luni, 29 august 2011

Braila, orasul sufletului...

Zilele trecute am gasit o provocare pe internet, lansata de domnul Mihai Vintila. Nimic mai frumos decat sa pot scrie despre orasul meu natal, Braila! Voi avea o misiune dificila sa ma limitez in spatiu...

Sunt atat de multe amintiri care ma leaga de acest oras...

Teatrul "Maria Filotti" din Brăila este o instituţie de prestigiu a teatrului românesc, având o tradiţie de 150 de ani, dintre care 50 de ani de activitate permanentă. Clădirea teatrului a fost construită în jurul anului 1850 şi este azi un monument de arhitectură, aflat pe lista clădirilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional.


Imi amintesc cu nostalgie cat de uimita am ramas, cand am patruns in acest cadru de poveste...

Sala mare a fost restaurată în perioada 1980 – 1983, cu elemente noi de artă monumentală stucatură, pictură, candelabre şi corpuri de iluminat.
Primul spectacol prezentat după restaurare – 13 februarie 1983 – „Despot Eraclidul” de D. Mutaşcu, regia Constantin Codrescu
Un interes deosebit îl reprezintă cortina – autor Val Munteanu, realizată la Decorativa Bucureşti. Cortina cuprinde elemente care ţin de arhitectura şi istoricul Brăilei (casele şi corăbiile de altădată), bogăţiile Dunării şi ale Bărăganului dar şi semnele simbolice ale teatrului.


Muzeul de istorie un alt reper al Brailei, pe care nu trebuie sa-l ratezi.
În 1955, nu exista nici o piesă de arheologie în colecţiile muzeale, iar din actualul judeţ Brăila erau cunoscute doar două descoperiri, ambele fortuite: cazanul scitic de la Scorţaru Vechi şi un fragment de vas neolitic de la Nazâru ( Siliştea ), dar iata ca astazi, patrimoniul muzeal cuprinde peste 15.000 de piese, iar repertoriul arheologic al judeţului Brăila include peste 60 de localităţi, cu aproape 100 de descoperiri (situri arheologice, morminte, tezaure, descoperiri izolate).

Orologiul din centrul orasului, atestat în 1909, amplasat in Piaţa Traian veghează Brăila ca un „blajin domnitor". Simbol al Brăilei vechi şi noi, martor al prosperităţii şi decăderii celui mai mare port al României Mari, ceasul din Centrul Vechi a fost şi a rămas mândria brăilenilor.
Nu poţi vorbi despre Brăila, dacă nu ai văzut, măcar o dată-n viaţă, Ceasul, Statuia lui Traian, geamia transformată în biserică şi Fântâna în stil baroc. Nu este brăilean care să nu fi ales drept loc de promenadă parcul străjuit de ceasul



Ma opresc aici cu scurta calatorie prin Braila, orasul sufletului.

vineri, 26 august 2011

3 ani de blogg

Astazi se implinesc 3 ani, cititorule, ani in care mi-am perfectionat scriitura pentru tine!
Chiar daca la inceput blogul meu a porrnit in joaca, astazi il simt ca facand parte din mine, o casuta virtuala pe care voi ati transformat-o intr-un spatiu cald si primitor.
Va multumesc din suflet ca mi-ati trecut pragul in acesti minunati ani si va astept cu aceiasi dragoste si de acum inainte

Va multumesc ca existati!


marți, 16 august 2011

Crepuscul

Intervalul scurt care face trecera de la vis la realitate, acel moment unic de la inceputul fiecarei zile in care evenimentele se succed fiind prinse in mreaja viselor, ca mai apoi, tipetele pescarusilor sa dea semnalul unui nou inceput.
Pendularea de la noapte la zi, de la intuneric la lumina se repeta de fiecare data cu o exactitate silogistica, uneori halucinanta, impartind viata fiecaruia in cadre succesive.
Asemenea unui sirag de margele care se rostogoleste spre orizont, existenta fiecaruia dintre noi isi are trasat destinul oricat de linistite sau tumultoase sunt timpurile.

luni, 15 august 2011

La multi ani!

Crestinii serbeaza in 15 august Adormirea Maicii Domnului, sarbatoare religioasa cunoscuta ca Sfanta Maria Mare.
Adormirea Maicii Domnului, cunoscuta popular ca Sfanta Marie Mare, Santamaria sau Uspenia, celebreaza ziua in care Fecioara Maria si-a dat obstescul sfarsit, iar popular este ziua care desparte lunile calduroase de cele reci.

Va doresc un calduros "la multi ani" tuturor sarbatoritilor!

miercuri, 10 august 2011

Lucruri simple...

Am observat ca oamenii nu cer chiar atat de mult pe cat vor sa para ca cer... Putina afectiune, putina atentie, putin interes...
Chiar daca nu faci nimic concret pentru ei, dar suni sau faci in asa fel incat sa ajunga un "buna, ce mai faci?" pentru acestia este ceva important. Cum sa nu crezi ca exista speranta? Cum sa nu crezi ca poate totusi lumea nu e chiar asa rea si indiferenta cand vezi ca gesturi minore aduc zambete?
Atunci va intreb, de ce sa nu incercam sa aducem zambete? De ce sa nu incercam macar noi, cei care constientizam toate astea sa fim noi cei care luam atitudine si de ce sa nu fim noi cei care schimba ceva?

Simplitatea cuvintelor si a zambetelor sunt ca simplitatea marii si a muntilor, a apei si focului atat de simple si de dragi, si totusi atat de greu de inteles, mircolul vietii consta tocmai in simplitate.


miercuri, 3 august 2011

Teatru de idei

Incerc sa trec peste interogatiile ontologice grave si nu-mi mai ramane decat un teatru de idei.
Gasesc sensuri apriate si finitul, unde e? Pentru ca fac legaturi, dar timpul le destrama; pentru ca ma apropii de alte chipuri si alte sentimente, probabil ale lumii moarte...
Sunt forme naive de penitenta si ignor conditia mea de fiinta fragila si acesti doi copaci, ce ii privesc, sunt alcatuiti dintr-un dialog cu mine si cu dublul meu, si cerul e plin de nori, iar eu sunt un simplu pescar de nori.
Vad lucruri si tot ce a ramas e-o lumanare intr-un suport de sticla verde pal, frunze cu margini uscate si mult praf.

Reminescente de autocompatimire in glas? Nici pe departe. Eu nu sunt decat un simplu factor in aceasta totala redistribuire a sensurilor.

marți, 2 august 2011

Picaturi de ploaie

Stau in genunchi in fata ferestrei deschise si simt cum ploaia loveste cararile nestiute ale sufletului. Stropii imi ating parul, intr-o valtoare a gandurilor. Cerul este gri, asemenea penelor porumbeilor ce se infoaie sub teiul impunator din dreptul balconului. Norii par as fi dat intalnire intr-un colt de lume, necunoscut noua, muritorilor. Picaturi din seva frunzelor par a-mi atinge genele, purtandu-ma in miasma lunii august, ascultand simfonia vesnicilor stropi, ce mor loviti intre ramurile copacilor.
Inchid ochii plutind imbatata in aceasta atmosfera.
Deschid ochii dupa un moment, ploaia s-a oprit...

Astept un zambet sa rasara in sufletul meu.