Se adună norii-n agonie
Ploaia
Îmi miscă un firicel de gând
Pe-acoperis se scurge
Atomii vibrează în culoare
Si lutul mă strânge
Mă astupă
Iar plouă materia se miscă
Pădurea-mpleteste ecouri ce plâng
De ploaie si cerul e greu, e bătrân
Apasă pământul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!