E dimineata. In asteptarea sunetului desteptatarului savurez cele cateva minute linistite. Ascult respiratia linistita din spatele meu si zambesc. E un sunet atat de placut, de linistitor de .....acasa.Ridic coltul pilotei intr-o invitatie muta.Deja se aude desteptatorul asa ca incepe ziua.Bucataria miroase a primavara. Zambilele albe de pe masa imi ureaza "buna dimineata" invaluidu-ma in mirosul lor primavaratec. Micutul boboc primit ieri si-a deschis toate florile nu pentru a ma multumi de apa sau de iubirea oferita ci pentru ca asa e ea.
Nu a rugat-o nimeni sa infloreasca, nu se simte responsabila pentru nimic, nu se simte buricul pamantului, nu simte ca fara ea totul s-ar duce de rapa, ea pur si simplu creste, infloreste, se ofileste si asteapta calma primavara viitoare pentru a-si putea intinde din nou frunzele la soare.
Cand casa a ramas tacuta revin la zambile. Imi asez palmele in jurul lor si inspir adanc. Parfumul ma inunda si sper ca odata cu el sa primesc si bucuria florii de a inflori, bucuria de a darui frumusete lumii fara sa astepte nimic in schimb, bucuria de se bucura de fiecare clipa fara sa se gandeasca ca maine se va muri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!