Pagini:

marți, 10 mai 2011

Un gest, fara vreo explicatie...

De-a lungul timpului actele de sinucidere au socat prin cauzele, uneori absurde, ce le-au determinat. Niciodata oamenii nu au putut intelege pe deplin actele de sinucidere aratand in mod aproape constant dispret sau indiferenta fata de acestea.
O serie de ganditori existentialisti printre care si E. Cioran vedeau in actul sinuciderii unica sansa de a scapa de mult detestata angoasa a vietii in care suntem prinsi cu totii si de care ne poate elibera doar trecerea in nefiinta.
Concluzia ce o desprindem din morala crestina este ca in afara cazurilor de martirism, care pentru Biserica nu reprezinta suicid, sinuciderea reprezinta un pacat de moarte si este respinsa cu vehementa.
A comite suicid inseamna a te considera egal in drept cu Dumnezeu si, totodata, a-I nesocoti porunca divina.Referitor la aceasta in “Catehismul” lui Richelieu din 1626 e scris”…nimeni nu este stapanul absolut al fiintei sale pentru a dispune de ea dupa cum i se pare potrivit, ci numai un depozitar obligat sa conserve depozitul”.

Poate va intrebati, de ce am scris aceste randuri... O profesoara de franceza, recunoscuta pentru cariera sa, nu am avut sansa sa lucrez cu dansa, dar o stiam din vedere, a decis sa-si incheie socotelile cu viata zilele acestea. Poate singuratatea a invins-o, poate erau multe probleme in spatele unui chip luminos, care nu spunea nimic. Si parea atat de multumita de viata... A disimulat totul, a crezut ca pacaleste viata...
Dumnezeu sa o ierte!

2 comentarii:

  1. Încerc să-mi aduc ceva aminte din Cioran- sinuciderea este un fel de „as în mânecă„, o ultimă rezervă..„
    Cu ani în urmă, un foarte bun prieten și coleg, pictor, membru în UAPR, și-a pus capăt zilelor, într-un mod dur.
    Cu vreo două seri înainte, nopți , de fapt, îmi povestea cât de îndrăgostit este„ ne plimbăm pe sub castani- da erau mulți castani , unde munceau el și ea- , ne ținem de mână și recităm Apollinaire...„
    Vezi, nicio noimă..ce explicație să dai?
    Nimeni nu știe.
    Poate că nici chiar el, sinucigașul..
    p.s. Gândește-te la lucruri frumoase, este primăvară, vor înflori salcâmii!!
    Peste ceva timp, vei duce dorul tezelor.
    Mult succes îți doresc! Și noroc!

    RăspundețiȘtergere
  2. @G (Incertitudini): Am aflat multe, de la colegii sai de catedra... Isi dorea nespus continuitate, iesea la pensie. Nu prea avea o viata sociala, era necasatorita si nu avea copii. Toata viata si-a dedicat-o elevilor. Vroia nespus sa preadea in Franta, un an... cand a auzit in martie ca i s-a respins cererea i s-a adancit depresia. A durut-o tare cand a aflat ca anumiti colegi de catedra de franceza au primit continuitate pentru al treilea an si dansa care a avut in acest an doua mentiuni la nationala, a fost respinsa. Poate nu s-a simtit apreciata. Nu s-a gandit ce statea in spatele unor continuitati, multe relatii si bani pe la inspectorat. Nu avea bani, avea datorii multe pe la banci... Coplesita de aceste probleme s-a aruncat in Dunare.

    Imi doresc nespus sa scap de teze, nu cred ca le voi duce dorul. Multumesc, nu mai am timp sa admir natura...

    RăspundețiȘtergere

Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.

Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.

Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!