Zile fara nici o unda de adiere. O liniste densa. Dimineti insorite. Pui de nori se aduna fugar. Deodata, izbucneste vantul, si mii de stropi acopera pamantul. O ploaie rece curge in cascade sclipitoare. Apoi liniste, iar-n racoarea serii mii de miresme isi fac simtita prezenta.
Cat de mult se aseamana fenomenele metereologice cu starea noastra interna... momentele de liniste interioara sunt urmate de rascoliri intense, trairi lineare, banal cotinian intrerupt de maxime si minime; tristeti si bucurii tinzand spre echilibru...
Foarte adevarat:)...natura mereu a fost locul de regasire al omului, sau daca nu, macar interactioneaza destul de puternic, parerea mea:)...o seara buna:)
RăspundețiȘtergere