sâmbătă, 28 august 2010

Fragmente in proza sufletului~ 6. Intre vise si realitati

O noua zi, la fel ca celelalte... Nimic nu prevestea o schimbare in viata Amzei. Dimineata, si-o incepuse la patiserie apoi a mancat ceva in graba s-a repezit pana acasa, iar spre dupa-amiaza a ajuns la plaja. Era inceput de toamna, un anotimp ce te determina sa fugi ca un nebun de cuvinte, sa te ascunzi sub orizont, sa te picure razele de soare fara vlaga, sa te inveleasca doar patura de nori. Amza ramase singura in lumina soarelui care ii invaluia sufletul.
Departe in zare vazu o patura. Cu o privire siderata, se apropie de patura, langa ea statea un barbat ce dormea. Amza, putin ingrijorata il apuca pe tanar de umar cu mainile tremurande. Barbatul deschise usor ochii. Privirea ii ramase atintita asupra frumusetii ochilor Amzei. Tanara cu o voce suava ii spuse:
- S-a-ntamplat ceva? Va simtiti bine?
- In preajma ta, ma simt bine! ii spuse tanarul orbit parca de chipul angelic, ce tocmai il contempla.
Amza il privea cu atentie, era ceva din fizionomia lui care il asemana cu Emil... Sa fi fost ochii, sau poate buzele? Nici ea nu stia...
Langa el, barbatul avea un jurnal. Amza deschise caietul, si incepu sa citeasca prima pagina:
"... Si cu fiecare nou text pe care il scriu nu mi se pare decat ca tot ceea ce fac, toate cuvintele nascute din mine, toate constrangerile ce ma invaluie, nu ma indreapta decat inspre un singur punct: in mine nu colocoteste talentul scrisului, nici macar placerea de a scrie. De multe ori scrisul mi s-a parut o povara. Insa acum, observand faptul ca scrisul imi este o necesitate, am constientizat marele adevar– acela de care ma tem... Nu scriu pentru ca imi place, nici pentru ca vreau... Nu scriu pentru ca am prea multa imaginatie, insa cu cat avansez mai mult in lumea aceasta a cuvintelor adevarul iese la lumina: fiecare nou lucru pe care il scriu nu este nimic altceva decat textul scris anterior, renascut. Mi se pare ca toate cuvintele mele nu se indreapta decat spre crearea textului meu sacru, cartea ce le va cuprinde pe toate celelalte. Mi-am dat seama in sfarsit ca ma indrept inspre o limita pe care nu o voi atinge; aceasta poveste striga din mine obsedant, rescriindu-se singura, iar si iar, fara a putea intoarce nici macar un cuvant impotriva... Nu scriu pentru a-mi marturisi drama ci pentru a-mi cristaliza fericirea, pentru a o inchide in niste cuvinte, in timp, acolo unde oamenii nu au nicio putere... Numai eu stiu cat de mult m-am zbatut pentru un vis, numai eu stiu cat de mult sufar pentru prezent... Scriu pentru ca nu pot face nimic altceva..."

Amza se regasea perfect in aceste randuri. Inchise jurnalul de teama ca ar putea sa mai gaseasca ceva care ar putea sa ii zguduie inima...
- Nu ti-a placut? Ce text ai citit? ii spuse ingandurat tanarul
- Mi-am arucat privirea pe prima pagina... raspunse ea tematoare.
- Pe prima pagina nu e mai nimic!
- Nimic si totusi atat de multe...
- Ce uituc... Nu am facut cunostinta. Eu sunt Constantin!
- Numele meu eate Amza, incantata de cunostinta.
- Asemenea! Stiam eu ca o tanara frumoasa trebuie sa aiba un nume pe masura.
- Multumesc, spuse cu o usoara emotie femeia.
- Hai sa ne plimbam! propuse Constantin intrigat de ochii tinerei.
- Si unde mergem?
- Spre nicaieri!!!

vineri, 27 august 2010

Pentru ca este ultimul week-end de vara, m-am gandit sa ascultam impreuna o melodie:

Dilema

De cele mai multe ori am fost eu cea care s-a aplecat asupra filelor presarate cu cerneala. Intreaga mea fiinta a cautat sa se strecoare acolo, in acele pagini. Oriunde, intre pauzele cuvintelor imi faceam un loc de cuibareala. Oriunde cuvintele mele ieseau la lumina prin cuvintele altuia, eram eu. Oriunde o virgula lasa loc de o scurta respiratie adanca eram eu. Oriunde punctele nu stiau ce sa mai zica eram eu.

Si-acum stau si ma intreb: cartile se proiecteaza asupra noastra sau noi,cu straturile noastre sufletesti infasurate unul intr-altul ne desfasuram deasupra, prin, pe sub ... randuri?

joi, 26 august 2010

O zi speciala...

Astazi se implinesc doi ani de cand cand m-am hotarat sa imi creez un blogg Data de 26,prin insasi decodificarea ei astrala inseamna: doi, in traducere un spirit de cooperare iar 6 echilibrul, capacitatea de a-I intelege pe ceilalti.
Era intr-o zi de marti 26 august a anului 2008. Intamplator a fost sa fie 26, fiind nascuta si intr-o zi de 26...
Daca as incerca sa fac un calcul in acesti doi ani cam cu cate persoane am comunicat, nu as putea spune exact. Nu am cautat ratingul ci comunicarea de la suflet la suflet, am vrut ca totul sa fie frumos, am fost sincera deschisa la orice subiect, desigur insa ca fara voie mi-am facut si dusmani. Oameni ce si-au exprimat dispretul fata de persoana mea. Am zburat si pe alte domenii, in alte suflete, in alte ganduri. Unii m-au primit calduros, altii mai retinut, altii preocupati de problemele ce-i framantau, insa nu am poposit mai mult undeva unde am simtit ca deranjez intr-un fel. O parte dintre bloggeri s-au retras. Cand o ata se rupe, degeaba incerci sa o mai inozi, nu va mai fi nimic la fel... Desigur ca nu am uitat nimic si pe nimeni din acesti doi ani, bineinteles ca le port o amintire frumoasa tuturor celor ce au fost alaturi de mine. Dar asta-i viata…"nimic nu se mai intoarce,nimic nu mai revine"
Hai la multi ani suflete... e 26... O zi speciala pentru mine!

miercuri, 25 august 2010

Hrana sufletului


Am descoperit o hrana pentru sufletul meu. Ma inalta, ma face fericita si usoara. Hrana este faptul ca vad binele din sufletul oamenilor si nu tin cont de restul.

Am realizat ce ma apasa, faptul ca vad doar defectele celor din jur, faptul ca-i critic sau ii judec in gand.

marți, 24 august 2010

Gand


Un scriitor nu poate fi mai bun decat alt scriitor. Un scriitor poate fi mai bun decat sine insusi sau mai slab decat sine insusi.

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre. Ma-ntreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa in afara?
Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Mai putin de ura, intrucatva de patemi dar... de dragoste mai ales.(Nichita Stanescu)

Imagini vii

Sunt imagini care fac sufletul sa vibreze in armonia culorilor, a luminilor, a umbrelor.

Altele care te scufunda in nostalgie...

Unele iti dau aripi sa plutesti pe clapele unui pian, sa pasesti dincolo de contingent, sa-ti depasesti limitele

Sunt imagini care te cutremura, care te impresioneaza, care iti transmit o stare de bine de caldura si de ce nu, de raceala.

Imagini pline de sensibilitate, care vorbesc de la sine.
De-ar putea unele sa vorbeasca... Dar parca iti soptesc, intr-un ecou surd al trairilor.

Si toate alcatuiesc mozaicul sufletului tau!

luni, 23 august 2010

Daca as avea puterea...

Daca as avea puterea sa simt gandurile, sa fie un lucru mai de graba telepatic ca o resfrangere in oglinda sufletului in care cuvintele nu isi gasesc un rost anume.
Dificil lucru, oamenii se schimba in timp, la inceput din inconstienta incercam sa impresionam, sa parem altii decat suntem, cat reusim sa captam interesul celuilalt si pe urma obosim si devenim noi insine.
O prietenie adevarata nu are varsta, poti gasi un prieten si intr-un copil de 15 ani sau intr-un om de 70.
Nu gradul de cultura sau conditia sociala il poate face mai bun, simtirea lui, daca simte ceva pentru tine, ca simplu om.
A quoi bon tant d’amis? Un seul suffit quand il nous aime (La ce bun atatia prieteni? Unul singur e de ajuns, daca ne iubeste!)

joi, 19 august 2010

Dedicatie

O dedicatie, pentru cei cu sufletul inca "viu", inca infantil, inca avid de sinceritate:

miercuri, 18 august 2010

Magia privirii

Privirea este un factor important in relatia cu cei din jurul nostru. Este primul lucru la care ma uit cand ma intalnesc cu o persoana. Indiferent de culoarea ochilor, acestia iti transmit ceva... Totul depinde de lumina din ei, de aceea sclipire speciala, fiecare mic detaliu te poate inspira.
Daca poti disimula o situatie prin fel de fel de gesturi false, privirea nu o poti ascunde. Poti remarca o privire innecata in angoasa, in tristete, alta care aluneca intr-o stranie fericire, o privire vicleana sau o privire blajina. Fiecare privire transmite un mesaj pe care tu esti liber sa il descifrezi.
Dar ce faci atunci cand intalnesti o privire care nu iti spune nimic. E asa de goala in interior cat este si in exterior... Cum ii dezlegi tainele?

Pentru mine ramane o enigma...

luni, 16 august 2010

Fragmente in proza sufletului~ 5.Printre valuri calatoare

E timpul sa scriu! isi spuse Amza parca revigorata de valurile marii. Doar marea o inspira. Se aseza pe nisipul umed, isi intinse picioarele in apa. In poala isi aseza cu grija si o oarecare nesiguranta agenda cea veche si incepu sa scrie. Din acea clipa mana parca scria singura, fara pic de efort. "Pe aripile trecutului" acesta era titlul ales de tanara...
Zilele treceau una cate una, iar Amza isi facu un obicei din a-si petrece fiecare dupa-amiaza pe malul marii. Valurile ii spala sufletul de regrete. Marea era o muza care ii dadea taria sa lupte cu viata. Aceasta ii dicta cuvintele potrivite, agitatia si linistirea sa, se reverberau asupra mintii scriitoarei noastre.
Cand se lasa intunericul, ea alerga impreuna cu Rex prin mare, ca o copila zvapaiata. Culegea scoici, pe care mai apoi le schita pe o plansa. Acesta era motivul decorativ pentru coperta cartii.
Uneori o apuca chiar miezul noptii cu felinarul aprins si cu agenda in brate. Se pierduse in timp si spatiu nu era decat ea si scriitura sa.

sâmbătă, 14 august 2010

Convietuire...

Cat de minunata trebuie sa fie convietuirea broastelor testoase... Intr-un loc atat de mic innoata zi de zi, intr-o intelegere deplina. Isi ciocnesc carapacele, se stropesc. Ce viata fericita par sa aiba. De ce oamenii nu sunt capabili sa se inteleaga la fel de bine? Ne costa ceva?
Sa incercam sa fim mai buni cu semenii nostri!

*poza este facuta de mine la acvariul din Tulcea, acum 2 luni!

vineri, 13 august 2010

Versurile inimii

Nu mi s-a mai intamplat sa ma indragostesc de opera unui poet asa cum m-am indragostit de poeziile lui Arthur Rimbaud. Ii impartasesc pe deplin opinia ca poezia trebuie sa inglobeze realitatea, nu sa se indeparteze de ea.

Simtire

În seri de vara-albastre, porni-voiu pe carare
Sa ma întep în spice, sa calc pe ierbi marunte,
Sa simt, pierdut în vise, sub taspi mustind racoare
Si adieri sa-mi scalde suvitele pe frunte.

Nu voi rosti o vorba. Nu voiu gândi nimic.
Iubirea doar, sa-mi urce-n suflet, infinita.
Si sa pasesc departe, spre zari, nomand calic,
Vibrând, lânga Natura, ca lânga o iubita.

miercuri, 11 august 2010

Cum ai putut?

O relatie intre doua sau mai multe fiinte poate oare sa existe chiar si in lipsa cuvintelor? Oare intre oameni poate sa existe prietenie fara a rosti cuvinte? Cum poate exista o prietenie intre un om si un caine daca nu au un limbaj comun? Cum poti sa te consideri devotat daca cazi la examenul de prietenie cand vine vorba de relatia ta cu fiinta cea mai docila, cainele? Relatia dintre om si caine este deosebita, daca este inteleasa. Daca il lovesti, cainele tot te apara, daca pleci de acasa cu saptamanile si il lasi fara mancare, el nu isi paraseste casa pe care trebuie sa o apere si te asteapta cu nerabdare sa te intorci. Este trist cand il parasesti si fericit cand te intorci. Exista oare o astfel de loialitate si din partea oamenilor?
Urmariti urmatorul filmulet:

marți, 10 august 2010

Fragmente in proza sufletului~ 4.Sprijin neconditionat

Amza traia in trecut, amagindu-se cu prezentul. Trecutul refuza parca sa faca parte din trecut. Amza traia in trecut, amagindu-se cu prezentul.
Si iata ca mai trecura cateva luni, timp in care tanara cu sprijinul tatalui sau, si-a luat masina mult dorita si a reusit temporar sa se angajeze la o mica firma de patiserie. A fost singurul loc in care nu i s-a cerut experienta si l-a acceptat pentru ca trebuia sa se intretina singura. Nu ii placea sa depinda de tatal ei, singurul om care a avut incredere in ea, care o vizita la penitenciar, care a asteptat-o cu bratele deschise la eliberare. A fost singura persoana care a incurajat-o. David ii fusese si tata si mama, avad in permanenta grija sa nu ii lipseasca ceva. Tanara lui sotie, Eliza a murit de tanara la scurt timp dupa ce o nascuse pe Amza. Problemele de sanatate au rapus-o. Astfel David considera nasterea Amzei un miracol. Cand o privea in ochi parca semana cu mama sa, intocmai ca doua picaturi. Amza, mereu s-a invinovatit pentru moartea mamei sale: "Eu sunt un blestem, din cauza aparitiei mele mama nu mai este".
Amza lucra doar dimineata la patiserie, iar pe la 12 cand pleca, hoinarea prin toata Constanta, cautand parca ceva ce nu gasea. Mereu era insotita de cainele sau. Atat ea cat si Rex aveau aceeasi privire calda, aveau ochii de un caprui tulburator, ce sclipeu mai mereu. Alergau impreuna prin oras zi de zi. Rex se urca in patul gol al Amzei in fiecare noapte mai friguroasa. Rex era o parte din Amza. Il luase de cand era pui si acum avea 4 ani. Nu apucase sa il vada crescand, avea impresia ca nu-l va mai recunoaste, dar mereu privirea lui inconfundabila i-a ramas in inima.
Pe tatal meu si pe Rex ii mai am pe acest pamant, fara ei, eu as fi si mai singura decat sunt de fapt!

luni, 9 august 2010

Sonata de vara


Prin perdeaua de ganduri, adierea suava a vantului isi face loc pe fereastra camerei. Iar in jocul acela de lumini si umbre ale crengilor, inima bate in ritmul unei sonate asudate. Se proiecteaza pe peretii incalziti de cu zi, prelungindu-se in exterior, in gradina. In aceasta valtoare a senzatiilor, zgomotul orasului care dormiteaza si mirosul de pamant uscat dau aceea nuanta de cetate, acum urbana, care candva a fost intre Orient si Occident. Intunericul estompeaza taria dinamicului insa aduce sublimul misterului si al spontaneitatii. Cate vise racoaroase nu ascunde aceasta sonata dansanta de vara? Cate ritmuri frante? Cate portative complete şi definite? Cate valuri sparte de nisipul rece? Cate valuri nascute in largul care nu se mai zareste? Cate umbre parasesc fereastra? Cate vin in vizita, pe furis? Cat este timpul din viata ta? Cat este viata din timpul tau?

duminică, 8 august 2010

Motu Pittis



Ce pacat ca de trei ani nu-l mai avem langa noi pe Florian Pittis...
Mereu reusea prin cateva sclipiri sa aduca lumina celor care erau in intuneric. Iar mie personal imi facea o imensa placere sa-l aud vorbind stralucitor despre muzica si in general despre notiunea de valoare. Ii descoperisem muzica cu aproximativ un an inainte ca acesta sa plece dintre noi.
Imi placea modul lui inconfundabil, de a canta si a recita. Sunt cantece pe care nimeni nu le-ar mai putea canta sau poezii pe care nimeni nu le-ar mai recita la intensitatea si "apasarea" lui.


Si nu uita... Sfarsitul nu-i aici!!!

vineri, 6 august 2010

Metamorfozele naturii


Pamantul este atat de dogoritor incat iti da senzatia ca sute de "perdele" de caldura formate de la asfalt, se ridica spre cer. Frunzele au inceput sa se usuce, si marginile s-au ingalbenit. Pasarile isi fac planuri pentru vacanta lor. Insectele sunt mai nervoase ca niciodata. De la fluturii care se imputineaza pe zi ce trece pana la serenadele greierilor, incet totul se risipeste precum polenul. Daca pana mai ieri se intuneca pe la 9:20, Soarele se duce la culcare mai devreme. Totul este intr-o continua metamorfoza...
Am realizat ca odata cu schimbarea naturii se schimba si oamenii, unii se racesc iar altii incearca disperati sa isi pastreze caldura verii cat mai aproape in suflete.

joi, 5 august 2010

Jocuri de sticla colorata


Un joc superb de lumini, forme, umbre si culori. Mai adaugam ca este realizata din sticla in totalitate, si asa putem sa admiram aceste mese vesele excelente pentru a creea o atmosfera speciala in viata noastra.

Lasati-va purtati de magia sticlei, de intensitatea culorilor, de lumina ei si de poezia stralucirilor! Ochiul va putea trai o sarbatoare in care va regasi incrustate karatele simplitatii, frumusetii, fascinatiei si puterii.

As vrea sa stiu...


As vrea sa stiu ce spun zidurile despre strigatele noastre neajutorate sau poate ce spun usile despre naivele noastre vise? Ce ar putea spune veiozele despre lacrimile scurse sau ce spun cartile despre sperantele distruse? Dar icoanele ce mai pot spune despre focul nestins si atat de dogoritor din suflete? Ce le mai ramane de spus drumurilor despre razele de lumina care s-au stins treptat pe strada noastra? As vrea sa stiu...

miercuri, 4 august 2010

Chestionarul la care doar 1 din 100 de romani a raspuns corect...


Doar 1% dintre romanii care au participat la studiul “Romanii si stiinta” au raspuns corect la toate intrebarile de mai jos:
Tu stiai sa raspunzi?

1) Antibioticele distrug atat virusii, cat si bacteriile (adevarat sau fals)?
2) Genele tatalui sunt cele care determina daca copilul va fi o fata sau un baiat (adevarat sau fals)?
3) Laserele functioneaza prin concentrarea undelor sonore (adevarat sau fals)?
4) Toata radioactivitatea provine din activitati umane (adevarat sau fals)?
5) Laptele radioactiv devine sigur pentru consum prin fierberea sa (adevarat sau fals)?
6) Primele fiinte umane au trait in aceeasi perioada cu dinozaurii (adevarat sau fals)?
7) Electronii sunt mai mici decat atomii (adevarat sau fals)?
8 ) Fiintele umane, asa cum le stim noi azi, au evoluat din specii stravechi de animale (adevarat sau fals)?
9) Pamantului ii trebuie o luna sa inconjoare Soarele (adevarat sau fals)?
10) Soarele se invarte in jurul Pamantului (adevarat sau fals)?
11) Centrul Pamantului este foarte fierbinte (adevarat sau fals)?
12) Continentele pe care traim se misca de milioane de ani si vor continua sa se miste si in viitor (adevarat sau fals)?
13) Oxigenul pe care il respiram provine de la plante (adevarat sau fals)?

Eu am stiut 9 raspunsuri corecte...
Iata si raspunsurile corecte: 1.fals 2.adevarat 3.fals 4.fals 5.fals 6.fals 7.adevarat 8.adevarat 9.fals 10.fals 11.adevarat 12.adevarat 13.adevarat

marți, 3 august 2010

Este suficient?

Rataciti in superficial, lasam timpul sa zboare si zburam alaturi de acesta la fel de haotic precum fumul.
Gasim bucuria in tot ceea ce pare frumos dar este fara valoare...
Suntem multumiti cu moralitatea, cu faptul ca niciodată nu o sa ajungem la “racoare”, ca nu avem datorii, ca traim frumos. Este oare suficient?

Avem credinte si concepte cu care ne mandrim oriunde, spunem multe facem putine...
Daca maine toate s-ar schimba?



Esti gata sa mori pentru credinta ta?

luni, 2 august 2010

Fragmente in proza sufletului 3.~Secretele Amzei

Dupa cum si numele o sugera, Amza este o persoana puternica care a reusit sa treaca peste toate obstacolele pe care le-a intampinat. A preferat sa sara peste greutati, decat sa se strecoare pe sub acestea. In ultimul timp s-a inchis intr-un castel de fildes, s-a izolat de tot ceea ce o inconjura. Uimitor de remarcat ar fi cat de stralucita ii era cariera in urma cu un an, acum parca toti o uitasera. Ea, insasi se declara dezamagita de ceea ce fusese pana acum, parca 28 ani, nu ii oferise nicio satisfactie: Timpul a zburat pe langa mine, n-am apucat sa traiesc, nu am stiut sa vad prioritatile din viata mea...
Ma indragostisem orbeste de Emil inca de la o varsta frageda, nu stiu nici acum ce a fost dragoste sau obsesie? Cert este ca aceasta persoana imi rasturnase viata cu susul in jos. Primii 3 ani au fost ca mierea, insa urmatorii au fost un calvar. Am suportat eroic ani buni, 5 la numar, pana intr-o seara, o blestemata noapte in care mi-am patat mainele de sange. L-am omorat din greseala, am luat ce mi-a cazut in mana si l-am lovit o singura data in cap. Emil a cazut secerat pe podea, n-am crezut ca era ceva serios asa ca l-am insotit la spital era intr-o stare grava dar inca mai traia. Dimineata am aflat ca murise, de atunci nu mai eram aceeasi. Am fost condamnata la inchisoare 3 ani. Apoi dupa ce am fost eliberata se pare ca soarta mi-a oferit o cariera stralucita, dar in acelasi timp scurta -1 an. Si iata-ma acum, mai trista ca niciodata, cu o constiinta incarcata, cautand cu disperare o liniste sufleteasca, un colac de salvare din oceanul deznadejdii.
Sunt intr-o casa la fel de pustie ca si sufletul meu. Ii simt lui Emil rasuflarea langa mine, dar cand ma trezesc sunt atat de goala in suflet cum n-am mai fost pana acum.