Am o grămadă de începuturi
Şi nici un sfârşit...
La ce te-oi fi gândit Doamne,
Când m-ai făcut om?
Lumea e prea mare ca să îmi încapă
Toată în suflet.
Puteai să mă faci fir de iarbă,
O insectă sub o talpă de papuc,
Pasăre sub un soare cât de mic,
Orice altceva!
Dar Tu, nu!
Şi pretutindeni unde privesc,
Văd doar începuturi:
Un început de om – neterminat,
Un început de trup,
Un început de viaţa,
Un început de întrebare,
Unul de răspuns...
Toată sunt doar începuturi,
Tu m-ai făcut om...
Dar ce să fac, eu, Doamne,
Şi nici un sfârşit...
La ce te-oi fi gândit Doamne,
Când m-ai făcut om?
Lumea e prea mare ca să îmi încapă
Toată în suflet.
Puteai să mă faci fir de iarbă,
O insectă sub o talpă de papuc,
Pasăre sub un soare cât de mic,
Orice altceva!
Dar Tu, nu!
Şi pretutindeni unde privesc,
Văd doar începuturi:
Un început de om – neterminat,
Un început de trup,
Un început de viaţa,
Un început de întrebare,
Unul de răspuns...
Toată sunt doar începuturi,
Tu m-ai făcut om...
Dar ce să fac, eu, Doamne,
Cu atâtea începuturi şi niciun sfârşit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!