Sufletele copacilor stau amortite in fata tronului ce a fost preluat de curand de un frig naprasnic. Vantul si-a luat in serios rolul de a imprastia un clinchet de clopot, pentru a anima din cand in cand peisajul iernii. Geamuri aburite, strazi pustii, magazine inchise, un trecator grabit cu mainile ascunse in buzunare. Deodata, iti focalizezi atentia asupra dealurilor ninse si-ti dai seama ca toata inocenta copilariei este ancorata spre acele locuri. Locuri care aduc hohote de ras, zambete, in ciuda faptului ca orasul este singuratic.
Iarna este anotimpul in care, contrar tabloului monoton, se ascund atat de multe inimi calde, din care curg siroaie de iubire pentru oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!