Aceeasi zi trista amara si grea. Norii par sa urle, infometati sau insetati de neliniste isi revarsa lacrimile asupra orasului. Inima imi bate cu o viteza nebanuita, simt ca traiesc intens , se scurge prin vene incertitudinea. Nesiguranta se naste din ascunderea adevarului , as vrea sa am un duh caruia sa ii cer sa imi indeplineasca 3 dorinte. Mi-ar ajunge sa fiu fericita pentru ca stiu cum sa imi alimentez bucuria , dar nu reusesc sa o gasesc.O caut de ceva timp intr-un intuneric ciudat, din cand in cand se mai aprinde o luminita, dar se stinge repede caci increderea dispare. Viata perfecta e undeva departe, o pipai cu gandul si visez. Traiesc in doua lumi, fericirea se naste in mine- creste cu repeziciune- se sinucite insa cand se izbeste de adevarul din lumea aceasta. Sunt trista si ganditoare, un mod de a suferi. Nu stiu pentru cat timp, nu stiu daca aceasta este solutia cea mai buna, dar alta nu am.Fericirea exista...Dar totusi imi las ratiunea sa se imbete cu visuri. De ce?