Pagini:

▼

miercuri, 3 septembrie 2008

Fara aripi...

Povesti triste gasesti la tot pasul. Oameni ce au plans, oameni ce au ras...Intr-un Univers atat de mare parem atat de mici...Si noi,si povestile noastre. Viata e un drum ce ne dezumanizeaza. Si totusi in final cu totii speram la acelasi lucru: un loc in rai...
Oare suferintele indurate pot cumpara acest loc?
la

Un comentariu:

  1. Anonim18 septembrie 2008 la 00:46

    cris...felicitari,esti talentata si curajoasa...la 16 ani gindeam ca tine dar acum...trecut-au anii!crede-ma pe cuvint...nu greutatile iti fac un loc in rai,ci dragostea!Iti doresc din suflet sa ramii la fel,sa progresezi in domeniu iar peste ani sa pot citi carti scrise de tine!Ti-am scris si pe conquiztador,la "aripi frinte"!Iti doresc din suflet sa duci la capat ce-ai inceput...cu optimism!juliemo

    RăspundețiȘtergere

Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.

Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.

Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!