Ar trebuii sa-i multumim lui Dumnezeu ca in fiecare dimineata avem puterea sa ne dam jos din pat.Avem doua maini si doua picioare pentru a ne ajuta de ele.Putem vedea si auzii.Daca nu le-am avea pe acestea nu am putea traii sau ne-am chinui pana ce ni s-ar sfarsii viata,usor,lent si totodata greoi.Cel important e sa poti merge,insa nu poti realiza asta decat daca o traiesti pe propia piele.Eu am trait aceasta experienta,pentru scurt timp,dar am trait-o si am constientizat multe.Nu cred ca pot sa descriu in cuvinte ceea ce am trait,dar in mod cert voi pretuii mai mult fiecare secunda in care pot merge.Am avut o senzatie ciudata ca cad din picioare,ca nu mai pot merge dupa o saptamana in care nu am mers aproape deloc.Dupa acea saptamana mi-am revenit usor,iar in doua zile mergeam din nou ca inainte.Dumnezeu mi-a dat o lectie de viata importanta! Ii voi multumii toata viata pentru acest lucru.Sunt sigura ca nu a fost ceva intamplator.Eu zic ca sunt o persoana echilibrata si ponderata,poate din aceasta cauza a vrut sa imi dea o lectie.Mi-am schimbat putin gandirea dar nu si modul meu de viata echilibrat.Pe acesta niciodata nu il va schimba nimeni.Pretuiti tot ceea ce aveti pana nu e prea tarziu.
Ma bucur ca sunt primul care iti lasa un coment. Super tare, ai talent in a scrie. Bravo, tine-o tot asa.
RăspundețiȘtergere