Inceputuri

Am o grămadă de începuturi
Şi nici un sfârşit...
La ce te-oi fi gândit Doamne,
Când m-ai făcut om?
Lumea e prea mare ca să îmi încapă
Toată în suflet.
Puteai să mă faci fir de iarbă,
O insectă sub o talpă de papuc,
Pasăre sub un soare cât de mic,
Orice altceva!
Dar Tu, nu!
Şi pretutindeni unde privesc,
Văd doar începuturi:
Un început de om – neterminat,
Un început de trup,
Un început de viaţa,
Un început de întrebare,
Unul de răspuns...
Toată sunt doar începuturi,
Tu m-ai făcut om...
Dar ce să fac, eu, Doamne,

Cu atâtea începuturi şi niciun sfârşit?