Imi umplu sufletul cu fum, cu ceata...privesc in jur si mi se pare ca apartin atat de bine unui nicaieri inventat de gandul ars...ei nu stiu, nu vad, nu simt...au propriile individualitati incapabile sa sondeze ceea ce ochii imi rezerva doar mie in momentele in care ma simt atat de mica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!