"Mi-e teama ca,
odata
imi voi privi mainile
si le voi plange
cu lacrimi
povestindu-le imbratisarea.
Iar ele vor fi atat de secate
de
brazdele timpului
incat se va fi cuibarit
in cele zece degete
o ultima dorinta:
sa-si aminteasca timpul
in care erau doar ele
un chip si rotundul soarelui
la rasaritul luminii...
mi-e soarele-n palma
si-un rasarit..."
(Mirela Nicoleta Hicianu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!