In ultima vreme am auzit tot felul de formule, spuse doar de complezenta. Pana si salutul dat cunoscutilor e din obligatie. Nu mai stai sa iti ridici capul din pamant, sa zambesti.
In liceu, spre exemplu pot spune ca intr-o zi iesind in pauze mai tot timpul te intalnesti cu tot felul de profesori. Facand un mic sondaj din, sa zic, zece profesori intalniti astazi de mine, noua mi-au raspuns la salut. Sase din ei au ridicat privirea din pamant si doar unul m-a privit in ochi. Vad o lumina palida si trista, din ochii ce sclipesc ca doua felinare, la spusele unui voios "La multi ani!" Mi se pare poate? Sunt poate prea optimista si uneori prea sensibila?
depinde de starea de meditatie ;......:)
RăspundețiȘtergere