Ieri,pe cand mintea mea zburda libera printre ganduri mi-am amintit de spusele lui Constantin Noica"imi doresc o scoala unde sa nu se predea nimic"...Nu stiu cum mi-a aterizat mintea la aceste ganduri ale lui Noica...Le aveam scrise pe prima pagina a primei mele agende Am cautat-o si, redau cu emotii randurile de acolo:
"....Imi doresc o scoala unde sa nu se predea nimic, la drept vorbind. Sa traiesti linistit si cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, cativa oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Caci totul si toti dau lectii. Totul trebuie invatat din afara si pe dinafara,iar singurul lucru care le e ingaduit, din cand in cand,este sa puna intrebari. Dar nu vedeti ca au si ei ceva de spus, de marturisit ceva? Si nu vedeti ca noi nu avem intotdeauna ce sa le spunem?Suntem doar mijlocitori intre ei si ei insisi.(Dar nici asta nu trebui sa le fi spus)"
"Gandul Scolii, al celei unde sa nu se predea nimic, ma obsedeaza. Stari de spirit asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi. De aceea nici nu trebuie lectie."
Acest "nimic" al lui Noica este esenta ... dar...multi au citit si ma intreb oare cine a inteles...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!