Multi nori au cazut incet peste ea.Nu are lumina,sub atata cer de mare si gri, floarea suspina.Nici nu ploua,nici nu ninge.E o toamna trista de tot care a gresit adresa,a nimerit in ianuarie si nu mai stie drumul inapoi spre casa.Nu are apa, pamantul e uscat si intre atata frig si ceata,floarea mica,rozalie,cu petale mici trifoi de verde palid,sta ascunsa.Daca o vad,or sa o rupa...Sta ascunsa de celelalte flori uscacioase,pline de spini,maracini sau tulpini inalte si tari ca de piatra. Sta si asteapta.Azi e ofilita.Maine poate va rasari soarele si il va privi din nou in ochi pe astrul plin de viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!