sâmbătă, 31 iulie 2010

O scurta intrebare...

Tristetea macului... vine oare din mica speranta de viata? Sau ne plange oare, inchipuita lunga, noastra viata?

vineri, 30 iulie 2010

Contemplarea peisagisticii


Contemplarea se manifesta prin instrumentarul tuturor simturilor, in ordinea: vad culorile scaldate in frumusetea luminii, miros parfumurile naturii, aud zbaterile aripilor cocorilor zburand, ating apa translucida si gust din fructul oprit al salbaticiei.
Peisagistica ne induce intr-o dispozitie speciala provocata de intalnirea cu natura.
Imaginea verii se estompeaza treptat si pragul dintre anotimpuri, dintre realitate si vis e trecut aproape fara sa ne putem da seama. Acum se deschide un taram al tristetii evanescente, al unei blandeti ce face ca sufletul sa curga necontenit peste suprafata lucrurilor, printre ele si in cele din urma sa se disipeze dureros intr-un peisaj ce spune atat de multe daca stii sa il asculti.

joi, 29 iulie 2010

miercuri, 28 iulie 2010

Fragmente in proza sufletului 2.~Pasiunea salvatoare

Singura mea pasiune era scrisul, dar oare acum mai sunt capabila sa scriu ceva? isi spunea in sine parca neincrezatoare in fortele proprii. Oare succesul pe care prima sa carte "Noian de amintiri" se va reintoarce, sa o elibereze din aceasta prapastie a existentei? Nu stim, nimeni nu poate sa presupuna. Literele care o data dansau in cuvintele cu multa sensibilitate alese, erau lipsite de culoare, de stralucire, nu mai radiau, erau ca niste flori moarte. Si atunci aceasta pasiune o va salva sau o va ingropa?
Nu ii ramanea nimic altceva decat sa incerce. Insa nu era capabila in acest moment, sufletul ii era sfasiat in sute de file neintelese, greu de descifrat. Gandul ca din moment in moment ar putea sa inceapa sa zburde pe pagini alaturi de litere, o mai linistea.
Ce dulce e uneori amagirea! isi spune ea cu un suras amar pe chip. Sunt puternica si o sa lupt! Stiu ca pot, cel putin trebuie...

Confundarea starilor


Am observat ca de regula se confunda starea de plictiseala cu cea de relaxare.
Esti plictisit de un lucru in general cand faci ceva si interesul tau nu mai este acelasi ca altadata sau daca trebuie sa il faci, cel putin o pauza este necesara.
Desi poate aparent nu e mare lucru sa confunzi starile, este important sa nu te lasi prada plictiselii in momentele de relaxare.
Confundarea starilor vine doar de la o interpretare gresita a ceea ce ni se intampla.

marți, 27 iulie 2010

Fragmente in proza sufletului 1.~Suflet gol~

De astazi imi propun, cel putin o data in saptamana sa scriu cate un fragment, cu o oarecare legatura cu precedentul, ce se vor aduna intr-o frumoasa nuvela, creatie personala. Unele vor fi mai scurte, altele mai lungi depinde de inspiratia de moment. Nici la numar nu m-am decis, in orice caz va fi o suita de 50- 100 de fragmente in proza sufletului. Fiecare va fi insotit de un titlu semnificativ continutului. Sper sa fie pe placul vostru!

Sunetul inimii sale se resimtea intr-un ecou mut al suspinelor, al zilelor fara sfarsit. Inima ii batea atat de tare incat avea impresia ca se reverbereaza in intreaga incapere. Cauta neincetat cu privirea-i pierduta un fascicul de lumina, fara a se putea gandii ca ar fi putut sa orbeasca la vederea acestuia. Avea sufletul gol, nebun de cautare, zbatandu-se intr-o agonie fara margini.
Privirea sa, nu mai exprima nimic. Ea, insasi era ca un tablou al neimplinirii, al sufletului ingrozit si totodata resemnat. Imaginile mintii sale se derulau intr-un hazard a constiintei, una chinuita, facand-o sa sovaie in melancolie.
Ochii ii ramase atintiti pe un perete alb, reflectarile proprii paleau sub oceanul picaturile ce se rostogoleau pe obraz.
Statea ghemuita intr-un colt al camerei, doar ea si umbra sa, care parea sa fie unica partasa la suferinta. Aceasta patimire ii macina secundele trairii.
Amintirile atat de vii, o tulburau, luandu-i putin cate putin singurul lucru care il mai avea -viata.

luni, 26 iulie 2010

Stiai?


"Sunt cu niste prieteni si de fapt nu cunosc pe nici unul!"


De cate ori cunoastem cu adevarat oamenii din jurul nostru? De cate ori chiar ne dorim sa ii cunoastem?
Cat timp ai fi dispus sa acorzi pentru a-i cunoaste in pronfunzime?
Sau poate te intrebi de ce sa acorzi mai mult timp pentru a descoperi mai multe decat ceea ce tu crezi ca stii deja?

duminică, 25 iulie 2010

Fascinatie


Pot spune ca imi place starea de fascinatie. O impletire de dualitati, un fel de stare in care esti curios, intrigat si in acelasi timp entuziasmat, calm si agitat, nedenumerit si totusi lamurit. La care se adauga o anumita doza de mister si fel de fel de intrebari suplimentare.
Joc de provocari. Provoaca-ma sa fiu mai buna, provoaca-ma sa ma joc cu viteza timpului, provoaca-mi creativitatea sa se exprime, provoaca-mi gandurile sa se joace.

P.S Mi-as dorii sa pot face un album cu priviri surprinse in instantanee.
Spectacol de lumina, umbre si culori...

sâmbătă, 24 iulie 2010

Cum iti poti descrie propria creativitate?

Toti detinem o doza mai mica sau mai mare de creativitate. Dar cum o poti descrie?
Eu as spune ca a mea creativitate are colturi, are reflexii fosforescente, e un curent de aer ce antreneaza simturile, e o provocare, un joc, un ideal, un vis, o depasire a limitelor, un fior, ineditul in prozaic, o cautare, identificare alternativelor, deschidere, energie, explozie. Se plimba tacuta pe strada, observa, analizeaza, rade, zambeste.
Pentru a fi creativ, trebuie sa te poti adapta cu usurinta la orice, sa fii flexibil si gata oricand sa gandesti altfel...


Tu cum ai putea sa o descrii?

vineri, 23 iulie 2010

In memoriam unui romantic incurabil, unui singuratic...

"Eram in pasare ascuns
Uns cu nesomn, de noapte uns
Si in lumina diafana
Pierdeam incet cate o pana.
Ele cadeau in lenes dans
Purtandu-si jertfa in balans
Si-mi era frig si tot mai gol
stateam pe un pustiu atol
Departe, poate langa mare,
Langa un tarm albit de sare.
A inceput sa ninga lin
Si m-a acoperit putin
Zapada ca o mangaiere
Cazand din doua emisfere.
Eram in pasare ascuns
uns cu nesomn, de roua uns
Si am inceput incet sa plang
Din ochiul drept, din ochiul stang." (ASCUNS IN PASARE- Mircea Micu)


S-a dus si Mircea Micu, intr-o lume mai buna sa le scrie ingerilor. Am tot obosit sa scriu despre plecari. Ce sa spui despre cel care a fost Mircea Micu? Ce rost isi mai au elogiile postume ori prea tarzie aducere aminte? Uneori ma intreb daca cei buni nu se duc dintre noi doar pentru a ne pedepsi ca i-am uitat.
Mircea Micu a preferat sa lase o urma cat mai vaga a existentei lui materiale pe Pamant. Oricum Mircea Micu era “in pasare ascuns”, iar zborul lui a fost mai usor asa. Oricum nu a fost apreciat la adevarata lui valoare, reputatia sa de sclipitor parodist i-a pus in umbra talentul de poet.


"Si peste toate, ca un tigru,/ Sã treci râzând si sã te minti/ Si când amenintã zãpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinti".

Lasa-te ajutat...

Lasa-te ajutat cand simti ca nu mai poti inainta!


Sunt momente in viata cand simti ca nu mai poti continua, si atunci trebuie sa iei anumite decizii. Cand traversezi o criza a valorilor e bine sa fii insotit de cineva care este capabil sa te indrume pe o cale buna, si de ce sa nu faci apel la un specialist? Nu e nicio rusine...
Terapia, cursurile de dezvoltare personala, iti pot oferii ceea ce familia nu ti-a oferit, intelegerea, siguranta, libertatea si incurajarea de care ai nevoie pentru a trai o viata cu adevarat speciala.

Dorinta de succes social, de-o asa-zisa viata perfecta, de autodepasire poate provoca si dezastre.
Atunci cand, rigiditatea inlocuieste flexibilitatea, esti condus spre tulburari nevrotice, datorita refularii dorintelor incompatibile, care te arunca adanc in noaptea intunecata a cautatorilor de lumina, de unde cu greu poti evada.
Sa ti se spuna ce sa faci si cum sa faci e corect pana la un punct, mai departe trebuie sa devii constient de cine esti si ce vrei sa faci in viata, cum vrei sa traiesti.
Intalnirea cu depresia, atacurile de panica, boala, tentativele de suicid cauta sa reechilbreze balanta, sa te atentioneze ca pasesti pe un drum gresit. Viata e costruita din suisuri si coborasuri, si e anormal sa vrei sa fii doar in varf, sa devii maniac, obsedat de adunat titluri, averi, succese.

Vizionare placuta!

Un filmulet care cu siguranta iti va insenina acest week-end!

Noian de ganduri

“Si uite asa zboara viata tot asteptand si asteptand sa vina vineri...!” spunea cineva cu tristete


Macar daca respectiva persoana ar constientiza ca ceva nu e bine in modul de abordare a situatiei in sine. Mai are oare sanse de scapare din aceasta atitudine plictisita si obosita a multor oameni, as putea spune chiar maladiva? In ultimul timp am auzit destui oameni plangandu-se ca nu mai vine sfarsitul saptamanii, ca week-endul chiar zboara. Poate i-am auzit mereu, dar acum fiind vacanta parca vocile acestora au un mai mare impact asupra mea.
Era un filmulet care a circulat pe net o periaoada indelungata si care explica prin mai multe exemple cum ne amanam noi fericirea de la un an la altul: prima data ne dorim sa crestem mari, atunci vom face ce vrem noi si va fi bine, apoi vrem sa ne casatorim si vom fi impliniti, apoi asteptam un copil ca sa ne fie mai bine, dupa care vrem sa il vedem mare si cu siguranta vom avea timp si de noi atunci, asteptam sa iesim la pensie ca atunci sigur vom fi odihniti si fericiti. Si uite asa mergem din greseala in greseala. Morala era ca daca nu incercam sa gasim in fiecare moment, varsta, situatie din viata noastra motive de fericire, traim degeaba tot asteptand sa vina de la sine.

In fiecare saptamana ma bucur ca vine luni, pentru ca nu imi da nimeni in cap lunea, ma refer chiar la cele mai grele saptamani. Trebuie sa te bucuri ca vine week-endul dupa o saptamana in care ai avut timp sa faci si lucrurile trebuitoare si cele mai de suflet.
E neplacut sa te gandesti toata saptamana la week-end pentru ca nu poti da randament in activitatea in care esti implicat. De asemenea, cunosc persoane care sunt intr-un sfarsit de saptamana zilnic, intr-o vacanta continua, care nu iau lucrurile in serios, nu sunt capabili sa o faca.

*Daca poate cineva sa imi dea link-ul respectivului filmulet vazut de mine cu luni bune in urma va raman recunoscatoare!

joi, 22 iulie 2010

In zbor...

Viața este o serie de reacții în lanț. Fiecare eveniment îl influențează pe următorul. Poate că vei reține doar rezultatul final, dar de fapt, toate micile alegeri pe care le faci zilnic sunt cele ce te apropie sau te îndepărtează treptat de un anumit scop.

Plutesc in adierea vantului pe un covor al visurilor, alcatuit din sute si sute de frunze, unele mai crude altele mai uscate, precum visele mele. Poate unele prea indraznete, atarna greu, dar sunt sustinute de altele mai banale, care dau un echilibru acestui covor zburator. Cu timpul unele frunze se usuca si cad facandu-le loc altor si altor vise sa isi faca loc in acest mozaic al aspiratiilor mele.

marți, 20 iulie 2010

«Nu există “bun gust”. Lucrurile frumoase se fac instinctiv.» ~ Edgar Degas


Mereu am crezut ca exista bunul gust, nu sunt convinsa ca acesta este instinctual. Apreciez din tot sufletul, bunul gust, indiferent in ce latura s-ar manifesta. Fie ca e vorba de o pictura bine realizata, fie de un roman deosebit sau de o tinuta rafinata. Nu pot realiza cum unora le lipseste cu desavarsire bunul gust. Nimeni nu se naste cu acest simt, insa putem sa il dobandim pe parcursul vietii.
Pana la urma, de ce ne este teama sa traim frumos, in armonia culorilor si a gandurilor. De ordine in minte si lucruri, de calitate, rafinament si eleganta?
Ne ingaduim sa ne bagam in aceasta mizerie a prostului gust...

luni, 19 iulie 2010

Am ramas fara cuvinte...


Mi-am aruncat o privire la rezultatele examenului de titularizare si suplinire. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca jumatate din cei inscrisi nu s-au prezentat. Am urmarit cateva cadre didactice, care ii cunosteam, fie mi-au fost profesori cateva luni, pe anumite concedii medicale a altor colegi de catedra, fie suplinitori de 1 sau 2 ani. Trei sferturi dintre cei cautati de mine nu s-au prezentat, desi s-au inscris. Am intrezarit doua note peste 8, a doi profesori care mi-au fost dascali anii precedenti. De asemenea, un rezultat de 6,5 la un fost profesor de anul trecut, sper sa nu mai "lucrez" cu respectivul si anul acesta. Uimitor dar adevarat, multe note sub 4, la persoane care nu ma asteptam. Cel mai socant rezultat l-am vazut la fosta mea diriginta din generala. Profesoara de chimie, gradul I, nota 10 la gradatie, 11 ani experinta, 9,80 licenta. Ce bine suna pana aici... Dar o nota cu mult sub 4 la acest examen. Sa fie o intamplare? In opinia mea, daca nu ma simt pregatita nu ma prezint la examen.
M-am uitat pe subiecte, nu mi s-au parut grele. Indiferent de domeniu mi s-au parut accesibile. Atat primele doua subiecte, cat si cel de pedagogie daca le tratai cu atentie si aveai si un minim bagaj de cunostinte luai un minim 6.

vineri, 16 iulie 2010

Cat e ceasul?

Cand nu stii cam ce ora este, intrebi in stanga si-n dreapta. Raspunsul vine in functie de dotarea celui intrebat! Priveste:

Genial filmuletul, nu?

joi, 15 iulie 2010

Clepsidra vietii

Mi-as dori sa am puterea soarelui de a radia, curajul nebun de a alerga desculta prin ploaia de vara si din tot restul vietii. Nu ma grabi viata, mai lasa-ma sa ma bucur de picaturile de ploaie ce se preling intr-o frumoasa oda. Lasa-ma sa pot sa mai rad de tot ce nu mi s-a intamplat inca, nu-mi maturiza zambetul, caci in absenta lui nu mai sunt Eu. Nu ma mai lasa sa ma intristez si nu mai permite sa cada, daca poti, nisip in clepsidra ta.
Ingaduie-mi sa mai sper ca viata ne apartine pana la ultima suflare, noua celor care mai credem inca, in zbor.

miercuri, 14 iulie 2010

Atasament...


Nu stiu cum sunteti voi, insa eu ma atasez cu usurinta de lucruri. Fiecare aduce cu sine o dulce amintire. Nu ma pot despartii cu usurinta de lucruri, de o carte, un pix chiar de nu mai am nevoie de el, il pastrez. Aceste lucruri parca au facut parte din existenta mea si nu le pot alunga. Acelasi atasament il manifest si fata de oameni, indiferent de relatiile mele cu respectiva persoana. Imi place modul de gandire pe o anumita latura a fiecarei persoane si poate astam face sa ii apreciez pe fiecare, in parte. Daca atasamentul de lucruri inevitabil mi-l arat, cel al oamenilor in schimb il tin ascuns in interior, sub o carapace dura...

Adio Madalina Manole!

"Despre mine, pe scurt?.. M-am recompus sufleteşte şi merg mai departe, preţuind cu toată fiinţa mea tot ceea ce am primit şi primesc de la viaţă!
Restul e... mişcare de rezistenţă!"



Madalina Manole, cunoscuta cantareata, a murit chiar astazi, cand ar fi implinit 43 de ani. Trupul artistei a fost gasit de sotul ei, Mircea Petru, in jurul orei 6.30, in holul casei sale din Otopeni. Acesta a anuntat imediat politia.
Anchetatorii au in vedere posibilitatea sinuciderii cu somnifere, insa politia nu a confirmat deocamdata aceasta varianta. Se asteapta verdictul medicului legist si anchetei criminalistice.

Asculta mai multe audio Muzica
"Majoritatea admiratorilor, prietenilor, fanilor o stiu asa cum apare ea in lumina reflectoarelor: o explozie de exuberanta, o voce speciala, un chip frumos, o tanara artista talentata care a reusit ceva unic. Madalina a transformat sub ochii nostri un titlu de cintec in carte de vizita, in renume. Madalina este “fata draga” pentru copii, parinti ,bunici... Dar eu am vazut-o si altfel pe Madalina, am vazut-o la repetitii, ambitioasa, incruntata, obosita, nemultumita de ea sau de altii, strivind intre buzele ferecate un cuvint mai putin ortodox, atenta si exigenta cind isi masoara izbinda si neizbinda, reluand iar si iar o filmare dificila... Eu pe ACEASTA Madalina o apreciez si o consider cu toata convingerea ca fiind o autentica artista, o profesionista, o slujitoare sincera a cintecului romanesc caruia i-a daruit sufletul si credinta ei. Pentru asta nu are nici o sansa sa scape, oamenii o vor iubi mereu"

IOANA BOGDAN -realizator TVR- sursa www.madalinamanole.ro


Mi-a placut din totdeauna piesele sale, caldura vocii dar si angelitatea chipului sau. Acea sensibilitate aparte pe care o degaja. Am crescut cu melodiile sale, impreuna cu cele ale Laurei Stoica si Mihaelei Runceanu.
Ma gandesc la motivele mortii artistei. Sunt convinsa ca a fost sinucidere, caci mai avusese tentative. Poate avea o depresie post-natala, acesta a fost primul meu gand la aflarea acestei vesti. Se merge si pe varianta ca ar fi putut fi bolnava. Ma rog, poate ca o fi fost foarte bolnava in stare terminala, dar faptul ca s-a sinucis de ziua ei ma face sa cred ca e mai degraba vorba de depresie. Oricum nu putem sa rationalizam felul de a gandi al unei persoane aflate intr-o depresie profunda!
Dumnezeu sa o ierte pentru gestul ei necugetat...

Asculta mai multe audio Muzica

luni, 12 iulie 2010

Suntem precum pinguinii...


Am observat ca oamenii se misca, ca nişte pinguini in momentele in care este aglomeratie si se furiseaza in acelasi loc printr-un spatiu ingust. Se leagana dintr-o parte in cealalta si isi fac loc cu pasi marunti. Par nerabdatori, nu au astampar, se uita ba in stanga, ba in dreapta, iar atunci cand nu mai pot inainta tot nu se opresc din leganat. Fac asta cand urca scarile, cand intra intr-un magazin, sau cand urca intr-un autobuz aglomerat. Se grabesc in loc. Se agita si se comporta ca si cum nu s-ar agita. Vor sa dea impresia ca sunt foarte relaxati si rabdatori, dar in jurul lor pluteste tensiunea ingramadelii. Se balanseaza cu mult entuziasm si stau pregatiti pentru urmatorul pas.

Imi place sa-i admir de la distanta. Sunt oarecum amuzanti. Pinguinii insa, au o naturalete specifica.

vineri, 9 iulie 2010

Pentru al meu suflet

Titlul pe care l-am dat acestui articol este un raspuns la o intrebare pe care mi-o pun mie insami de multe ori...de ce scriu???
Am descoperit ca prin intermediul cuvintelor asternute imi exprim cel mai bine trairile, sentimentele, gandurile.


Pentru un moment am avut teama ca vor exista persoane care, citindu-mi gandurile, sentimentele si trairile, citind "o parte din sufletul meu" se vor amuza de tot ceea ce se ascunde in interiorul meu... Intr-un final mi-am asumat riscul.
Am facut acest lucru pentru ca am inteles ca e doar decizia mea daca imi exprim sau nu sentimentele, gandurile si trairile! E doar hotararea mea sa fac ce imi place si ce consider ca e mai bine pentru mine!

Zumzetul noptii

Pe la miezul noptii nu auzeam nimic altceva decat zumzetele greierilor, a mustelor, o agitatie continua. Mi-a placut aerul tomnatic si respirabil, o racoare placuta ce-mi zburda prin par, ma simteam libera. Doar eu si gandurile mele...


Un sfarsit de saptamana linistitor pentru toata lumea! (fara prea multe zumzete)

marți, 6 iulie 2010

Frumusete interioara versus frumusete exterioara


Cat de mult conteaza in general cum arata o persoana?
Fireste, la un prim impact vizual conteaza "exteriorul", acesta te loveste, te inalta sau te coboara. Insa, daca nu ai o anumita sclipire interioara, esti doar un obiect de pret care tot intr-o vitrina va sfarsit. Frumusetea nu inseamna ceea ce esti la exterior, nu este infatisarea fizica ci ceea ce esti in interior, in inima si sufletul tau. Farmecul consta doar in a putea sa descoperi aceasta. Se spune ca in general cautam la altii ceea ce nu avem, de aceea poate ca barbatii cauta frumusetea chipului, a corpului femeii, iar femeile cauta puterea si siguranta lor. Nu sunt de acord cu aceasta ipoteza, sunt foarte multi barbati frumosi pe care nu ai da doi bani si foarte multe femei, care nu le avantajeaza frumusetea, dar care valoreaza cat toate comorile lumii. Categoric si invers e la fel.
Desigur, se intampla ca unii sa fie si frumosi si destepti, nu e vina lor ! Sa nu ii judecam pentru asta....

joi, 1 iulie 2010

Afara parca nu mai este niciun anotimp...


Nu poti spune niciodata ca e vinovat vantul de zborul tau, sau mai bine spus de caderea ta, noaptea de oboseala ta sfasietoare sau soarele de durerea ochilor tai. Sunt intr-o naiva cautare a anotimpului meu. Parca timpul avea nevoie de sunete pentru a-si exprima tacerea, parca plecase intr-o calatorie indepartata.
Cum ar fi daca timpul, ar pierde controlul asupra oamenilor?

Tu cate versuri gasesti la aceasta melodie?


Astept raspunsul tau...