Iesisem pe usa veche de esenta tare in varful picioarelor. Nu ma intrebasem niciodata unde da misterioasa usa .Imi imaginam in fiecare noapte ca scartaitul ei ademenitor e o chemare . Noapte de noapte imi pregateam visul minutios,ca pe un preludiu al marii deschideri.Era scris in zatul cafelei de dimineata ca drumul meu sa treaca pe acolo,prin usa ferecata. Dar nu oricum,ci pe furis,ca o parere, ca un fior de dor,ca un pas ratacit...Iar in ziua in care cafeaua a fost mai neagra si mai amara decat in oricare alta zi, a fost de-ajuns sa ma apropii si usa s-a deschis larg.Necunoscut, dulce, amar, zambet,lacrima ,mangaiere si....mireasma de cafea ce intra pe gaura cheii imbiandu-mi pasii spre inapoi.Poveste fara sfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!