Aud
La poarta inimii
Clopotele vremii.
Ma-nfioara
Si ma cheama,
Pe drumul cu miros de iarna.
Acorduri se-nfiripa
Pe harpa unui inger…
Colindul sfant se-nalta.
Ascult,
Si nu stiu,
Daca vine din mine
Sau e aievea.
Zapezile curg dupa clipe,
Iar colindul
Le imbraca-n nemurire.
Fulgii,
Dovada realitatii,
Se odihnesc usor
Pe pleoapele-mi impovarate de vise.
Deschid ochii,
Privesc in sus,
Si strig:
Priveste-ma cerule
Si spune-mi,
Cu ce sa incrustez
Pe suflet,
Colindul sfant?
Sa pot simti Craciunul
Mereu
Ca si acum...
Prin suflet,
Si ochii de copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!