Straniu...

Am fost admisa la buget in cadrul facultatii Al.I.Cuza la Litere. Aveam deplina incredere ca voi fi studenta in Cluj, dar se pare ca a fost concurenta mare si am fost admisa la taxa.
Iasul nu e ceea ce imi doresc, dar sunt increzatoare, totusi este un centru universitar de renume.
Am acordat prea multa incredere Clujului si am intampinat multe probleme la retragerea dosarelor, cu actele originale. Am fost destul de aproape sa-mi pierd locul din Iasi. Nu aveam fluturasul de confirmare din Cluj, pentru ca il lasasem ca adeverinta in Iasi si am fost nevoita sa dau o declaratie. M-am dus la decanat, o camera sumbra, foarte intunacata, nu puteam sa disting scriitorii de pe pereti, iar mirosul era unul groaznic de mucegai. Unde sa mai pun ca se clatinau si geamurile...
Mi-a fost dictata o declaratie, mi-au fost luate chitantele si foile de inscriere de la UBB.-Cluj. Practic in momentul de fata eu nu am nimic doveditor care sa ateste faptul ca m-am inscris la Cluj. Oare banii pe inscriere vor fi declaratii, eu una ma indoiesc.
Acum sunt linistita pentru ca mi-am confirmat locul in Iasi si astept sa vina toamna pentru a vedea daca a fost sau nu o alegere buna.

Seneca are dreptate. Viata "nu retine pe nimeni cu sila". Dar nici macar in sinucidere nu scapam de noi insine. Sinuciderea este, poate, singurul act uman care e mereu sincer, nu e niciodata mimat. Se poate mima orice pentru a parea ceea ce doresti, dar nu-mi pot imagina ca exista cineva care se arunca in gol de la etaj, isi pune steangul de gat sau inghite un pumn de medicamente pentru a mima disperarea ori neputinta de a mai trai. Probabil, si sinuciderile impulsive au deliberari chinuitoare in urma lor. Problema e dupa a cui imagine alergi. A ta, cum n-ai reusit sa fii?

Fata de cine raspunzi?

Timpul trece...

Casa, dulce casa

Am revenit obosita dupa inscrierea la facultate. Am plecat luni de dimineata la Cluj, am avut legatura la Bucuresti, ajungand marti dimineata la destinatie. Am depus doua dosare la U.B.B. la Litere, unul pe limba romana si celalalt pe literatura comparata avand ca limba secundara italiana. Apoi seara am luat trenul catre Iasi. Am ajuns miercuri si am depus un dosar pe literatura universala si comparata.
Poate mi-am facut o impresie gresita despre Iasi, dar un lucru e cert nu m-am simtit bine in cadrul facultatii Al.I.Cuza. Am fost supusa unui intreg interogatoriu, la vederea adeverintelor de inscriere la UBB. "De ce ati optat pentru Cluj?", "Daca veti fi admisa la ambele facultati, ce alegeti?"... multe intrebari incomode de la niste asistenti lipsiti de tact si mult prea directi...
Astept miercuri un raspuns de la ambele facultati!

Impresii dupa bac...

Dupa rezultatele dramatice de la bacalaureat vazute la televizor, inca de la ora 12, mi se inmuiasera picioarele... Am ajuns pe la ora 14, la mine in liceu pentru a-mi vedea notele. M-am linistit. Media mea este 8,88.
Ce m-a surprins si pot sa zic ca mi-a zdruncinat principiile a fost rezultatele spectaculoase, ivite din senin la o persoana, care habar nu avea sa lege o fraza, niste rezultate aparute intr-un cadru atat de corupt. Paradoxal, la un obiect ma depasea cu mult...
A cotizat bine, nu s-a jucat...

Ultima saptamana....

Vreau sa-mi inchid telefonul pe 26 iunie, nu-l voi lua la mine pe 27, caci in stresul in care ma aflu nu pot sa-i port de grija.
In dimineata zilei de 27, nu ma voi intalni cu niciun coleg, nu vreau sa schimb nicio replica, decat dupa ce ma eliberez de emotii pe dupa-amiaza... Imi voi pierde privirea in zare, voi merge ca prin nori luni de dimineata... Nu vreau sa stiu de nimic, nimeni nu simte ceea ce simt eu...

Miasma de tei halucinanta...

Mirosul ma imbata, dandu-mi iluzia unor aburi ce ma invaluie treptat. Nu mai vad nimic clar, totul e o halucinatie: flori, copaci, ganduri, aspiratii atat de fragile in aceste momente nesigure. Ma simt intr-un dezechilibru intre ceea ce imi doresc si ce pot cu adevarat, intre gandurile mele si ale celorlalti... Vreau sa plutesc in aburii mintii mele, sa dispar dintr-o lume atat de diferita de mine...

Enigma unei morti- 122 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu

Acum 122 de ani, la 15 iunie 1889, se stingea din viaţă, în casa de sănătate a dr. Şuţu, şi trecea în eternitate Mihai Eminescu, poetul, ziaristul şi omul de cultură. Mii de pagini s-au scris despre viaţa şi mai ales opera sa, solicând între cultul construit pe sintagme de manual, în care osanalele, metaforele tocite prin uz, se înghesuie, sufocând imaginea vie a poetului, şi virulenta contestare. Şi totuşi, la 122 de ani după, modul în care a murit poetul rămâne o enigmă, subiect de controverse. Pe lângă ipoteza asasinării sale prin otrăvire cu mercur chiar de către cei care ar fi trebuit să îl trateze sau a uciderii sale de către un "coleg" de ospiciu, mai există varianta morţii sale ca o consecinţă fatală a contractării sifilisului. Oricare ar fi adevărul, statuia lui Eminescu nu coboară de pe piedestal, nu se năruie, nici nu este ciuntită, iar el poate fi şi contestat, dar şi pentru asta trebuie atent citit şi recitit.

Ador oamenii ironici

Un mare lucru, care mie mi-a lipsit in aceasta viata... nu pot fi ironica sau daca sunt, e totul fortat. Pentru mine spectacolul ironiei il asist din departare fara a putea intra in acest joc. De multe ori ironia te poate salva din situatiile dificile, iti poate reda un tonus foarte bun pentru toata ziua.
Ironia e un joc de masti, de grimase, de stari trucate, uneori putina aroganta...

A se face diferenta...

Un lucru diferit este sa te inspiri si cu totul altceva este sa preiei un material integral, sa nu-i precizezi sursa...
M-as fi dorit sa fi fost anuntata in aceasta privinta, pe cuvant ca as fi inchis ochii si as fi spus, ca le fac cadou, daca sunt placute atat de mult...
O sugestie sa se scrie mare, "dau copy-paste de pe diverse blogg-uri". Blogg-ul meu e un depozit, caci ideile proprii nu le am la mine...
Cand aud conceptul de prietenie, mai bine ma lovesti in cap sau mai adaugi "de conventie", suna mai bine...

Un mic incident

Ciudati mai sunt oamenii uneori. Am intrat in liceu ieri de dimineata. M-am intalnit cu o doamna profesoara de limba franceza care nu am avut-o ca profesoara, dar ne intelegem foarte bine din alte imprejurari. E suplinitor, are 12 ore in liceu. Tot anul scolar cand ne intalneam pe hol, mai discutam. Mereu am avut grija ca sa nu ma vada profesoara mea de franceza, caci lucrurile se interpretau altfel... M-am ferit foarte bine. Ieri nu m-a mai interesat sa ma feresc de cineva. Am stat un sfert de ora in hol cu doamna. Nu avea chef de ora, mi-a povestit de niste articole din revista Felicia si de cd-ul cu Frank Sinatra din interior. Pe neasteptate soseste doamna mea profesoara de limba franceza, o salutasem deja de la intrarea in liceu. Se apropie se uita foarte urat, ne roaga sa-i facem loc, desi avea suficient si trece ca o furtuna. In 5 minute isi mai cauta ceva de lucru si iar mai trece pe langa noi.
Daca se putea ar fi ramas, sa afle despre ce vorbim. Tot daca am vazut-o am discutat si despre dansa. Doamnele nu se agreaza intre ele, iar eu nu ma inteleg cu fosta mea profesoara de la clasa.
Eu una nu as fi deranjata daca un elev al meu ar vorbi cu o colega a mea de catedra. Din punctul meu de vedere elevul e liber sa vorbeasca cu toti profesorii din oras, pe care ii cunosc sau nu... Ma rog, nu mi-a placut atitudinea.
Eu cu fosta profesoara de la clasa, caci acum am terminat a XII-a nu am ce discuta pe hol, nu avem ce sa ne spunem, doar ne salutam, pe cand cu aceasta colega a sa de catedra avem multe sa ne spunem.
Astept pareri de la voi...

O mica pauza de la invatat. Mi-am facut un program serios. Invat zilnic intre 4 si 8 ore depinde. Daca invat 4 ore nu fac pauza, daca ma intind spre 7-8, fac pauze de 15 minute din ora in ora, ca sa pot rezista.
Maine am competentele de comunicare, nu imi fac multe griji, dar totusi putine emotii am.

Dragi cititori, fac o pauza de blog caci invat pentru BAC. Va multumesc pentru intelegere!
O melodie tare frumoasa...

O noua zi

O noua zi, un nou vis spre care tinzi, o noua speranta, o noua provocare, o lacrima. Ce poate fi mai frumos? Ai vrea sa schimbi ceva dar nu poti, nu te simti pregatita de lucrurile ce apar in fiecare zi...
Fiecare zi reprezinta un nou inceput, o nouă viaţa. Mulţi s-au luptat pentru a trai acest moment, pana in acesta zi. Aceasta zi ne da ocazii pentru a invata ceva nou: exista lucruri care ni se vor intampla doar o singura data in viata, si depinde de noi daca vom profita de aceasta sau nu. Viata ne da o sansa si ar fi foarte pacat sa o respingem. Si cateodata nu ai putere sau curajul ca sa mergi mai departe si sa infrunti obstacolele ce iti stau in cale sau uneori esti prea naiv si nu observi nimic in jurul tau. Fiti mai realisti!
Sunt momente in care doresti sa evadezi din aceasta lume... Si sa pleci departe...

Mai sunt 3 zile teoretic, practic doar 2 din acest an scolar. Ma bucur ca s-a terminat toata aceasta farsa, nu mai rezistam. Trebuie sa ma felicit ca am fost o actrita excelenta.
In rest multe amintiri neplacute si prea putine placute... Restul e istorie!

Seara linistita!

Resemnare

Sa accepti o situatie dificila in care te afli nu e usor. Toti incercam sa evitam momentele in care ne impiedicam de greselile facute, fara a ne asuma raspunderea pentru ele. Descoperim gravitatea situatiei atunci cand este prea tarziu, atunci cand ne pierdem curajul sa infruntam propriile ganduri, propriile trairi...
Cand ne izbim de greselile noastre care ne fac sa suferim, trebuie sa intelegem ca nu putem sa ne luptam la nesfarsit, din cauza ca nu sunt implicate doar dorintele noastre, din cauza ca ne facem rau singuri, luptand pentru a dovedi ca greselile noastre nu sunt erori, cand de fapt e evident raul pe care faptele noastre il lasa in urma. Trebuie sa ne acceptam vina si consecintele sale. Iar cel mai bun mod de a ne simti invingatori, impacati cu noi insine, este sa ne soptim ca am gresit, ca suntem constienti de acest lucru.
Un sentiment minunat poti resimti, cand descoperi semnificatia unei resemnari.

Sfintii Constantin si Elena

La data de 21 mai, credinciosii ortodocsi si cei romano catolici ii sarbatoresc pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena. Imparateasa Elena a trait intre anii 248-329 si a fost cunoscuta ca o femeie deosebit de credincioasa si de pioasa. A infaptuit pelerinajul in Palestina si se considera ca ea a descoperit Sfanta Cruce a lui Iisus Hristos si ramasitele celor trei magi. Imparateasa Elena a ridicat Biserica Sfantului Mormant. Imparatul Constantin, in anul 312, in ajunul luptei cu marea armata a lui Maxentiu, a vazut pe cer semnul unei cruci stralucitoare cu inscriptia "IN HOC SIGNO VINCES" adica "PRIN ACEST SEMN VEI BIRUI". In noaptea aceea i-a aparut Iisus Hristos care I-a cerut sa puna semnul crucii pe steagurile sale si armata ii v-a fi protejata. Constantina a facut aceste lucruri si a castigat lupta. Ca urmare in anul 313 a dat Edictul de la Milan prin care crestinismul este recunoscut ca religie in stat si este chiar protejat. In anul 321 instituie duminica ca zi de repaus. Ulterior renoveaza orasul Byzantion de pe malul Bosforului, se muta aici si il transforma in capitala Imperiului. Orasul ii v-a prelua numele si se v-a numi Constantinopol.
Cu ocazia sarbatoririi Sfintilor Imparati Constantin si Elena permiteti-mi sa urez tuturor celor care poarta aceste nume, un sincer LA MULTI ANI, sanatate lor si celor dragi, implinirea tuturor dorintelor.