Sunt o cetate cu creneluri pe ziduri inalte
Zile se sfarma si aluneca dincolo usor
Cand neimplinite idealuri falfaie ca steagurile
Iar ceasurile nu matura nici un dor.
Albastre si albe sunt visele goale
Trunchiate cuvinte alearga pe cai
Si nu este nimeni sa puna oprelisti
Zadarnic privesti inapoi.
Cand marea imbratisa lacom tarmul
Si cad in cascada iubiri de un veac
Imprastie vantul nisipul din alge
Eu cu mine nemuritoare raman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!