"Eram in pasare ascuns
Uns cu nesomn, de noapte uns
Si in lumina diafana
Pierdeam incet cate o pana.
Ele cadeau in lenes dans
Purtandu-si jertfa in balans
Si-mi era frig si tot mai gol
stateam pe un pustiu atol
Departe, poate langa mare,
Langa un tarm albit de sare.
A inceput sa ninga lin
Si m-a acoperit putin
Zapada ca o mangaiere
Cazand din doua emisfere.
Eram in pasare ascuns
uns cu nesomn, de roua uns
Si am inceput incet sa plang
Din ochiul drept, din ochiul stang." (ASCUNS IN PASARE- Mircea Micu)
S-a dus si Mircea Micu, intr-o lume mai buna sa le scrie ingerilor. Am tot obosit sa scriu despre plecari. Ce sa spui despre cel care a fost Mircea Micu? Ce rost isi mai au elogiile postume ori prea tarzie aducere aminte? Uneori ma intreb daca cei buni nu se duc dintre noi doar pentru a ne pedepsi ca i-am uitat.
Mircea Micu a preferat sa lase o urma cat mai vaga a existentei lui materiale pe Pamant. Oricum Mircea Micu era “in pasare ascuns”, iar zborul lui a fost mai usor asa. Oricum nu a fost apreciat la adevarata lui valoare, reputatia sa de sclipitor parodist i-a pus in umbra talentul de poet.
"Si peste toate, ca un tigru,/ Sã treci râzând si sã te minti/ Si când amenintã zãpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinti".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!