolva problemele pe care le-ai invatat in timpul somnului. In vise tu iti stabilesti scopurile, asa cum dupa moarte, iti stabilesti obiectivele pentru o noua reincarnare.
Acum, nici o structura psihologica nu este usor a fi descrisa in cuvinte. Pentru a explica natura personalitatii asa cum in general este cunoscuta, tot felul de termeni sunt folositi: eu, subconstient, ego, superego; toti acestia pentru a diferentia actiunile intretesute ce alcatuiesc personalitatea fizica. Self-ul ce viseaza este la fel de complicat. Poti spune ca anumite portiuni din el se ocupa cu realitatea fizica, manipularea fizica si planificare; unele cu nivele profunde ale creativitatii si implinirilor ce asigura supraevietuirea fizica; unele cu comunicarea, chiar cu elemente mai extinse ale personalitatii in general necunoscute, unele cu experientea si existenta continua a ceea ce poti numi sufletul sau globala entitate individuala, adevaratul self multidimendsional.
Sufletul creeaza trupul. Creatorul de abia se uita la creatia sa. Pentru un motiv sufletul creeaza trupul, cat si existenta fizica, asa ca nimic din acestea nu ar trebui sa te conduca la o aversiune fata de viata fizica, si nici spre o lipsa a aprecierii acelor bucurii senzoriale de care esti inconjurat. Orice calatorii in interior ar trebui sa iti permita sa gasesti o semnificatie mareata, frumusete si sens in viata asa cum o cunosti acum; dar placerea si desfatarea completa inseamna de asemenea sa iti folosesti toate abilitatiile, sa explorezi dimensiuni interioare cu la fel de multa minunatie si entuziasm. Asadar, cu o intelegere adecvata este foarte posibil sa devii familiarizat cu taramurile, mediile si experientele de dupa moarte. Le vei gasi la fel de insufletite ca oricare pe care le stii. Asemenea explorari vor schimba complet preconceptiile sumbre despre existenta de dupa moarte. Este foarte important ca pe cat posibil sa te dezbraci de cat mai multe preconceptii deoarece acestea iti vor impiedica progresul.
In general vorbind, daca esti indeajuns de multumit de realitatea fizica, esti intr-o pozitie mult mai buna de a studia aceste medii interioare.
Daca vezi raul peste tot in jurul vietii tale fizice, si el pare sa cantareasca mai mult decat binele, atunci nu esti inca pregatit. Nu ar trebui sa te angajezi intr-o explorare a acestor medii nocturne daca esti deprimat, caci in acest timp starea ta fizica este predispusa spre experiente depresive, fie ca esti treaz sau dormi. Nu ar trebui sa te angajezi intr-un asemenea studiu daca speri sa inlocuiesti experientele interioare cu cele fizice.
Daca ideile tale de bine si de rau sunt riguroase, inflexibile, atunci nu detii intelegerea necesara pentru orice manipulare constienta in aceasta alta dimensiune. Cu alte cuvinte, ar trebui sa fii pe cat posibil flexibil mental, psihologic si spiritual, deschis noilor idei, creativ, si nu excesiv de dependent de dogme si sisteme de organziare.
Ar trebui sa fi indeajuns de competent si intelegator. In acelasi timp ar trebui sa fi suficient de prietenos in mediul tau fizic astfel incat sa fii capabil sa tratezi viata asa cum este ea. Ai nevoie de toate resursele tale. Aceasta va fi o explorare si stradanie activa, nu o retragere pasiva si in mod sigur nu un refugiu las. Spre sfarsitul acestei carti vor fi oferite metode pentru cei dintre voi care sunt interesati a explora constient aceste conditii de dupa moarte – avand ceva control asupra progresului si experientelor tale.
Totusi, aici vreau sa descriu mai in amanunt aceste conditii. Acum, in viata fizica tu vezi ceea ce vrei sa vezi. Tu percepi, date specifice dintr-un camp disponibil de realitate – date ce sunt selectate atent de catre tine, in concordanta cu ideile tale despre ce este realitatea. In primul rand, tu creezi aceste date.
Daca crezi ca toti oamenii sunt rai, nu vei experimenta partea buna din ei. Vei fi complet inchis fata de ea. Ei, la randul lor, iti vor arata partea rea. Vei vedea telepatic ca ceilalti nu te simpatizeaza, si iti vei proiecta antipatia asupra lor.
Cu alte cuvinte, experienta ta urmareste asteptarile tale. Acelasi lucru se aplica experientelor de dupa moarte, experientelor din timpul visului cat si oricaror intalniri din afara corpului. Daca esti obsedat de ideea raului, atunci vei intalni conditii nefaste. Daca crezi in diavoli, atunci ii vei intalni. Asa cum am mentionat mai devreme, exista o libertate mult mai mare atunci cand constiinta nu este fizic orientata. Inca o data, in realitate gandurile si emotiile sunt construite fara un interval de timp fizic. Asa ca, daca crezi ca vei fi intampinat de un demon, iti vei crea propia ta forma de gand a acestuia, nerealizand ca ea este creatia ta.
Asadar, daca intr-o asemenea maniera te concentrezi asupra necazuriilor din experienta fizica, atunci inca nu esti gata pentru asemenea explorari. Este bineinteles posibil ca in asemenea conditii sa intalnesti o forma de gand ce apartine altcuiva, dar daca nu crezi in demoni, vei recunoaste tot timpul natura fenomenului si vei ramane nevatamat.
Daca aceasta este propia ta forma de gand, atunci poti invata de la ea, intrebandu-te ce reprezinta, ce problema a fost materializata. Dupa moarte, poti halucina acelasi lucru, sa il folosesti ca un simbol si sa treci printr-o batalie spirituala ce, bineinteles, nu ar fi necesara daca ai avea mai multa intelegere. Vei lucra la ideile, problemele si dilemele de la nivelul propiu de intelegere.
Mediile de dupa moarte exista pretutindeni in jurul tau.
Este ca si cum situatia ta prezenta si toate fenomenele fizice au fost proiectate din interior inspre afara, oferindu-ti o continua imagine in miscare, fortandu-te sa percepi doar acele imagini ce au fost transpuse. Acestea par atat de reale incat te gasesti in pozitia de a reactiona constant la ele.
Ele servesc a masca alte realitati valide ce exista in acelasi timp, iar din aceste alte realitati tu primesti puterea si cunoasterea operarii proiectilor materiei. Poti “seta masina sa mearga in gol”, vorba vine, sa opresti aparenta miscare, si sa iti indrepti atentia catre aceste alte realitati.
In primul rand, trebuie sa realizezi ca ele exista. Ca o expunere preliminara a metodelor ce le voi oferi mai tarziu, este o idee buna sa te intrebi acum si atunci: ”De care lucruri sunt de fapt constient in acest moment?” Fa acest mic exercitiu cu ochii deschisi si apoi in timp ce sunt inchisi.
Atunci cand ochii sunt deschisi, nu considera ca numai obiectele imediat perceptibile exista. Uita-te acolo unde spatiul pare gol si asculta in mijlocul linistii. Exista structuri moleculare in fiecare centimetru de spatiu gol, dar ti-ai conditionat urechile sa nu le auda. Tu iti folosesti simturile tale interioare atunci cand esti in starea de vis, si le ignori atunci cand esti treaz.
Simturile interioare sunt echipate sa perceapa date ce nu sunt fizice. Ele nu sunt inselate de imaginiile ce le proiectezi in realitatea tridimensionala. Ele pot percepe obiectele fizice. Simturile tale fizice sunt extensi ale acestor metode interioare de perceptie, iar dupa moarte, pe acestea te vei baza. Ele sunt folosite in experientele din afara corpului. Ele opereaza constant sub constiinta in stare de trezire astfel incat poti deveni familiarizat acum cu natura perceptiei de dupa moarte.
Cu alte cuvinte, mediul, conditiile si metodele de perceptie nu iti vor fi straine. Nu esti aruncat brusc intr-un necunoscut iar acel necunoscut este acum o parte din tine. A fost o parte din tine inaintea acestei nasteri fizice, si va fi o parte din tine dupa moartea fizica.
Totusi, aceste conditii au fost sterse din constiinta ta, peste tot cuprinsul istoriei tale. Omenirea a avut diverse concepte despre propia sa realitate dar se pare ca dinadins s-a indepartat de ele in ultimul secol. Exista multe motive, si vom incerca sa acoperim o parte din ele. In multe moduri, tu esti “mort” acum – si atat de mort pe cat vei fi vreodata.
In timp ce te ocupi de treburile si stradaniile zilnice, in spatele constiintei normal treze tu esti de asemenea concentrat in alte realitati, percepand situatiile prin simturile interioare, si experimentand evenimente ce nu sunt nici macar inscrise inauntrul creierului fizic. Dupa moarte, pur si simplu esti constient de aceste dimensiuni de activitate pe care acum le ignori. Acum, existenta fizica predomina. Atunci, nu va fi asa. Si nici nu iti va fi pierduta iar memoriile tale vor fi retinute. Pur si simplu, tu vei iesi dintr-un cadru particular de referinta. Sub anumite conditii vei fi chiar liber sa folosesti anii ce aparent ti-au fost oferiti in diferite moduri.
De exemplu: ti-am spus ca timpul nu este construit dintr-o serie de momente, una succedandu-se dupa alta, desi acum le percepi in acea maniera. Evenimentele nu sunt lucruri ce ti se intampla. Ele sunt experiente materializate formate de catre tine conform propiilor asteptari si credinte. Portiuni interioare ale personalitatii tale realizeaza acum acest lucru. Dupa moarte, nu te vei concentra asupra formelor fizice luate de timp si de evenimente. Poti folosi aceleasi elemente, asa cum un pictor isi poate folosi culorile.
Poate ca durata ta de viata va fi de 77 de ani. Dupa moarte poti, in anumite conditii specifice si daca alegi acest lucru, sa experimentezi evenimentele acelor 77de ani in tihna- dar nu neaparat in termeni de continuitate. Poti schimba evenimentele. Poti manevra in acea dimensiune particulara de activitate ce a reprezentat cei 77 de ani ai tai.
Daca gasesti grave erori de judecata, le poti corecta. Cu alte cuvinte, te poti perfectiona, dar nu poti intra inca o data in acel cadru de referinta ca o constiinta ce participa complet, sa zicem, la tendintele istorice din acel timp, luand parte la existenta halucinanta de masa ce a rezultat din constiinta aplicata a self-ului tau cat si a “contemporanilor” tai.
Unii aleg acest lucru mai degraba decat reincarnarea, sau aleg un studiu inaintea unei noi reincarnari. In funful sufletului, acesti oameni sunt foarte des perfectionisti. Ei trebuie sa se intoarca si sa creeze. Trebuie sa isi corecteze erorile. Ei folosesc imediata viata trecuta ca o panza, iar cu aceeasi “panza” incearca sa creeze o imagine mai buna. Acesta este un exercitiu mental si psihic, experimentat de multi, ce necesita o mare concentrare si este mult mai halucinatoriu decat orice existenta.
Poti simti ca vrei sa “retraiesti” anumite portiuni din viata ta pentru a le intelege mai bine. Asadar, experienta ta de viata este a ta. Asemenea conditii cu siguranta nu sunt straine. In trairile commune, des te imaginezi comportandu-te intr-o maniera diferita decat ai facut-o, sau in mintea ta experimentezi evenimente pentru a obtine o mai buna intelegere a lor. Viata ta este propia experienta-perspectiva, iar cand la momentul mortii tu o scoti afara din contextul fizic de timp – in masa, atunci o poti experimenta in alte moduri. Tine minte, evenimentele si obiectele nu sunt absolute, ci plastice. Evenimentele pot fi schimbate atat inainte cat si dupa aparitia lor. Ele nu sunt niciodata stabile sau permanente, chiar si in contextul realitatii tridimensionale in care pot parea ca fiind asa.
Orice lucru de care esti constient in existenta tridimensionala este doar o proiectie a unei realitati largite in acea dimensiune. Evenimentele de care esti constient sunt doar acele fragmente de activitati ce isi fac loc sau apar constiintei tale normal treze. Alte portiuni din aceste evenimente iti sunt aproape clare, atat in starea de vis cat si in dedesubtul constiintei normale din timpul zilei.
Daca vrei sa sti cum este moartea, atunci devino constient de propia ta constiinta in timp ce este despartita de activitatiile fizice. Vei afla ca este foarte activa. Cu antrenament vei descoperi ca, constiinta normal treaza este extrem de limitata, si ceea ce ai considerat odata ca fiind conditii de moarte par mult mai aproape de conditiile de viata.
Asemenea alte existente si realitati deja descrise coexista cu a ta, iar in starea de trezire tu nu esti constient de ele. Acum, foarte des in visele tale esti capabil a percepe asemenea situatii, dar des le preschimbi in accesorii propii de vis, in acest caz, in momentul trezirii tu ai o foarte mica memorie clara.
In acelasi mod, in mijlocul vietii, starui asupra asa numitelor fantome si aparitii, iar din acest motiv, tu insuti apari ca o aparitie altora, in mod special atunci cand trimiti puternice forme de gand din starea de somn, sau chiar atunci cand inconstient calatoresti in afara corpului fizic.
Evident, exista atatea tipuri de fantome si aparitii pe cat exista oameni. Ele sunt la fel de alerte sau de nealerte fata de situatia lor pe cat esti tu fata de situatia ta. Cu toate acestea, ele nu sunt complet concentrate in realitatea fizica, fi in personalitate sau in forma, iar aceasta este principala lor distinctie. Unele aparitii sunt forme de gand trimise de personalitatile supravietuitoare datorita unei anxietati adanci, prelungite. Ele descriu acelasi tip de comportament compulsive ce poate fi vazut in multe situatii din experienta ta obisnuita.
Inca o data, exista exceptii in care memoria este pastrata, dar ca o regula fantomele si aparitiile nu sunt mai constiente de efectul lor asupra altora decat esti tu atunci cand apari aproape inconstient in lumi ce ti se vor parea a fi straine.
Combinarea gandului, emotiei si dorintei creeaza forma, poseda energie si este formata din energie. Se va arata in cat mai multe feluri posibil. Tu recunosti doar materializarile fizice, dar asa cum a fost mentionat mai devreme in aceasta carte, tu trimiti in afara ta pseudoforme de-ale tale, de care nu esti constient; iar acestea sunt in afara calatoriei astrale sau proiectiei, ce este o chestiune mult mai complicata.
Tu apari in forma astrala in realitati ce comparativ sunt mult mai avansate decat a ta. De obicei esti recunoscut datorita dezorientarii tale. Nu stii cum sa te misti. Nu stii obiceiurile. Dar, fie ca ai sau nu o forma fizica, daca detii emotii sau ganduri, acestea vor lua forma. Ele au o realitate. Daca te gandesti puternic la un obiect, va aparea undeva.
Daca te gandesti puternic ca esti intr-o alta locatie, o pseudoimagine de-a ta va fi proiectata din tine in afara catre acel loc, fie ca este sau nu perceputa si fie ca esti sau nu constient de ea, sau constient in ea. Acest lucru se aplica celor care au parasit sistemul tau fizic si cei care sunt inca in el.
Toate aceste forme sunt numite constructii secundare, deoarece, ca o regula, constiinta completa a personalitatii nu se afla in ele. Ele sunt proiectii automate.
Acum, in constructiile principale, o constiinta, de obicei pe deplin atenta si alerta, adopta o forma - nu cea “nativa”- si in mod constient des o proiecteaza intr-un alt nivel de realitate. Chiar acest lucru este a cautare complicata, foarte rar folosita pentru scopurile comunicarii.
Existe metode mult mai usoare. Am explicat intr-o oarecare masura modul in care imaginiile sunt construite dintr-un camp disponibil de energie. Tu percepi doar propiile tale constructii. Asadar, daca o “fantoma” vrea sa te contacteze, o poate face prin intermediul telepatiei, iar tu insuti daca doresti poti construi imaginea analoaga. Sau, individual isi poate trimite o forma de gand in acelasi timp in care comunica telepatic cu tine. Camerele tale sunt pline acum de forme de gand pe care nu le percepi; si din nou, tu esti acum la fel de mult un fenomen spectral pe cat vei fi dupa moarte. Pur si simplu nu esti constient de acest fapt.
Ignori anumite variatii de temperatura si curenti de aer - spunandu-ti ca sunt doar in imaginatia ta – ce sunt in schimb indicii a unor asemenea forme de gand. Tu arunci in fundal comunicariile telepatice ce foarte des acompaniaza asemenea forme, si indepartezi toate doveziile ca alte realitati exista impreuna cu a ta, si ca in mijlocul unei existenet tu esti inconjurat de dovezi intangibile dar valide. Cuvintele “viata” si “moarte” servesc a-ti limita intelegerea, a pune bariere acolo unde nici una nu exista inerent.
Unii prieteni si rude moarte intr-adevar te viziteaza, proiectand propiul lor nivel de realitate inspre a ta, dar, ca o regula, nu poti percepe formele lor. Cu toate acestea, ele nu sunt mai fantomatice, sau “moarte”, decat esti tu atunci cand te proiectezi in realitatea lor – asa cum faci din starea de somn.
Ca o regula, ei te pot percepe in aceste ocazii. Ceea ce des uiti este ca asemenea indivizi sunt in diferite stadii de dezvoltare. Unii au conexiuni mai puternice cu sistemul fizic decat altii. Durata de timp in care un individ este mort, in termenii vostrii, are putin de a face cu faptul ca vei fi sau nu vizitat, ci mai degraba cu intensitatea realatiei.
Asa cum a fost mentionat mai devreme, in starea de somn poti ajuta persoane recent decedate, straini, sa se aclimatizeze cu condtitiile de dupa moarte, chiar daca aceste cunostiinte nu iti vor fi disponibile dimineata. Asa ca altii, strainii, pot comunica cu tine atunci cand dormi, si chiar sa te ghideze prin variatele perioade ale vietii tale.
Nu este o simpla chestiune de a explica conditiile de viata asa cum le cunosti, asadar este extrem de dificil a discuta despre complexitatiile de care nu esti constient.
Punctul principal pe care vreau sa il clarific in acest capitol este ca tu esti deja familiarizat cu toate conditiile ce le vei intalni dupa moarte, si intr-o masura poti deveni constient de acestea. *

*articol preluat si imbogatit

Dunarea si-a cerut tributul....

Un băiat de numai 18 ani, care se pregătea să dea examenul de bacalaureat şi apoi admiterea la facultate, a fost înghiţit de apele Dunării. Ieri în jurul prânzului, David Piroşcă, unul dintre cei mai buni elevi ai Liceului "Panait Cerna" s-a dus pe malul fluviului, cu un coleg de clasă, pentru a face o baie. Tinerii au mers în apropiere de Nava "Mureş", iar David s-a dezbrăcat de haine şi a intrat în apă, fiind singurul care ştia să înoate. Colegul lui a rămas pe mal şi, la un moment dat, l-a auzit strigând după ajutor, iniţial crezând că face o glumă. După ce şi-a dat seama că David este tras de curent şi nu mai poate să iasă, băiatul rămas pe mal a început să ceară ajutor. Un tânăr de 20 de ani aflat în zonă s-a aruncat în apă, dar nu a reuşit să îl salveze pe băiat.
Vestea că David a intrat în apă să facă o baie şi nu a mai ieşit s-a împrăştiat repede printre cunoscuţi, astfel că, în scurt timp, familia şi prietenii au sosit la locul tragediei. Oamenii au sunat cu disperare la 112 şi au cerut ajutor, însă la o oră şi jumătate de la incident nu venise nimeni la faţa locului pentru a începe căutările.
David a avut un destin nemeritat...Acum e in ceruri pentru a le canta ingerilor.In scurta ta vizita pe acest pamant ai dat dovada de un suflet nobil. Ne-ai bucurat inimile cunoscandu-te si vei ramane in memoria noastra mereu. Personal il stiam pe acest tanar din vedere insa vestea m-a socat,pe cine nu ar soca?
Condoleante pentru familie si multa putere de a depasi momentul.Aici ma adresez si colegilor,profesorilor in special domnului diriginte Ionescu S.!
Dumnezeu sa il ierte si sa-l primeasca in paza sa!

Dumnezeu să te odihnească, David! Să ne priveşti din cer! Cer senin...

Comunicarea

Cat este comunicarea de importanta poti judeca dupa efectele ei, si mai ales dupa rezultatele lipsei ei. Ea este liantul care tine societatea impreuna, combustibilul cu care functioneaza motorul dragostei si empatiei , al rabdarii, al progresului civilizatiei si chiar si al harului. Fara comunicare omul nu este decat un univers inchis, cu propriile-i legi care-i comanda viata efemera, tot atat de departe de ceilalti oameni ca si o stea de celelalte stele. Cel mai mare neadevar despre comunicare este ca ea ar fi completa. Iluzia comuniunii cu semenii te înseala numai pana in momentul unei mari zdruncinari sufletesti, cand, deodata, iti dai seama că nici parintii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, sau macar intelege. Si totusi fiecare comunicare este o şansă de a ajuta si împuternici pe cineva.Trebuie doar sa inveti când să fii tăios, când să fii agreabil şi când să menţii o poziţie echivocă. Cea mai obisnuita si mai intalnita forma de comunicare pare a fi intelegerea gresita. De vina sunt cuvintele, ale caror eficienta pare a fi discutabila, ( poti s-o discuti insa fara a te folosi de ele ? ) si care inevitabil par sa atraga interpretarile gresite. Asadar cand iei decizia de-a comunica iti asumi un risc ! Oare merita? Desi se prea poate ca initial sa inclini sa crezi ca nu, totusi uitandu-te la groaznica alternativa cred ca te vei razgandi. In momentul cand nu mai esti dispus sa-ti asumi acest risc, vei face cunostinta cu o realitate mult mai sumbra si anume Singuratatea. ” Singuratatea este o gradina in care sufletul se usuca, iar florile care cresc in ea n-au parfum “ - spunea Mark Levy. Crezi ca-l poti contrazice, crezi ca sti tu mai bine ?

Emotii la sfarsit de an

Şi acum îmi aduc aminte de emoţiile pe care le aveam la sfârşit de an şi în mod special la ultimul sunet. După învălmăşeala epuinzantă din timpul anului şi îngrijorările cu notele de la sfârşit, acea zi de sfarsit ajunge a fi o mare relaxare.
Acum la sfîrşit de an vreau să am un indemn pentru toţi elevii, liceenii şi studenţii să preţuiască timpul pe care îl au să înveţe, pentru că el trece foarte repede şi apoi vine perioada când trebuie să aplicăm ceea ce am acumulat. Un sentiment foarte des repetat la sfârşit de an este dorinţa de a fi mai bun anul care vine. Doar atunci simţi acea voce impunătoare care îţi şopteşte: „Ai putut mai mult!!!” şi imediatul gândul alinător: „La anul am să învăţ mai bine!” Dar cine ştie? Şi la sfârşitul anului viitor te trezeşti din nou cu aceiaşi voce în minte, dar scuzele parcă nu mai au valoare. Viitorul nostru nu depinde de intenţiile noastre ci de deciziile care sunt urmate de fapte.Înţeleptul Solomon a spus următoarele cuvinte:
„ Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!”
Proverbele 19-20
Sfîrşitul de an este la fel şi o oportunitatea de restabili unele relaţi care poate au fost afectate pe parcurs. Dacă ştii că ai supărat un profesor, nu ezita să te apropii şi să-i ceri iertare, este frumos să fi recunoscător şi să rămâi în relaţii bune cu toţi, pentru că niciodată nu şti cum se întoarce timpul. Apreciază pe cei ce au investit în tine aşa ca să oferi emoţii pozitive nu doar ţie, că în sfarşit s-a terminat şcoala, ci şi celor care au lucrat pentru tine tot anul.

Culorile ploii

De pe cerul azuriu de vara a disparut brusc soarele. Norii se aduna a ploaie, iar vantul patrunde orice suflare, purtand cu sine mirosul si freamatul cald al verii.
Arborii isi infioara frunzele fosnind ametitor si furtuna cucereste pamantul insetat. Peisajele posomorate se amesteca in valtoarea furtunii amenintatoare. Din cerul fumuriu si sumbru cad picaturi mari si reci de ploaie, atat de curate si stravezii ca lacrima unui izvor. Ploaia saruta pamantul cuprizandu-l in bratele sale cu suvoaiele indraznete si paraiele zglobii. Vantul si ploaia se intetesc sugrumand zapuseala acestei zile de vara. Natura suspina prin fulgere, fulgere lungi ce strabat norii si care infricoseaza. Doar frunzele se mai misca ametite valsand in pustietatea ploii. Strazile impartasesc gustul linistii fiind spalate de picaturile acestei ploi.
Cuprinsa de vraja ploii, mi-am luat umbrela cea veche si am plecat la plimbare. Pas cu pas pasind pe strazi, curcubeul ma intampina, iar ploaia se indeparta de pe meleagurile noastre. Natura se bucura, dandu-ne mirosul de aer proaspat cu amprente dulci de miresme, de capsuni, de cirese si de flori de soc. Nimic nu se compara cu imaginea naturii de dupa ploaie, iar totul capata viata. Ploaia pentru mine a capatat culoare!

Plimbari in parc

Si-n ultima cetate, in ultima-ncapere,

Respira iarasi monstrul, nastrusnica durere.

Ma uitam zilele trecute pe geam,la orasul in care am crescut si in care vreau sa-mi petrec tot restul vietii de-acum in colo. Un poet englez a spus odata ca, daca te plictisesti de Londra, te plictisesti de viata....
Imi amintesc de plimbarile in Monument unde parca intram intr-o alta lume. Nimic nu mai conta, iarba se clatina in vantul tandru si la tot pasul. Parcul asta a fost mereu locul meu de refugiu, un loc in care puteam sa stau si sa privesc firul vietii. Stateam cu orele pr o banca si urmaream susurul stins al batranilor arbori. Era inimaginabil, era ceva de nedeslusit...
Acum insa Monumentul a adormit, pentru cat timp nu se stie. Vantul, parca te goneste din acest colt uitat de lume. Multimea oarba care bate aleile poleite cu frunze nu-i mai da importanta. Arborele batran se inclina plin de sperante in fata fiecarui trecator, dar numai nostalgicii ca mine ii mai raspund...

Dezlantuire de vara

Trage aer in piept, aer curat si soare. Pluteste mirosul de brad alunecand in suflet. Mintea e limpede si vede clar pana hat, departe.
Nu e nimic mai imbatator decat sentimentul de contopire cu salbaticia. Desi numai tu, nu esti niciodata singur : un greiere canta la vioara, iar pitigoii il acompaniaza, troznesc crengutele uscate sub pasul usor al lupilor. Veveritele topaie cu iuteala pe scoarta copacilor, nereusind sa se mai vada decat cozile stufoase si resturile alunelor de padure cazute la picioare. Buburuzele rosii isi desfac aripioarele in vreun varf de fir de iarba zburand haotic.
O lume bogata, melodioasa, ce danseaza cu tine in ritm de vals, o lume ce te linisteste si-ti arata frumustea ei in orice mic detaliu, o lume care te accepta asa cum esti pentru ca poate nu-i pasa, lumea ta, a mea ...lumea unora.
Lume a salbaticiunilor!

Ganduri scrise

Sa încercam acum sa gasim presupozitia cu care lucreaza Platon atunci când respinge, cu atâta siguranta si în mod aparent atat de paradoxal, scrisul.Gandul scris este fata de gandul gandit asemeni picturii fata de realitatea vie. Pictura este o imagine instantanee, care fixeaza într-un anumit moment realitatea vie. Gandul scris este intepenit în doua sensuri: pe de o parte, pentru ca reprezinta transcrierea unui gand care a fost desprins din fluxul gandurilor care l-au creat. Pe de alta parte, pentru ca a exprima înseamna deja a selecta din bogatia actului de a gândi ceea ce poate fi fixat prin expresie.Gandul care a ajuns sa fie scris este de doua ori pietrificat. Obiectia pe care Platon o aduce se bazeaza, în fond, pe distinctia între ceea ce este viu si insufletit, fertil in urmari, poate crea consecinte, si ceea ce este decupat, întepenit, mort, neinsufletit si care, cum spune el, este mut. Cu alte cuvinte, nu mai poate produce nici un fel de consecinte, cu exceptia celor pe care nu le mai poate controla în nici un fel, ma refer la gandurile suscitate în mod arbitrar de pagina scrisa.

Ganduri de viitor

Oricare adolescent la aceasta varsta viseaza la ce va face mai tarziu in viata si la ce statut social ar dori sa ajunga . Fiecare are aspiratiile sale proprii , dorintele si visurile sale si cauta metode si cai de a si le indeplini. La fel ca ei toti si eu imi doresc tot ce e mai bine pentru mine si pentru viitorul meu.
Un viitor pe care trebuie sa mi-l asigur neaparat, iar acest lucru nu se poate realiza decat cu multa munca, constinciozitate si urmand pas cu pas toate etapele formarii mele ca om responsabil si cu simtul datoriei. Trebuie luat in serios fiecare lucru, trebuie facut cu responsabilitate si cu mult simt de raspundere pentru ca doar atunci se considera un lucru bine facut.
Chiar daca acum, la aceasta varsta, inca mai avem din copilariile specifice perioadei adolescentine trebuie sa privim cu seriozitate tot ce ne asteapta deoarece tot ce facem acum e un prim pas pentru mai tarziu, pentru viitorul nostru si dezvoltarea noastra ca oameni de baza ai societatii in care traim.
Munca, constiinciozitate, sarguinta, simt de raspundere sunt cuvintele care ar trebui sa ne calauzeasca pentru implinirea aspiratiilor noastre profesionale si a telurilor propuse. Doar asa vom putea spune peste ani ca suntem niste oameni realizati care au reusit sa-si atinga telurile propuse.

Zborul, ce fericire!- Brâncuşi

Voia de multă vreme să se intoarca in sine. Simtea cu toate fibrele fiintei ei ca daca ar fi facut-o , ar fi putut zbura. Zilele trecute nevoia de zbor sfartecase tot ce era împacat în ea, profanand precum un demon, toate gandurile ei, cutremurand-o pana la obsesie, lovind-o în fiecare clipa sfichiuitor, pana la o durere surda,mocnita, sacaitor de stridenta.Noaptea trecuta visase ingeri. Respiratia lor in spate, mangaindu-i sufletul abia tremurand peste inima ei şi o caldura învaluitoare, strecurandu-se molatec pana în ungherele fiintei ei, ii dadusera impresia unei unduiri în pasi de vals pe un nor . Si cand lumina diminetii dezintegrase visul pana la nefiintă, sentimentul de singuratate o urmarise acut toata ziua. Iar nevoia de zbor se amplificase. În urechi, fiecare sunet îi parea sfasiere de aer, fiecare respiratie ii umplea plamanii pana la refuz, şi fiecare gand o ridica deja în aer, deasupra ei ramanand doar norii, printre care se strecura cu gratie si de care se atingea cateodată intim, lasandu-i sa ii mangaie fugar nervurile, ca într-o parere deja uitata, ratacita printre neguri de trecut...
Îsi dorea liniştea zborului tacut , arcuit, departe de cei din jurul ei. În ultima vreme o sufocau într-atat, încât avea sentimentul că, în mijlocul lor, se dezintegreaza într-un fum ce se zguduia staruitor într-un dans macabru. O oboseau aceleasi conversatii duse în extrem, care nu spuneau absolut nimic, aceleaşi ironii insipide şi lipsite de glazura, aceleasi priviri, seci şi avide în acelasi timp, care vanau cu disperare o esenta pe care nu o gaseau în cabotinismul lor pierdut in vartejul citadinismului sec, cu strălucirea seaca a unui astru lipsit de energie, palpaind intr-o strafulgerare stearsa din cand în cand, ca o revolta a viului împotriva mortii.
Simtea că trebuie să zboare cât mai curand. Avea sentimentul ca ,daca nu o face, ar pierde insasi esenta intoarcerii în sine şi dizolvarea în neant după care tanjea de atata vreme. Isi puse îngrozita aripile, mangaind fugar umerii , ca şi cum si-ar fi dorit sa fie o aripa de fluture ce indepartează pacla deasa ce ameninta sa intre in ea. Ridica incet privirea de jos, scrutand zările cu aviditatea îngerului cazut ce cauta cu disperare paradisul pierdut . Simti cum aripile, ce prindeau radacini în interiorul ei ii contractau sinuos trupul într-un arc ce se rasfrangea cu voluptate peste însasi materia ancestrala. Brusc, sentimentul ca odata cu aceasta arcuire cad la pamant, cu un sunet hidos , de fier învechit şi mancat de ruginile timpului, toate lanturile ce în ultima vreme ii dadeau senzatia de claustrofobie, facand-o sa se simta ca si cum aerul nu era suficient pentru ea. Dintr-odata, aripile batura aerul într-o molcomă uitare de sine,iar zborul deveni una cu cerul . Realiza atunci, cu o strafulgerare subita, că a privi numai spre cer nu înseamnă nimic fără a pleca capul spre pamant. Nimic fara libertate şi nimic fara lanturi... .

Randuri

Am gasit aceste randuri undeva pe net si mi s-au parut interesante... Sunteti de-acord cu ele?

"Lupta cu viaţa e lupta cu timpul, iar curgerea timpului e esenţa fricii de viaţă. Frica de viaţă e chiar o continuă frică de moarte. Când te naşti, viaţa e prima boală pe care o contractezi. Restul timpului nu e altceva decât o luptă continuă şi oblojirea rănilor. Marii luptători sunt cei mai mari fricoşi. Frica stă la baza tuturor actelor de eroism. Culmea e că şi aceia care fug de lupta cu viaţa, tot nişte fricoşi sunt. E ca paradoxul care spune că adevărul e o minciună."

miros de crini

In ei ma sorbira, extatici
Si pe aripi de rai ma purtara.
In crini e betia cea rara.

(Macedonski)

Azi am simtit miros de crini. Un miros care imi amintea de ceva din trecut dar nu-mi aminteam exact de ce.Hmmm...si acum imi miroase a crini, stau chiar in fata mea iar eu nu mai contenesc privindu-i!

SA IUBIM PAMANTUL!

Paseste in vid. Simte goliciunea sufletului ei. Sufera prin desertaciunea trupului acestui pamant searbad si lipsit de culoare. Gandirea, viziunea si adevarul o sufoca. Nu poate sta aici pe Pamant. Nu acum cand fetita ei de 8 anisori s-a stins din viata si se va ascunde in intunericul pamantului pe care l-a iubit atat.
Nu mai are viata. Nu mai are personalitate. Este doar un personaj al propriului roman. Fara trup. Fara suflet. Doar ceea ce mai razbate din dorinta de a trai.
Hainutele copilei o ranesc ca niste spini. Desenele ei sunt amintiri care o doboara. Nu poate sa le sufere, asa ca le arunca in bratele vantului nestapanit si le lasa in voia sortii crude care le amesteca printre gunoaiele unui drum poluat si lipsit de viata.
Natura e otravita. Peste cativa ani nu va mai exista si nicio fiinta umana nu face nimic ca sa schimbe acest curs infernal.
Un eveniment a fost plantarea unui copacel in gradina unei case parasite. Niciun semn de viata nu trezea vreo suspiciune. Pe pamant se distingeau insa cateva cuvinte scrijelite cu un betisor:
"Daca as sti ca maine voi muri azi as planta un copac!"
Poate ca a stiut, fiindca proprietarul era nimeni alta decat fetita de 8 anisori...


Peste 20 de ani!

Nimic schimbat. Cu exceptia copacelului care acum devenise un copac. Crescuse in ciuda firii. Si traia inca in amintirea stapanei sale. Frunzelor uscate le-au luat locul hartiile. Dar nu erau orice fel de hartii, ci desenele ratacite.
Langa pom o femeie batrana plangea si se intreba mereu "De ce?"
Oamenii o vedeau, dar nu se opreau sa-i ofere o mangaiere. Devenisera niste masinarii, care munceau necontenit.
Sclavii propriilor evolutii industriale, inchisi in fumul lor interior, au uitat de valorile de odinioara. Uitate sunt toate in paginile invechite ale cartilor, care fug pe strada in cautarea masinii timpului pentru a se intoarce in trecut. Macar sa povesteasca despre infricosatorul viitor. Sa opreasca autodistrugerea.
Insa un batranel se oprise parca fermecat langa copac. O creanga se undui usor, lasandu-i sa scape un desen cu titlul "Sa iubim natura, fiindca..." si nu a mai putut continua.
Verdeata aceea sincera, albastrul infinit, viata din culorile prospetimii erau un vis al copilariei.
Si totusi de ce sa ramana un vis?

Peste inca 10 ani...

O femeie pune niste crini la un mormant. Crini? Dupa 30 de ani mai exista flori? Se pare ca da.
O lacrima da sa cada de pe obrazul indurerat si imbatranit, dar o raza de lumina strapunge fumul de nepatruns si o mangaie.
Atunci femeia surade si intoarce capul. In jurul ei oamenii fac curatenie si o mai saluta din cand in cand. In spatele lor intrarea in oras este oprita de o pancarta uriasa pe care era reprodus un desen in care Pamantul zambea fericit tinand toate fiintele in palmele sale.
Uzinele fusesera inchise. Tehnologia abandonata. Toti revenisera la vechile unelte arhaice, ce retrezeau sentimentele si valorile de demult.
Deasupra tuturor veghea batranul, care de fiecare data cand obosea cineva ii arata mesajul:

"SA IUBIM PAMANTUL, FIINDCA...DIN EL AM RASARIT SI IN EL NE VOM INTOARCE! EL SUNTEM NOI!"

A IERTA VS. A UITA

Dupa cum spun multi "A uita e greu, a ierta-i usor", dar sa tinem cont ca Dumnezeu ne-a iertat pe toti si a sters cu buretele tot ceea ce noi am facut gresit!!

Poate ca multi dintre noi am avut momente in care ne gandeam ca pentru ceea ce ni s-a facut nu vom ierta niciodata, dar TIMPUL ne-a ajutat , pe fiecare in parte pentru a trece peste. Si daca intram profund sa analizam acest subiect putem ajunge la numeroase concluzii. Noi suntem niste simpli oameni trimisi de Dumnezeu pe Pamant pentru a duce la bun-sfarsit un scop. Nu suntem trimisi pentru a face rau sau pentru a minti . Iar noi, nu avem nici cel mai mic drept sa spunem "Eu Nu Iert Pe Nimeni.". Este greu intr-adevar, mintea umana este usor de definit, mai ales ca multi oameni de stiinta au reusit sa desluseasca secretele mintii. Dar, nu pot spune aceelasi lucru si despre Sufletul Divin! El nu poate fi definit nu exista cuvinte ce sa il defineasca. Nimeni nu ajunge sa se cunoasca la perfectie nici pe el insusi, dar nici pe altii. Nimeni nu stie ce se poate ascunde in adancul sufletului uman.

citeste printre randuri....

Poate nu multi isi vor da seama despre ce vorbesc,poate doar cei mai buni prieteni carora le-am povestit ce mi s-a intamplat astazi. M-am intrebat mereu pana unde poate ajunge infatuarea si astazi am primit raspunsul. Oare e suficient sa ai niste studii si sa ajungi profesor? Cat de implinit de simti cand ai o parere asa de buna despre tine de nu te mai intereseaza nimic. Poate ai un fundament, nu a trecut anii degeaba pe langa tine insa nimic nu iti da imputernicirea sa umilesti o persoana. Mi-as dori o clipa sa se faca schimb de roluri pentru a-si da seama unele persoane cat de mult gresesc. Desi se spune ca niciodata nu e prea tarziu din pacate acum e tarziu...mult prea tarziu.

indiferenta-i cea mai grea...

Nu te-ai saturat sa iesi pe strada si sa vezi atatia oameni tristi,nepasatori,goi, rai,invidiosi,oameni care iti arunca priviri pline de ura si care te trateaza cu indiferenta chiar daca probabil nu te-au mai vazut niciodata ? Suntem reci,nu imprastiem decat rautate. Nu te grabi sa critici ,gandeste-te ca un zambet sau pur si simplu o privire blanda pot sa ridice moralul multora.Tudor Chirila spunea "traim intr-o tara de frustrati.." si cred ca are perfecta dreptate.Nu stim sa comunicam,nu suntem deschisi ,nu stim sa fim apropiati ca oameni in societate.Sunt zeci de mii de oameni care iti raspund in scarba cand ii intrebi unde e o statie de autobuz sau o strada sau orice altceva, sunt oameni care te injura fara sa le fii facut nimic....
Lucrurile nu o sa se schimbe niciodata daca si tu vei zice ca nu poti sa schimbi o tara.POTI !! Schimbarea nu incepe cu cei din jurul tau,ci cu TINE ! Buna ta dispozitie ,respectul tau vor fi transmise mai departe .Astazi a avut loc campania "free hugs". Multi oameni s-au speriat probabil cand niste indivizi ciudati au venit spre ei sa ii imbratiseze.Asta pentru ca suntem atat de indiferenti unii cu alti ca o imbratisare,un gest frumos a ajuns sa crispeze fetele oamenilor. Oferi ceea ce esti...

De 1 iunie...

E 1 iunie...La multi ani tuturor, atat celor care sunt copii, cat si cei care au pastrat in sufletul lor acea inocenta si sinceritate, in ochii lor acea stralucire optimista, si in mintea lor acea lejeritate de a privii lucrurile.
Opriti putin stresul zilnic, si vedeti dincolo de negura cotidianului! Dincolo de dorinta de a face cariera, de a avea o stabilitate materiala si in plan personal, dincolo de ambitiile si sentimentele ca suntem vesnic datori sa demonstram ceva cuiva.
Suntem datori noua insine! Sa zambim, sa fim relaxati, sa ne bucuram de ceea ce ni se pare in general normal sa avem. In aceasta zi a copilului, avem o datorie morala sa celebram tot ceea ce le este lor, copiilor caracteristic: sinceritatea, lipsa de teama, seninatatea, veselia.
Opriti pamantul! vreau sa cobor un pic; atat cat sa ma joc in curtea plina de praf, pana vine mama insistenta, ca s-a lasat seara , si ma duce in casa. "Si maine e o zi!" imi spunea ea.....o zi, si inca una, si inca una.....si am crescut mare