Privesc tavanul de 15 min...plec. sunt un om fericit... sunt un om fericit trecand peste imbecilitatea umana ce ne impune idei preconcepute despre desavarsire,perfectiune etc. trecand peste zambete si peste ranjetul fals de pe fata societatii...nu suntem perfecti. credem ca suntem perfecti daca ne imbracam scump si invatam sa cedam locul unei doamne batrane in autobuz.credem ca suntem perfecti daca invatam sa spunem 'te rog' si 'scuza-ma',daca tinem predici in scoli despre "copilarie - taram al inocentei si bucuriei",daca invatam sa nu mai tinem coatele pe masa. nu sunt perfecta...nu sunt perfecta pt ca nu stiu,nu pot,nu vreau sa pot. nu sunt perfecta pentru ca realizez ca traim intr-o lume in care demnitatea umana tinde spre zero.intr-o lume in care majoritatea este compusa din tarfe si manelisti. nu.nu sunt perfecta pentru ca nu cred in "taramul bucuriei".pentru ca mi-am petrecut copilaria prin parcuri cu banci rupte,pentru ca mi-a fost si imi este frica,pentru ca am spart cani si mi-am julit genunchii. nu sunt perfecta pt ca imi tarasc picioarele prin balti si nu imi pasa... pentru ca stiu sa traiesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!