Totul in alb...

Afara totul e de un alb imaculat. Pe cerul de hartie nu e schitat nimic. Nici un gest. Nici o cale care sa urce spre el. Ramane de un alb orbitor cu soarele nicaieri.
Ninsoarea a facut inconjurul Pamantului intr-o singura noapte si dimineata am descoperit-o la geam cu toate ramurile ei albe.
Apa descantata de ger s-a facut luciu de gheata...

Sufletul meu, un calator prin lumea larga, e acum prizonier in spatele unei ferestre inchise sub lacat de iarna...

Fiecare dupa facultati...

O replica celebra din "Morometii", care e tot mai reprezentativa pentru zilele noastre. Nu vei putea niciodata sa ridici nivelul cuiva, daca el se impotriveste. E o lupta absurda cu morile de vant. Iti consumi energia, timpul si pana la urma rabdarea, iar rezultatul final va fi dezastruos. Nu se merita sa incerci sa ridici la un nivel mediocru un ignorant. Este o fortare mult prea mare.
Un alt aspect, nu incerca sa patrunzi in gandirea acestor indivizi. Incearca doar sa ii privesti cu o adanca resemnare.

Caci fiecare dupa facultati...

Cadouri din inima

"Oamenii se simt mereu îndatoraţi celor care le oferă lucruri,bucurându-se poate atunci când primesc ceva fără să dea nimic în schimb.Te-ai gândit vreodată însă,o Cornelius,că ei nu înţeleg şi nu observă că cel mai preţios dar pe care îl poate face un om altui om este TIMPUL? Căci cine îţi va putea înapoia vreodată fărâma din timpul tău pe care o petreci simţind şi încercând să ştergi lacrimile prietenului? " Seneca

Mi s-a intamplat chiar sa primesc ceva si sa ma simt "indatorata" si cred ca nu sunt sigura care a simtit acest lucru. De multe ori ne gandim doar la partea materiala, in epoca vitezei nu mai este timp de sentimente, de fapt, de lucruri care contează cu adevarat.
De prea putine ori ma gandesc la cel mai pretios lucru pe care il avem si anume, timpul. Oare nu e timpul cel mai frumos dar pe care l-am putea face cuiva? Si daca acel cineva nu apreciaza timpul pe care i-l oferim noi? M-am lovit mereu de intrebarea aceasta. Dar am invatat, si poate era mai bine sa nu, ca o farama cat de mica din timpul unei persoane costa. Si poate costa mult prea mult pentru a fi irosita. Cu toate astea, eu as irosi, si nu una, ci toate faramele din timpul meu...

Oamenii sunt cea mai mare comoara

Poate uneori nu constientizam ce avem langa noi... O idee tulburatoare, a unui videoclip, care sigur te va impresiona!

Epilog

Daca as avea o alta viata, altfel as sti sa o traiesc?
Daca as avea o alta soarta, altfel as alege drumul spre eternitate?
Dar daca eternitatea nu ar ma fi eternitate, iar paradoxul s-ar umaniza, sigur vom putea fi fericiti. Ne vom putea juca cu frunzele uscate de toamna, vom rade iarna langa focul din soba si ne vom imbata cu parfumul florilor de primavara. Vom admira soarele si luna in noptile calde de vara.
Nu ma intreba nimic, e un simplu epilog al sufletului meu. El dicteaza, eu doar scriu. Rolul meu e de a exterioriza simtamintele interioare.

Una peste alta, cu bune si mai putin bune, au trecut si aceste sarbatori. Vreau sa va spun ca nu am incredere in anul 2011. El va fi continuarea a ceea ce s-a inceput in 2006, de data asta cu metode mai perfectionate si cu linistea pe care guvernantilor le-o da faptul ca desi se pun atatea biruri, desi suntem umiliti, in tara e liniste. Nimeni nu protesteaza!
Am vazut si declaratia presedintelui, si trebuie sa recunosc ca m-am bucurat ca nu a fost invitat de niciun primar sa isi sustina vreun discurs "promitator" de inceput de an.


Va zic la multi ani pe 2011, cu o speranta de mai bine!!!

Happy new year!!!

Cateva ore ne mai despart de momentul trecerii intr-un nou an.
Un an in care imi pun noi sperante, un an pe care il voi “incarca” si cu “responsabilitati” pentru implinirea altor si altor visuri. Un an decisiv pentru mine, de care imi voi aminti peste ani si ani.
In aceste momente unii dintre noi, incercam sa ne facem un bilant a ce am, ce nu am si ce mai avem de realizat.
Momentul trecerii in noul an, ar trebui sa fie unul de bucurie pentru ca este unul al de eliberare din “fortele relele” ale anului ce se incheie si momentul de optimism si speranta pentru tot ce urmeaza sa realizam in noul an. Privim retrospectiv spre anul trecut, cu toate bunele si relele lui si ne intrebam daca va fi macar la fel de bun si cel ce vine. Raspundem hotarati. Da, va fi, pentru ca sta in puterea noastra sa il facem sa devina mai bun pentru noi toti!
Va urez fericire, realizari si impliniri, puterea de a gasi modalitatea realizarii voastre materiale si calea evolutiei spirituale. La multi ani !

Linistiri

Va las alaturi de o melodie sensibila in penultima zi din acest an...

Copacul de Cheon Sang Byeong

Toata lumea a spus ca acel copac era putred. Dar eu le-am spus ca acel copac nu era un copac putrezit. In acea noapte am avut un vis.
In acel vis am vazut copacul inflorind, intinzandu-si ramurile ca si cum ar fi vrut sa atinga cerul albastru.
Am adunat oamenii si le-am spus din nou ca acel copac nu era putred.

Acel copac nu este putred!

Imi pare trist...

"Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate şi celălalt ..."

(Magda Isanos)

Non scholae vitae discitum!

M-am tot gandit ce am invatat eu din liceu in acesti 3 ani si jumatate?
Am asimilat cunostinte pe care am considerat eu ca imi vor fi utile. Dar cred ca mai important decat aceasta, am invatat sa fiu responsabila, am invatat cum sa abordez un esec, sa construiesc o prietenie adevarata, sa stiu sa ma impart in mai multe locuri, sa refuz cu zambetul pe buze pe cineva si sa ma bucur de frumusetile vietii.
Dar ce invata de fapt un elev in liceu? Primim foarte multa informatie, dar multa inutila.
Suntem agasati cu enorm de multe informatii, dar noi nu reusim sa fim fericiti! Traim intr-o continua cautare.
Scoala nu reuseste sa ne formeze, ci doar ne informeaza. Cunoastem tot mai multe despre lumea in care traim, dar nu stim mai nimic despre lumea noastra interioara.
Studiile asigurate de sistemul scolar nu pregatesc copiii pentru lumea cu care se vor confrunta dupa absolvire. Avem nevoie de alt tip de educatie - mai completa, mai practica si mai eficientă pentru a ne putea adapta nevoilor vietii.
Si dupa cum spunea Eminescu : ”Copiii romani sunt incarcati cu materii atat de multe si atat de diverse, incat nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta in capetele lor. Acesti copii nu învata nimic, pentru ca memoria nu pastreaza nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu si judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încarcarii memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scarba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate scoalele la noi. Vezi tineri care au învatat latineste, greceste, istoria universala, logica şi psihologie, stiinte naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politica, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu stiu a scrie o fraza corecta, iar a doua zi dupa ce au parasit scoala au uitat tot…”(Spre Eminescu –răspuns la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005

Lebedele

"Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii,
Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei acestei,
Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie,
Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie.
Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier"( Scrisoarea a IV-a, Mihai Eminescu)

Imi plac mult lebedele albe, sunt atat de gratioase.
Sper sa aveti rabdarea sa admirati fiecare imagine. La fiecare m-a atras ceva. Fie picaturile apei de pe pene, fie impostatia, fie pozitia, fie peisajul...

Iarna~ picturi de Guram Dolenjashvili

Este aproape de necrezut cum, cu in simplu creion, pe hartie, pictorul deseneaza zapada, norii, apa, cu o precizie fotografica.
Desenele lui sunt unice, pline expresivitate si culoare in acelasi timp, chiar daca sunt alb-negru, degajand o energie aproape palpabila.

Dar cuvintele sunt redundante, atunci cand imaginile vorbesc de la sine!

Ludwig van Beethoven - Sonata nr. 14 ( '' Sonata lunii '')

Asculta mai multe audio diverse

Intre vis si realitate

Acum este asa...

Iar eu imi doresc sa fie asa...

Inchid ochii si imi imaginez!

Pentru cei ce cred...

O situatie ingrijoratoare...

Nu mai am cuvinte...


Si continuarea:



Marele castig al Craciunului nu este o zi libera, nici darurile frumos ambalate, nici compania rudelor si a prietenilor, nici concertele gratuite, nici vacanţele la munte, ci mana intinsa de Dumnezeu, cu dragoste si prietenie, unei lumi care are nevoie, inainte de orice, de speranta.

Sa reflectam la aceste ganduri cu ocazia sarbatorilor din acest an si poate ca vom incepe anul 2011 mai castigati!

Simple intrebari

Cine sunt, dincolo de nume, prenume, data nasterii si adresa?
Un mare mister care incerca sa se scrie...

Cine este publicul intrebarilor mele?
Eu cu cei care se regasesc in mine.

Ceea ce e important pentru mine e cu adevarat important?
De cele mai multe ori pornesc a fi importante doar pentru a se doveni mai tarziu ca sunt niste banalitati.

Fac ce vreau bine, dar ceea ce fac merita sa fac?
Imi place sa cred ca da

Ce se asteapta de la mine?
Sa fiu un om bun... o fiica buna, o prietena buna, o confidenta buna

Care este ierarhia acestor asteptari?
Toate pe acelasi loc, nu pot face un clasament.

Muncesc suficient?
Nu, niciodata, pentru ca suficientul nu insemana nimic.

Cat de indulgenta sunt cu mine?
Aparent foarte, in esenta deloc.

Ce apreciez la altii?
Mult prea putine pentru ca astept mult prea multe.

La ce pot si la ce nu pot renunta?
Pot renunta la totul cand stiu ca nu mai are sens si la nimic cand inca mai am forta sa lupt.

Cum motivez ceea ce-mi place sau ma entuziasmeaza?
Ca un copil in magazinul cu jucarii

Imi place recunostinta?
Intr-o foarte mica masura.

Consider implinirea o dezamagire?
Doar daca inseamna un compromis.

Ce drept am la fericire?
Egal cu al celorlalti.

Ce aleg intre adevar si tihna?
Adevarul

Ce sens are prezenta mea infima?
Important este sa invat sa ma tarasc, sa merg si poate sa zbor.

Cu cine oare am sa inchei ziua?
Cu o mica parte din mine

Ceai sau cafea?
Multa cafea

La final o poza care mi-a placut mult:

Ganduri inzapezite

Zapada aceasta mi se pare mai rece ca niciodata, a venit fara sa fie chemata si oricat de frumosi ar fi copacii goi imbracati in nea nu pot sa ma uit la ei si sa zambesc, mi se inchid ochii inconstienti si parca ma vad pe mine in locul lor, fara viata, fara cuvinte, invelita toata intr-o mantie rece...
Un peisaj creator de ganduri. Ganduri care alearga inainte, dar mai ales inapoi. Ganduri pictate cu oameni. Si o parte din aceste picturi s-au scurs in pamant. Dar culorile lor sunt in gandurile noastre...