Doua maini si zece degete. Tentacule neobosite cu ajutorul carora modificam universul. Nu stiu la ce le-a folosit prima data omul preistoric. Poate ca sa descopere cu frica si urlete ingrozite ca focul, coborat din cer sub forma de sageata luminoasa, chiar arde.
E clar ca omului preistoric i-au fost de folos. Asa cum imi sunt si mie. M-am trezit dimineata cu ele in fata, pe perna inca plina de vise.
Cand am dominat focul, sub forma sa moderna de bricheta sau buton de aragaz. Cand am tinut pixul, sau am batut in taste toate prostiile care mi-au trecut prin cap. Cand am dus mancarea la gura. Cand am numarat banii. Cand m-am rugat sau cand am pacatuit.
Se spune ca in palma poti citi destinul unui om, iar la mine "linia vietii" e destul de lunga. Asta inseamna ca palmele si degetele imi vor fi alaturi mult timp. Si, unenori, dimineata, ma voi trezi si le voi gasi rugandu-se pe ascuns pentru mine. Ele au grija de sufletul meu. E normal. Candva au fost aripi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!