Caut zambete...

O nouă dimineata, aceasi trezire brusca, imi iau traistuta cu amintiri si pasesc cu pasi timizi in universul acestei noi zile. Caut zambete, caut oameni ce stiu sa isi impartasesca zambetul lor cu mine, sa ma ajute sa nu uit sa rad, sa traiesc. Da, si eu zambesc, si le zambesc lor din toata inima. Uneori un zambet face mai mult decat un milion de cuvinte. Drumurile sunt pline de copii zvapaiati ce zambesc inocent, nici nu stiu cata fericire aduce pe chipul altora zambetul lor. Zambetul este cantecul surd al inimii, este expimare sentimentului pur şi expresia fericirii. Atunci cand esti fericit, cel mai sincer act este zambetul, el este mult mai profund. Ma uit in traistuta mea cu amintiri, hmmm..., cate zambete am acolo, si ale mele, şi ale altora. Cate momente frumoase, toate incununate cu un zambet. Spre seara ajung acasa, am adunat atatea zambete, simple, unice, copilaresti, sincere. Toate le pastrez în adancul sufletului pentru a nu uita niciodata ce frumos e sa zambesti.