Ascult zgomotul ventilatorului. Nu-mi spune nimic, nu-mi dă nici un sfat, nici nu se mai mişcă, stă înfipt în piciorul lui alb, şi priveşte direct spre mine. O roată continuă să se învârteşte captivă între câteva spiţe albe dispuse oblic de-a lungul unui cerc alb gigantic în lumea ventilatorului. Ascult zgomotul ventilatorului, şi asta mă calmează, asta mă consolează. Umbra de vânt aruncată spre mine ma infrigurează. Încearcă să pretindă că se năpusteşte în altă parte, la 19°, dar apogeul rotirii tot în obrazul meu loveşte. Nu luminează, nu încearcă să se odihnească, nici nu se plânge... se roteşte. Atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit in nebunia mea virtuala, intesata de ganduri personale, opinii despre lucruri frumoase sau triste depinde de prognoza sufletului meu sau de piticii mei de pe creier din ziua respectiva- zambete descrise in cuvinte si priviri sincere creionate in litere.
Daca vreti sa ma trageti de urechi,sunt deschisa la feedback-urile voastre, negative sau pozitive, ajutandu-ma in acest fel sa-mi slefuiesc mai bine dexteritatea in a scrie.
Si la final, multumesc celor care aveti mereu un comentariu despre o anumita insemnare, apreciez sinceritatea gandurilor voastre!