Gabriel García Márquez, 82 de ani de singuratate

Gabriel García Márquez s-a nascut pe 6 martie 1927 in Aracataca, pe coasta columbiana a Atlanticului, fiul lui Gabriel Eligio García si al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de in Aracataca de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez si Tranquilina Iguarán.
A obtinut Premiul Nobel pentru Literatura in 1982 (pentru nuvela si proza scurta). La el, fantasticul si realul sunt combinate de bogata-i imaginatie, reflectând viata si conflictele unui continent. Cel mai cunoscut roman al sau este Cien años de soledad (Un veac de singurătate).

Opere:

Ojos de perro azul, 1950 (Ochi de câine albastru);
La Hojarasca, 1955;
Relato de un náufrago, 1955 (Povestea unui naufragiat);
El canibal, 1955 (Canibalul);
Un día después del sábado, 1955 (O zi după sâmbătă);
La mala hora, 1961 (O oră rea);
El coronel nu tiene quien le escriba, 1961 (Colonelului nu are cine să-i scrie);
Los funerales de la Mamá Grande, 1962 (Funeraliile bunicii);
Un señior muy viejo con unas alas enormes, 1966 (Un domn foarte bătrân şi cu nişte aripi enorme);
Cien años de soledad, 1967 (Un veac de singurătate);
Monólogo de Isabel viendo llover en Macondo, 1968 (Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo);
Cuando era feliz e indocumentado, 1973 (Când eram fericit şi nedocumentat);
El otono del patriarca, 1975 (Toamna patriarhului);
Todos los cuentos, 1976 (Toate poveştile);
Crónica de una muerte anunciada, 1981 (Cronica unei morţi anunţate);
Viva Sandino, 1982 (Trăiască Sandino);
Noticia de un secuestro, 1982 (Ştiri despre o răpire);
El general en su laberinto, 1989 (Generalul în labirintul său);
Vivir para contarla, 2002 (Să trăieşti şi să povesteşti);
Memorias de mis putas tristes, 2004 (Amintirile tarfelor mele triste);
El rastro de tu sangre en la nieve (Urma sângelui tău pe zăpadă).