Seneca are dreptate. Viata "nu retine pe nimeni cu sila". Dar nici macar in sinucidere nu scapam de noi insine. Sinuciderea este, poate, singurul act uman care e mereu sincer, nu e niciodata mimat. Se poate mima orice pentru a parea ceea ce doresti, dar nu-mi pot imagina ca exista cineva care se arunca in gol de la etaj, isi pune steangul de gat sau inghite un pumn de medicamente pentru a mima disperarea ori neputinta de a mai trai. Probabil, si sinuciderile impulsive au deliberari chinuitoare in urma lor. Problema e dupa a cui imagine alergi. A ta, cum n-ai reusit sa fii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!