A trecut mult timp de cand nu am mai postat ceva... Cauzele sunt multiple. Lipsa de timp e una dintre ele. Am extraordinar de mult de citit. In plus fiecare carte citita trebuie sa o consemnez in dosarul personal cu fisele de lectura corespunzatoare. Imi bat capul cu cercuri de literatura alaturi de unii colegi de facultate. M-am dezobisnuit sa mai scriu. Ma bazez mai mult pe critica, pe diverse pareri caustice, pe polemica...
Internetul nu il am in permanenta, asa ca profit cand il am pentru a mai cerceta unele, altele.
Pentru moment nu mai simt nevoia sa scriu pe blogg. Sunt mai acida in conversatii, mai altfel decat eram candva...

Bun rămas!

Viata de student

A trecut o saptamana de cand am intrat la facultate. Sunt in mare masura dezamagita, aveam alte asteptari. Nu am gasit implicarea si ajutorul la care speram... Am mare noroc pentru ca sunt autodidacta.
In rest, am zeci de carti ce asteapta sa fie citite, este imposibil sa le citesc pe toate, insa voi incerca.

P.S. Nu am internet acasa, postarile vor fi rare...

Non multa sed multum...

Ieri dupa-amiaza am asistat la un mic moment cultural, o intalnire a scriitorilor braileni, ce sunt la inceput de drum. Evenimentul a fost coordonat de un profesor de limba romana, apreciat in Braila, de la care chiar aveam pretentii.
Publicul era predominat de elevii sai din clasele a IX-a si a-X-a. Stimabilul a avut un limbaj foarte codat, aproape inaccesibil publicului, a vorbit mult in metafore obositoare, chiar nepotrivite unor contexte cu insiruiri de neologisme in fraze ample... Tot respectul, dar dupa jumatate de ora, s-a retras un rand de elevi, furisandu-se pe ciment, pentru a nu fi vazuti. La un moment dat, domnul profesor spune la adresa unei scriitoare: "O ideologie poetica agresiva, daca ma puteti intelege?" De ce sa nu putem, suntem cumva prosti? Iar daca considera ca nu puteam intelege, fraza trebuia scoasa urgent din discurs...
Am stat in spate si am putut analiza tot, toti se uitau pe pereti, sau spre usa fiind pe picior de plecare... La iesire, elevii se gandeau la un punct in plus la o nota, pentru ca au fost prezenti la acest "chin" pentru ei.
Conteaza enorm sa stii sa-ti atragi publicul de partea ta... Non multa sed multum!

Ultimele zile...

Desi am fost si sunt foarte ocupata in continuare, de la o ora la alta sunt chemata in zeci de locuri, imi mai fac timp si de internet. In curand voi fi privata de calculator iar articolele le voi scrie, doar cand voi putea.
Mi-am achizitionat multe lucruri pentru facultate, mici nimicuri care pentru mine inseamna mult.
Mai am foarte putin timp de petrecut in Braila si vreau sa ma bucur pe ultima suta de metri.

Multumesc mult atat lui Pavel Ionut cat si domnului Vintila Mihai pentru cartile daruite!
Joi dimineata plec in Iasi si cu siguranta le voi lectura!

A venit toamna...

Toamna, cu fosnetul frunzelor uscate, cu vant ce adie, toamna in sufletul meu...

Pentru voi ce are frumos toamna?

Braila, orasul sufletului...

Zilele trecute am gasit o provocare pe internet, lansata de domnul Mihai Vintila. Nimic mai frumos decat sa pot scrie despre orasul meu natal, Braila! Voi avea o misiune dificila sa ma limitez in spatiu...

Sunt atat de multe amintiri care ma leaga de acest oras...

Teatrul "Maria Filotti" din Brăila este o instituţie de prestigiu a teatrului românesc, având o tradiţie de 150 de ani, dintre care 50 de ani de activitate permanentă. Clădirea teatrului a fost construită în jurul anului 1850 şi este azi un monument de arhitectură, aflat pe lista clădirilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional.


Imi amintesc cu nostalgie cat de uimita am ramas, cand am patruns in acest cadru de poveste...

Sala mare a fost restaurată în perioada 1980 – 1983, cu elemente noi de artă monumentală stucatură, pictură, candelabre şi corpuri de iluminat.
Primul spectacol prezentat după restaurare – 13 februarie 1983 – „Despot Eraclidul” de D. Mutaşcu, regia Constantin Codrescu
Un interes deosebit îl reprezintă cortina – autor Val Munteanu, realizată la Decorativa Bucureşti. Cortina cuprinde elemente care ţin de arhitectura şi istoricul Brăilei (casele şi corăbiile de altădată), bogăţiile Dunării şi ale Bărăganului dar şi semnele simbolice ale teatrului.


Muzeul de istorie un alt reper al Brailei, pe care nu trebuie sa-l ratezi.
În 1955, nu exista nici o piesă de arheologie în colecţiile muzeale, iar din actualul judeţ Brăila erau cunoscute doar două descoperiri, ambele fortuite: cazanul scitic de la Scorţaru Vechi şi un fragment de vas neolitic de la Nazâru ( Siliştea ), dar iata ca astazi, patrimoniul muzeal cuprinde peste 15.000 de piese, iar repertoriul arheologic al judeţului Brăila include peste 60 de localităţi, cu aproape 100 de descoperiri (situri arheologice, morminte, tezaure, descoperiri izolate).

Orologiul din centrul orasului, atestat în 1909, amplasat in Piaţa Traian veghează Brăila ca un „blajin domnitor". Simbol al Brăilei vechi şi noi, martor al prosperităţii şi decăderii celui mai mare port al României Mari, ceasul din Centrul Vechi a fost şi a rămas mândria brăilenilor.
Nu poţi vorbi despre Brăila, dacă nu ai văzut, măcar o dată-n viaţă, Ceasul, Statuia lui Traian, geamia transformată în biserică şi Fântâna în stil baroc. Nu este brăilean care să nu fi ales drept loc de promenadă parcul străjuit de ceasul



Ma opresc aici cu scurta calatorie prin Braila, orasul sufletului.

3 ani de blogg

Astazi se implinesc 3 ani, cititorule, ani in care mi-am perfectionat scriitura pentru tine!
Chiar daca la inceput blogul meu a porrnit in joaca, astazi il simt ca facand parte din mine, o casuta virtuala pe care voi ati transformat-o intr-un spatiu cald si primitor.
Va multumesc din suflet ca mi-ati trecut pragul in acesti minunati ani si va astept cu aceiasi dragoste si de acum inainte

Va multumesc ca existati!

Puterea cuvintelor...

Crepuscul

Intervalul scurt care face trecera de la vis la realitate, acel moment unic de la inceputul fiecarei zile in care evenimentele se succed fiind prinse in mreaja viselor, ca mai apoi, tipetele pescarusilor sa dea semnalul unui nou inceput.
Pendularea de la noapte la zi, de la intuneric la lumina se repeta de fiecare data cu o exactitate silogistica, uneori halucinanta, impartind viata fiecaruia in cadre succesive.
Asemenea unui sirag de margele care se rostogoleste spre orizont, existenta fiecaruia dintre noi isi are trasat destinul oricat de linistite sau tumultoase sunt timpurile.

La multi ani!

Crestinii serbeaza in 15 august Adormirea Maicii Domnului, sarbatoare religioasa cunoscuta ca Sfanta Maria Mare.
Adormirea Maicii Domnului, cunoscuta popular ca Sfanta Marie Mare, Santamaria sau Uspenia, celebreaza ziua in care Fecioara Maria si-a dat obstescul sfarsit, iar popular este ziua care desparte lunile calduroase de cele reci.

Va doresc un calduros "la multi ani" tuturor sarbatoritilor!

Va doresc un week-end prelungit cat mai frumos!!!

Lucruri simple...

Am observat ca oamenii nu cer chiar atat de mult pe cat vor sa para ca cer... Putina afectiune, putina atentie, putin interes...
Chiar daca nu faci nimic concret pentru ei, dar suni sau faci in asa fel incat sa ajunga un "buna, ce mai faci?" pentru acestia este ceva important. Cum sa nu crezi ca exista speranta? Cum sa nu crezi ca poate totusi lumea nu e chiar asa rea si indiferenta cand vezi ca gesturi minore aduc zambete?
Atunci va intreb, de ce sa nu incercam sa aducem zambete? De ce sa nu incercam macar noi, cei care constientizam toate astea sa fim noi cei care luam atitudine si de ce sa nu fim noi cei care schimba ceva?

Simplitatea cuvintelor si a zambetelor sunt ca simplitatea marii si a muntilor, a apei si focului atat de simple si de dragi, si totusi atat de greu de inteles, mircolul vietii consta tocmai in simplitate.

Lumea interioara - lumea exterioara

pe gânduri....

Teatru de idei

Incerc sa trec peste interogatiile ontologice grave si nu-mi mai ramane decat un teatru de idei.
Gasesc sensuri apriate si finitul, unde e? Pentru ca fac legaturi, dar timpul le destrama; pentru ca ma apropii de alte chipuri si alte sentimente, probabil ale lumii moarte...
Sunt forme naive de penitenta si ignor conditia mea de fiinta fragila si acesti doi copaci, ce ii privesc, sunt alcatuiti dintr-un dialog cu mine si cu dublul meu, si cerul e plin de nori, iar eu sunt un simplu pescar de nori.
Vad lucruri si tot ce a ramas e-o lumanare intr-un suport de sticla verde pal, frunze cu margini uscate si mult praf.

Reminescente de autocompatimire in glas? Nici pe departe. Eu nu sunt decat un simplu factor in aceasta totala redistribuire a sensurilor.

Picaturi de ploaie

Stau in genunchi in fata ferestrei deschise si simt cum ploaia loveste cararile nestiute ale sufletului. Stropii imi ating parul, intr-o valtoare a gandurilor. Cerul este gri, asemenea penelor porumbeilor ce se infoaie sub teiul impunator din dreptul balconului. Norii par as fi dat intalnire intr-un colt de lume, necunoscut noua, muritorilor. Picaturi din seva frunzelor par a-mi atinge genele, purtandu-ma in miasma lunii august, ascultand simfonia vesnicilor stropi, ce mor loviti intre ramurile copacilor.
Inchid ochii plutind imbatata in aceasta atmosfera.
Deschid ochii dupa un moment, ploaia s-a oprit...

Astept un zambet sa rasara in sufletul meu.

De ce nu-mi place Cartarescu?

- pentru ca nu ma regasesc in scrierile sale;
- pentru ca stilul sau te face sa te indepartezi de paginile sale, ermetismul si jocul absolut halucinant de cuvinte, ma determina sa las orice carte a sa jos;
- pentru ca a reusit sa ia locul in manualele scolare, unor scriitori mult mai valorosi;
- pentru ca metaforele sale sunt goale, uneori alaturarea lor chiar obositoare;
- pentru ca am senzatia ca este beat cand scrie;
- pentru ca e doar o imagine;
- pentru ca prezenta fizica lasa de dorit...

Nu mi-as dori sa-l cunosc, unul dintre motivele pentru care nu am dat la facultate in Bucuresti. Stiu ca are multi fani si ii respect caci de gustibus non est disputandum...

Stare de week-end

Pentru ca am intrat in week-end cum nu se poate mai frumos si mai ales pentru ca nu prea voi sta in casa zilele acestea, va invit sa ascultati o piesa draga mie...
Vremea tine cu noi, sa profitam de ea...

Cheia sufletului

Sarman suflet fara chei, destramat in iluzii, innecat intr-o tacere profunda, nestirbita, ca o instrainare de mine insami.
Cheile s-au pierdut in anii ce au trecut in galopul necrutator si tulburat. Sufletul a ramas ferecat, nu are cum sa se deschida, caci in el, sunt furtuni pentru moment.
Cateodata ma gandesc ca sunt nascuta sa-mi port crucea de “om” diferita atat de mult de ceilalti “oameni”...