O intamplare neplacuta

Se intampla joi, 28 ianuarie o zi ce ma va marca neplacut pentru o durata de timp, mai mica sau mai mare, nu stiu voi vedea cat de repede se va solutiona problema. Am dat o lucrarica la istorie de 20 de minute. Aceasta consta intr-o singura cerinta, trebuia sa aduci argumente pro si contra internetului. O tema cat se poate de lejera, unde am scis cu drag. Am dat lucrarile, profesorul s-a uitat atent la fiecare, a argumentat nota, a spus cu ce nu e de acord din lucrarile fiecaruia. Ajungand la a mea, ignorand faptul ca s-a uitat cu dispret, a citit doar o pagina, pe verso s-a uitat o fractiune de secunda. Mi-a trecut nota, fara sa mi-o spuna, tin sa precizez ca eu mi-as fi apreciat-o la 9. Vazand ca trece nota l-am intrebat daca s-a uitat si pe verso? in sensul daca mi-a citit-o. Nu a fost nici cu ironie si nici nu am vrut sa ii cer socoteala. Vizibil deranjat de intrebare mi-a spus ca imi scade un puct dintr-o nota pe semestrul II, pentru impertinenta intrebarii. Problema e ca nu scade doar un punct ci mult mai multe, ajungand la note puse din razbunare.
De cand ambitia, dusmania si puterea vindicativa se masoara in notele elevilor? Desi nu consider ca am gresit imi voi cere scuze, sincer nu m-am asteptat sa reactioneze astfel. E un profesor ce isi trateaza elevii cu ironie, ce ii place sa isi bata joc. Sunt convinsa de ce ma asteapta pe semestrul 2, stiu ca imi va face viata un cosmar.
Nu sunt hotarata ce voi face, astept sugestii din partea voastra. Cum ma sfatuiti sa procedez, eu am niste idei dar le astept si pe ale voastre.

Alegeti una dintre cele 3 variante ale sondajului...

Credeti ca am gresit?

Da, vina iti apartine in totalitate.Nu, tu doar ai vrut sa il determini sa iti citeasca lucrarea.Vina e impartita, 50% de ambele parti.

pollcode.com free polls

Braila, orasul meu natal

Cu ce facem noi, brăilenii, Romania cunoscută? Accept cu drag aceasta provocare, care am primit-o de la Mace, caruia vreau sa ii multumesc. Mi se pare o buna initiativa care te face sa fi constient si mandru de orasul tau natal.
As avea multe de spus la aceasta tema, dar ma voi limita doar la cateva elemente. Ma voi raporta putin la istoria Brailei amintind de marele intreprinzator si filantrop Nedelcu Chercea, constructor de case, biserici si scoli, de Ana Aslan cu geriatria ei neexploatata nici macar ca drepturi de autor de noi, de nici un om de afaceri din perioada interbelica, care au ridicat Braila dintr-o "raia turceasca" dupa 1877, la nivelul unui centru european al comertului cu cereale. Doi oameni cu rol decisiv in evolutia Brailei, doi oameni care au castigat aprecierea mea.
Cel mai important lucru ce ma leaga de Braila este teatrul dramatic “Maria Filoti” o cladire restaurata acum cativa ani, interiorul este o bijuterie, cortina brodata cu modele aurii pe fond rosu fiind unica in Romania. Obisnuiesc sa ma duc macar o data in luna la teatru, cand eram mai mica ma duceam chiar saptamanal.

"Maria Filotti (n. 9 octombrie 1883, Batogu, Brăila - d. 5 noiembrie 1956) a fost una dintre cele mai apreciate actrite romane ale secolului XX şi directoare de teatru. Jocul sau a imbinat forta temperamentală cu aprofundarea psihologică a rolului." Sincer, mi-as fi dorit sa o cunosc in realitate. Intotdeauna am fost impresionata de lumea teatrului. Am ramas fascinata de oamenii care se dedica cu multa pasiune muncii lor zi de zi!
De cand ma stiu, vara in special mi-a placut sa ies sa ma plimb pe faleza, sa ma bucur de oaza mea de liniste. Imi amintesc cand eram mica, imi placea sa stau langa fantana cand batea vantul. Ajungeam uda pana la piele seara tarziu in noapte, iar a doua zi o luam de la capat.

Si povestea mege mai departe catre... Voi face un inventar al brailenilor din lista mea si revin sa aflati cine va continua povestea. Sper sa gasesc pe cineva din Braila!

P.S Nu am gasit, la o privire generala...

Momente si momente...

Cred in liberul arbitru, in alegerea fiecaruia din noi, de a fi fericit, de a fi liber, de a suferi sau de a-si bate joc de propria viata...
Si fiindca repede a trecut saptamana asta, ma bucur ca e week-end, m-am cam saturat de iarna, frig, viscol si umezeala, vreau sa stau la caldurica, sa beau o cana de vin fiert sau de ceai, si sa ascult muzica buna...
Sa aveti week-end placut si caldura in suflete !!!

Mai jos un videoclip impresionant...

Daca asta-i moda...

In ultimul timp, facand o statistica am constatat, sper sa nu ma insel, ca din 5 femei/fete cam 4 poarta la gat o esarfa cu, carouri. Mai nou se poarta si la barbati/baieti. Esarfele acelea care se poarta pe cap, dar la noi se poarta pe gat. Le stii sigur, alea in patratele!

Ori verde cu alb, negru cu alb, rosu cu alb, orice culoare cu alb. Shemagh am aflat ca se numesc. Mie una nu imi plac deloc, majoritatea seamana cu o fata de masa atarnata la gat. Dar cum gusturile nu se discuta nu mai am nimic de spus...

Spaga, o solutie buna?

Stiu ca pare ciudat, dar sa stiti ca mai exista oameni printre care ma numar si eu care nu sunt convinsi ca spaga este cea mai buna solutie din lume. Am aflat ca zilele astea Liga Studentilor din Galati a lansat o campanie de lupta impotriva spagii care ajuta la promovarea examenelor. Interesant este ca tinerii au realizat si un filmulet prin care acrediteaza ideea ca spaga tinde sa devina deja o traditie si se insinueaza usor-usor "in tot si in toate".

Ce bine ar fi sa se faca o campanie si prin invatamantul preuniversitar. In ultimele zile am vazut niste situatii care imi depasesc cele mai sumbre asteptari. Vorbesc atat din experienta proprie cat si din cateva lucruri relatate de colegii din alte licee. De cand a aparut moda sa pui pur si simplu note in ultima ora, dupa criterii numai de profesor stiute, fara sa comunici elevilor notele? E clar ca ai ceva de ascuns? Dau spre exemplu un singur caz, destul de graitor... Tot semestrul ai avut o singura nota, (o nota mediocra, fara sa iasa in evidenta cu ceva) iar la sfarsit te trezesti cu o medie astronomica. Oare profesorul ce note a pus in continuarea aceleia pentru a scoate respectiva medie? Pe ce s-a bazat? Pe raspunsurile date la ore, cu siguranta nu. Si nu e un singur caz, sunt zeci la nivel de clasa! Ma gandesc ca la nivelul Brailei sunt sute, sau chiar mii!!! De ce sunt profesori care nu spun notele care le trec si nici macar nu le scriu in carnete? E vreun secret? De ce esti nevoit sa te interesezi de note si mereu ramai stupefiat de macar un sfert din ele?
Sa fie spaga o solutie la toate problemele?
Art 57 paragraf (3) REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
Notele/calificativele acordate se comunică, în mod obligatoriu, elevilor, se trec în catalog şi în carnetul de elev, de către profesorul/învăţătorul care le acordă şi se comentează cu părinţii
Cateva zile libere si cateva milioane scazute din salariile profesorilor sa fie un motiv fundamental pentru care acestia sunt "hamesiti" de bani la sfarsit de semestru? Eu zic ca oarecum setea de bani s-a mai intetit din aceasta cauza.
In continuare as vrea sa comentez ideea: "Un profesor care ia atitudine, nu ia spaga si nu se lasa corupt este privit ca un "ciudat" de catre colegii sai, care-l "pun la zid" si-l "executa" cat pot de curand". Aici as ruga un profesor in special sa comenteze paragraful, el e in aceasta masura. Eu inclin sa cred sau mai degraba mi-ar placea sa cred ca nu este asa.
Astept raspunsuri cat mai multe, va rog sa nu ezitati sa va spuneti punctul de vedere, oricare ar fi el! Ar mai exista cateva lucruri de povestit dar prefer sa ma opresc aici...

Dedicatie

Dedic aceasta melodie tuturor sufletelor dragi din viata mea, care ma inconjoara, care imi sunt atat de aproape uneori, atat celor din realitatea imediata, cat si celor din micul coltisor virtual.

Zapezi

Sunt recunoscatoare Cerului fiindca imi ofera in fiecare zi o fereastra pe care s-o deschid spre lume.

24 ianuarie 1859

Unirea Principatelor Romane reprezinta un moment de cea mai mare importanta in lupta poporului nostru pentru faurirea statului national roman, constituind unul dintre cele mai de seama evenimente din istoria Romaniei. Personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii, privita din aceasta perspectiva, impune respectul si recunostinta generatiilor de azi si de maine pentru marile sale fapte, care l-au asezat definitiv în familia glorioasa a domnitorilor şi voievozilor ce s-au remarcat prin patriotismul lor fierbinte in luptele pentru neatarnare si pastrare a fiintei nationale.
In ultima perioada observ ca nu se mai obisnuieste sa se mai onoreze, nici macar cu prezenta manifestari cu iz istoric organizate la nivelul fiecarei scoli/liceu.
Anul acesta 24 fiind duminica, ma asteptam cel putin la o trecere in revista, de 10 minutele a acestui eveniment, desigur, in cadrul orei de istorie. Din pacate profesorul nici nu a pomenit ceva, avand ora cu el vineri 22 ianuarie...
Tot respectul si aprecierile mele pentru profesorii de istorie care nu si-au lasat elevii sa uite istoria neamului!!!

Moare cate putin...

enya
Asculta mai multe audio Muzica
click si asculta in timp ce citesti...

... cel ce se transforma in sclavul obisnuintei, cel ce nu calatoreste, cel ce nu citeste, cel ce nu stie sa asculte muzica...
Moare cate putin cel ce nu cauta harul din el insusi...
Moare cate putin cel ce evita pasiunea, cel ce isi distruge dragostea, cel ce nu se lasa ajutat, cel ce evita emotiile ce invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si sufletul sa vibreze...
Moare cate putin cel ce nu isi schimba existenta, cel ce nu vrea sa construiasca ceva nou, cel ce nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste...
Moare cate putin cel ce isi petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia ce nu se mai opreste, cel ce abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput, cel ce nu intreaba de frica sa nu se faca de ras, cel ce nu raspunde chiar daca are un raspuns...
Moare cate putin cel ce nu risca certitudinea pentru incertitudine pentru a-si indeplini un vis...
Moare cate putin cel ce evita moartea cate putin doar amintindu-si intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mai mare decat simplul fapt de a respira...
(Pablo Neruda)

9 minute de relaxare

Ca sa te poti bucura de cele 9 minute de relaxare, trebuie sa faci liniste in jurul tau, sa-ti alungi gandurile si sa-ti pregatesti mintea pentru cateva cuvinte pline de intelepciune si adevar.
Citatele sunt in engleza in video, dar le gasesti si in romaneste ceva mai jos.
Sigur ca meriti si astazi sa faci ceva pentru sufletul tau, asa ca, macar pentru 9 minute, ignora tot ce e in jurul tau si bucura-te de sunetele, imaginele si mesajele de mai jos:



Oamenii merg în ţări străine să se minuneze de înălţimile munţilor, de valurile mari ale mării, de imensitatea oceanului, de mişcările stelelor, dar trec pe lângă sine şi nu se minunează.
(Sf. Augustin)

Nu trebuie să-ţi pierzi încrederea în oameni. Oamenii sunt ca un ocean: dacă câteva picături din ocean sunt murdare, nu înseamnă că oceanul este murdar.
(Mahatma Ghandi)

Nu este important ce primim. Ceea ce devenim, cu ce contribuim... asta dă sens vieţii noastre.
(Tony Robbins)

Cine se uită afară, visează; cine se uită în interior, se trezeşte.
(Carl Jung)

Îi iubeşti în mod natural pe cei care-ţi sunt dragi; trebuie să înveţi să iubeşti la fel întreaga lume.
(Paramahansa Yogananda)

Prezentul este umbra veşnic mişcătoare care desparte ziua de ieri de cea de mâine. În asta stă speranţa.
(Frank Lloyd Wright)

Iubirea este singurul răspuns raţional şi mulţumitor la problema existenţei umane.
(Erich Fromm)

Mai presus de toată mila şi de darurile pe care Hristos le dă celor pe care îi iubeşte este autodepăşirea de sine.
(St. Francis de Assisi)

Un gând greşit poate totuşi duce la cercetări cu folos care pot stabili adevăruri de mare valoare.
(Isaac Asimov)

Zâmbetul este soarele care alungă iarna de pe feţele oamenilor.
(Victor Hugo)

Nu este de ajuns doar să trăieşti. Trebuie să ai raze de soare, libertate şi o mică floare.
(Hans Christian Anderson)

Cea mai nobilă plăcere este bucuria înţelegerii.
(Leondardo DaVinci)

Tăcerea este mama adevărului.
(Benjamin Diraeli)

Iubirea... înconjoară orice fiinţă şi cuprinde încet tot ce va fi.
(Kahlil Gibran)

Fă-ţi un obicei din două lucruri: să ajuţi sau cel puţin să nu faci rău.
(Hippocrate)

Nu poţi să nu îmbătrâneşti, dar nu trebuie să devii bătrân.
(George Burns)

Adevărul nu este pentru toţi ci numai pentru cei ce-l caută.
(Ayn Rand)

Nu vom avea pace cu alţii cât timp nu vom face pace cu noi înşine.
(Dalai Lama)

Nu pretind că avem toate răspunsurile, dar cu siguranţă că întrebările merită să reflectăm asupra lor.
(Arthur C. Clarke)

Oamenii care spun că un lucru nu poate fi făcut, să nu-i întrerupă pe cei care-l fac.
(George Bernard Shaw)

Undeva, ceva incredibil aşteaptă să fie aflat.
(Carl Sagan)

Pentru creaturile mici cum suntem noi, nemărginirea este suportabilă numai prin iubire.
(Carl Sagan)

sursa maill

Constatare

Uimitor cum unii oameni in legatura cu care esti convins ca te stiu cel mai putin, te pot citi mult mai usor decat persoanele care te cunosc de ani intregi. Vi s-a intamplat vreodata sa aveti aceasta senzatie?

Taxi - Tacerea din ochi live
Asculta mai multe audio Muzica

Vizionare placuta!

Un clip bine gandit. Mie mi-au venit multe idei, la o prima auditie, dar vreau sa va stimulez imaginatia, asa ca nu va voi spune absolut nimic.

I'll be gone from KORB on Vimeo.

Roata vietii se intoarce

Nu degeaba cine a spus ca “roata vietii se intoarce” a avut o mare dreptate!
In general, in toate cazurile asa se intampla si o spun din propria experienta. Niciodata nu am putut sa ma bucur de raul cuiva, indiferent in ce relatii ma aflu cu respectiva persoana.
Asa ca dragi cititori va dau un sfat nu va bucurati de raul altuia, ca vi se poate intampla si voua! Dumnezeu le vede pe toate...

6 SUPERBE MELODII DE DRAGOSTE

Mihai Eminescu - 160 de ani de la naştere

Astazi se implinesc 16o de ani de la nasterea lui M.Eminescu. Nu cunosc cat de citita ii mai este opera. Cati au mai deschis o carte sa citeasca altceva decat poeziile din manuale scolare. Cate mai sunt si pe acolo...
In ce masura mai conteaza astazi poetul national? Sau e doar o parte din istoria noastra culturala, importanta, dar nu suficient incat sa ne mai tulbure gandurile si apucaturile de lectura din ziua de astazi.


Trecut-au anii…

Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, pline de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi in van ma-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sara.

Sa smulg un sunet din trecutul vietii,
Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri
Cu mana mea in van pe lira lunec;

Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea… ma-ntunec!

Chestionar

De mult timp nu mai primisem o leapsa... Dar iata ca a venit si pentru aceasta vreau sa ii multumesc Mirelei!

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Candva obisnuiam sa indoi paginile mai apoi am inceput sa improvizez semne de carte. In prezent retin pagina la care m-am oprit. Am o memorie buna! Iar daca se mai intampla sa o uit, reusesc sa gasesc intr-un timp scurt pagina respectiva.

2.Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Da, "Anna Karenina"-Tolstoi de la colega mea Camelia.

3.Citiţi în baie?
Niciodata, nu consider a fi locul potrivit.

4.V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, de multe ori pe fel de fel de teme. Cel mai mult mi-as fi dorit sa scriu un roman de dragoste.

5.Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Care colectii? Se face referire la cartile date la diverse ziare? Acelea nu sunt colectii. Colectii gasesti rar, la prea putini oameni, cu fel de fel de carti adunate de-a lungul vremii, carti ingalbenite si miros puternic de hartie, nu cele frumos cartonate si nedeschise.

6.Care este cartea preferată?
Chiar nu mi-am facut un top. Exista carti care m-au impresionat, in care m-am regasit, carti care m-au fascinat, care m-au intristat, care m-au amuzat. As putea spune ca m-au impresionat: Pe aripile vantului- Margaret Mitchell, Mizerabilii- Victor Hugo, Pe culmile disperarii- Emil Cioran, Maitreyi- Mircea Eliade, Nunta in cer- Mircea Eliade si lista continua.

7.Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Nu prea le mai recitesc, setea de altele noi nu-mi da timp.

8.Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu pot sa ma hotarasc. Eliade? Cioran?

9.Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, cu cine mai este interesat sa citeasca o carte buna si sa opteze pentru o amarata de recenzie de pe net de 2 pagini.

10.Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Motive? Probabil starea de spirit din acel moment ma duce cu gandul la un scriitor, dar titlurile sunt alese spontan.

11.Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Am ajuns la concluzia ca nu ar trebui sa existe lectura obligatorie

12.Care este locul preferat pentru lectură?
Pe canapea.

13.Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Prefer in liniste, daca e muzica nu prea ma pot concentra.

14.Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
De multe ori mi s-a intamplat (de cele mai multe ori nu aveam respectiva carte in biblioteca, iar cea mai viabila solutie era la un click distanta de mine).

15.Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Nu conteaza

16.O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Un univers nascut in scopul de a deschide noi universuri. Reale sau fantastice...

Nu doresc sa fac nominalizari, e liber sa o ia cine doreste!

La ceas de seara un tangou...

Cat de minunat e atunci cand totul devine atat de fluid incat e ca si cum cele doua trupuri se armonizeaza perfect si devin unul. Atunci uiti de tot ce te inconjoara. Lasa-te purtat de urmatorul tangou:



“In tango, you move with your partner and with the music. The relationship between you and your partner is not personal. What is personal between the two of you is that you both are trying to caress the music with your feet. A good tango dancer is one who listens to the music. We dance the music, not steps. You see, we are painters. We paint the music with our feet.” Miguel Zotto

Instabilitate

Oamenii prefera sa o ia pe calea cea mai usoara si comoda desi aceasta le ofera experiente si bucurii mediocre. Ar vrea sa aiba mai mult insa daca se poate sa nu schimbe nimic din ceea ce sunt acum. Vor scurtaturi si cai certe.
Doar ca trebuie sa oferi ceva ca sa primesti. Ce pica din cer nu iti aduce fericire autentica pentru ca nu ai depus niciun efort sa il obtii. Daca te-ai trezi direct in varful muntelui te-ai prabusi, neavand exercitiul traseului ascendent. Problema e ca oamenii fug de efort si se tem de suferinta.
Ma gandesc, totusi, ca in momentele in care daruiesti din tot sufletul, cand ajuti, cand lupti, ceea ce primesti e mult mai mult decat pretul platit, nu-i asa?

Pierdut simtul umorului

Daca e adevarat ce spunea Chamfort ca "Dintre toate zilele, pierdută e aceea în care nu ai râs", atunci pot sa constat cu parere de rau ca tocmai mi-am pierdut cateva zile din viata.
Chiar n-am avut motive sa rad. Si daca nu ai ce face, si mai ai si un proiect de alcatuit, atunci nu numai ca nu mai ai motive de ras, dar gasesti 100 de motive de enervare, si alte 1000 de renuntare.
Nici nu a inceput bine scoala ca deja ma gandesc la urmatoarea vacanta!

Ochii aceia

Am pus aici acest videoclip pentru acea lumina a ochilor pe care am vazut-o intre secundele 30 - 35. Acea lumina m-a oprit, mi-a spus ca omul acesta are ceva inauntru, ca este cineva acolo. Din pacate apoi ii tine mai mult inchisi, ori in intuneric, acea incarcatura a privirii nu mai apare. Si apoi, vocea - cata limpezime a timbrului la varsta asta... Dar totusi ochii... acea privire incarcata...

(...cum transforma muzica un batran sifonat intr-o fiinta radioasa...)

Politete de complezenta

In ultima vreme am auzit tot felul de formule, spuse doar de complezenta. Pana si salutul dat cunoscutilor e din obligatie. Nu mai stai sa iti ridici capul din pamant, sa zambesti.
In liceu, spre exemplu pot spune ca intr-o zi iesind in pauze mai tot timpul te intalnesti cu tot felul de profesori. Facand un mic sondaj din, sa zic, zece profesori intalniti astazi de mine, noua mi-au raspuns la salut. Sase din ei au ridicat privirea din pamant si doar unul m-a privit in ochi. Vad o lumina palida si trista, din ochii ce sclipesc ca doua felinare, la spusele unui voios "La multi ani!" Mi se pare poate? Sunt poate prea optimista si uneori prea sensibila?

Prima zi de lucru din 2010

Luni, 4 ianuarie 2010. Te trezesti de dimineata gata pentru prima zi de lucru din an. Sau poate nu complet pregatit, dar te gandesti ca trebuie sa treci si acest mic hop. Mini-vacanta de Anul Nou nu a fost neaparat cel mai bun prilej de a te odihni asa ca revenirea la un program normal de lucru este cu atat mai dificila.
Ma apuca durerea de cap atunci cand ma gandesc la ziua de astazi. Nici macar revederea cu, colegii nu imi mai surade. Am urat mereu lunile de ianuarie, niciodata ele nu au avut ceva bun pregatit si pentru mine.
Am decis sa nu ma duc la prima ora pentru ca nu prea se merita. O ora in plus totusi conteaza. Imi displac discutiile de saptamana asta referitoare la sarbatori. Toata lumea vrea sa stie ce ai facut cu lux de amanunte iar eu nu sunt dispusa sa fac astfel de relatari.
Ma asteapta o saptamana grea, cu o ultima teza joi amanata de ceva vreme. Cea mai mare prostie e sa programezi un lucru, un eveniment, in prima saptamana din noul an.
In final vreau sa va urez succes in prima zi de scoala/munca din noul an, sa pasiti cu dreptul!