Inchid ochii.Pleopele-mi sunt prea grele pentru a-i mai putea tine deschisi. E bine aici.E intuneric si rece. Visele si iluziile desarte fug de locul asta asa ca ma las cuprinsa de o melancolie coplesitoare. Doar gandurile parca nu vor sa se astearna. Misuna ca praful spulberat de un vant permanent. Niciodata nu se aseaza, nici macar pentru o clipa. Plutesc agale pe cararile intunecate ale mintii si-mi invie trupul mort si creierul imbibat in vise de proasta calitate. Nu, nu sunt pesimista, dar asta este! Realitatea e cruda, dar iluzia e si mai si.Ce aleg eu?Nimic...Calea de mijloc...ca de obicei.Imi spun inca o data "las” ca timpul le rezolva pe toate" cu toate ca stiu ca nu o sa ajung la vre-un rezultat. Poate o sa doara mai tare, sau poate ca de data asta nu... Totusi, concluzia e evidenta si o tin in palma:Trebuie mai intai sa accepti trecutul si prezentul ca sa poti cunoaste viitorul; am gasit-o intr-o noapte alba de iarna pe cand stateam cu ochii lipiti de stele si cu inima-mi tremurand de bucurie. Daca eu mi-am acceptat trecutul e usor de spus: DA, dar la chestia legata de prezent...nici eu nu stiu ce e cu ea. Ce-i aia prezent? Eu traiesc in trecut,sau mai bine zis nu traiesc,REMEMOREZ la nesfarsit amintiri vii,placute.Poate pentru mine asta inseamna a visa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!