luni, 31 ianuarie 2011

Vacanta

A trecut si primul semestru din ultimul an din liceu. Privesc retrospectiv si imi dau seama ca profesorii parca au fost mai exigenti in cerinte si presiunile au fost facute la obiectele care nu sunt de bac.
Ma bucur ca am intrat in vacanta, dupa saptamani intregi de munca. Anul acesta m-am implicat poate mai mult si am asteptat ca un copil naiv, sa fiu apreciata. Dar daca nu are cine, ce pot face eu?
Vacanta placuta si succes la examene, caci la anul voi fi si eu in febra examenelor!

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

In ritmul propriului suflet

Iarna a desprins usor, bucata cu bucata, sufletul pentru ca mai apoi sa il recompuna.
M-am intrebat de atatea ori de ce ninge? Uneori e atat de frumos afara si e linistit, ninge cu atata suflet, alteori ai impresia ca te pierzi prin miile de fulgi tristi.
Suntem atat de naivi, cautam in iarna ceea ce nu ne poate oferi, zilele de vara nu le poti intoarce decat prin amintiri, dar poti sa traiesti in iarna, intr-o iarna continua. Incearca sa daruiesti mai mult decat ai dori sa primesti si atunci cu siguranta o sa reusesti sa-ti vezi visul implinit, daca e vis sau capriciu, cred ca o sa-ti dai seama atunci cand o sa primesti...
Eu m-am refugiat intr-o iarna continua, in care e frig si ninge, si unde e cald si peste tot inca mai zbor fluturi. Ce are frigul cu fluturii si caldura cu ninsoarea o sa ma intrebati... E un lucru de imaginatie si de sentimente...

marți, 25 ianuarie 2011

Cheia din inima ta...


Sunt oameni al caror cuvinte au un impact foarte mare asupra noastra... Care din doua fraze cladesc o lume sau o distrug. Am ramas impresionata de cuvinte, mi-au zdruncinat sufletul. O fraza care nu ma asteptam sa o citesc vreodata, dar poate fiecare are slabiciunile sale. In aparenta suntem puternici dar constructia noastra sufletesca e atat de instabila "Vreau sa-mi compun moartea. Aveti cheia sol???" Nu, nu am cheia sol... dar poate veti gasi in adancul sufletului resursele necesare pentru a trece peste unele momente dificile. Cheia e undeva in inimile noastre. Imi pare sincer rau!

duminică, 23 ianuarie 2011

Ninge si iar ninge

Peisajul acesta alb, stralucirea zapezii si linistea pe care o da toata mantia alba, le-am admirat si azi noapte, la lumina felinarelor.
Ninge in continuare. Si ninge cu furie marunta si vant ascutit, navalnic. Afara, totul pare amortit in inghetare.
Am ramas cu ochii privind albul cernut din cer, ce se-nvarte si se aseaza, fulg cu fulg, peste griul strazii...

Mai scriu un rand, mai privesc pe geam, in departare, se aud latraturile unor caini suparati, probabil, pe vreun trecator...

vineri, 21 ianuarie 2011

O constatare...

Astazi am avut evaluare la franceza. Si fiecare a avut pregatita o intrebare surpriza pe o tema destul de accesibila, zic eu, cartile. Care e ultima carte citita? Ce ti-a placut la ea? Care a fost primul roman citit? Ce tip de literatura preferi? Si de ce?(a fost intrebarea adresata pentru mine) Ce autor preferi? Ce personaj indragesti din literatura?
Vreau sa va spun ca doar 3 colegi din 20 au spus o carte care nu se afla in programa scolara. Si peste jumatate au recunoscut cu seninatate ca nu citesc carti. Sa zicem ca i-as fi mai inteles daca erau la un profil realist. Dar asa, ma intreb daca au vreo scuza? O persoana care nu iubeste lectura, e o persoana pe jumatate goala.
Cititi oameni buni, lasati-va purtati de paginile cartilor! E rusinos sa ai 18-19 ani si sa numeri cartile citite pe degetele de la o mana. Eu m-as simtii ultimul om. Si daca ma mai gandesc bine cartile asa-zis citite nu sunt nici terminate.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Limba latina poate e moarta, profa nu!!!

Astazi, am apreciat tare mult acesta fraza, a reusit sa ma faca sa zambesc. In plus am mai fost nevoita sa mai las niste comentarii la un articol din urma legat de limba latina. Cu aceasta ocazie reamintesc articolele mai ales ca ele au fost citite destul de des in ultimele doua saptamani. (articolele le gasiti aici si aici) Astept si alte comentarii de ce nu, la oricare din aceste trei articole, sunt dispusa sa raspund atata timp cat se foloseste un limbaj adecvat. Am refuzat acum ceva timp un comentariu din aceasta cauza.

duminică, 16 ianuarie 2011

"Arta este cea mai profunda expresie a creativitatii umane. Pe cat de dificil de definit. pe atat de dificil de evaluat, avand in vedere faptul ca fiecare artist isi alege singur regulile si parametrii."
VIZZA - Priveste-ma in ochi!

Asculta mai multe audio diverse





vineri, 14 ianuarie 2011

Reteta esecului

Am ramas cu un gust amar in urma acestei zile. Comemorarea a 161 de ani de la nasterea lui Eminescu, nu m-am gandit vreodata ca se poate realiza un astfel de moment intr-un liceu cu pretentii de altfel.
Important este sa-i strangi pe toti, cadre didactice si elevi, intr-o sala si apoi sa te gandesti la organizare, pe moment. Nu stiai ordinea intrarii elevilor, al recitarilor, al scenetelor.
Recitarile a trei frumoase poezii in limba latina: "Mi solum votum est", "Carmen gentis Latinae", "Ad stellam" ar fi avut mai mult farmec daca stimabila profesoara care a prezentat, nu ar fi spus "Acum urmeaza fetele cu latina". Apoi, ca si cum nu era de ajuns, a intrebat daca s-a auzit toata lumea strigata, daca n-a omis pe cineva. Ar fi fost normal ca poeziile in latina sa aiba o continuitate... nu una, intrerupta de altceva care si-a mai adus profesoara aminte intre timp, iar apoi sa spuna "Acum continuam momentul cu latina!"
Am cautat o anumita privire in acest hazard, insa la iesire mi-am dat singura raspunsul de ce nu venise. Cu siguranta anticipase totul...
O concluzie... nu va implicati daca stiti ca sunteti depasiti de situatie!

Constantin Vasiliev, pictor rus (1942-1976), “Aşteptarea”, 1968

Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima să zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !… O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Căci tu – tu esti el!
M.Eminescu ( 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889),” Înger de pază”
În memoria a două genii – un pictor şi un poet, ambii plecaţi către alte lumi atât de devreme – la 34 si 39 de ani.

joi, 13 ianuarie 2011

Nu pot intelege


Ce motiv poti sa ai sa fugi de o persoana pe strada, sa fie gata sa te calce masina, sa traversezi ca un nebun in loc sa treci pe langa respectiva persoana? Nici nu il zarisem daca nu claxona masina puternic si daca strada nu era pustie... Nu mai zic nimic, mai adaug un singur lucru era tata, nu am mai stat de vorba cu el de 4 ani, si nu l-am mai vazut de 3-4 luni. Ultima data cand l-am vazut si-a schimbat directia de mers si de asemenea, m-a ocolit. Poate iti trebuie o putere sa treci pe langa mine... Oricum nu ti-as fi reprosat nimic si daca nu mi-ai fi spus nimic as fi tacut si mi-as fi vazut de drum, caci dupa cum tu mi-ai spus: "Fiecare are drumul lui in viata!"

In aparenta

Par sa fiu sigura pe mine si in adancul meu nu sunt,
Las senzatia ca poate sunt multumita de mine, dar nu sunt,
Din departare sunt fericita insa la o privire mai atenta, vei vedea ca nu sunt.
Ma felicit ca imi joc rolul perfect
Si totusi cu ce pret...?

Ce am de castigat?


Prin acest post am de raspuns la o intrebare pusa de o colega. Ce ai de castigat din implicarea ta de maine, dar mai ales de sambata?
Nu am de catigat nimic, nu urmaresc laudele nimanui si nu am niciun alt interes ascuns. Mai ales ca respectivele colaborari le fac pentru mine, vreau sa imi dovedesc ca sunt in stare sa fac "asta"! Bineinteles ca am si multe de invatat. Pentru mine ca sa ma implic intr-un proiect, este suficient sa indragesc respectiva persoana care imi propune proiectul. Recunosc ca nu ma dau inlaturi sa lucrez si cu persoane noi. Insa daca nu am fost multumita de respectiva persoana, cand am mai lucrat, daca organizarea nu m-a multumit incerc pe tot posibilul sa multumesc pentru propunere si sa o refuz politicos.

vineri, 7 ianuarie 2011

De ce unii oare cred ca sunt cei mai cei?


Oare numai daca te scoti singur in fata inseamna ca esti bun, oare trebuie sa tipi si sa te faci vazut din multime intr-un mod dezastruos, atunci esti bun?
Eu as numii aceste reactii perfide si nechibzuite. Consider ca inteligenta si increderea, curajul si vointa, dar mai presus de toate, intelepciunea vin odata cu timpul, le castigi doar daca esti bun si nu te bati cu pumnul in piept pentru asta, devii bun pentru ca esti recunoscut, faptele te recomanda, increderea si dedicatia cu care realizezi totul devin o carte de vizita pentru tine, pentru ceea ce esti. Cu alte cuvinte inalti numele tau ca un edificiu peste intreaga ta personalitate faurita cu multa rabdare.
Fie ca sa nu mai ridici bratul sa strigi din multime ca tu poti, ca tu stii, fie ca toata mandria sa dispara din inima ta, fie ca bunatatea si intelepciunea sa iti acopere actiunile, fie ca tu sa fii cel mai bun invatand pe altcineva si primind laude ca pe niste vorbe de duh care sa-ti lumineze pasii spre desavarsirea personala!
Stiu ca esti in stare, stiu ca poti, e important sa si vrei... Acesta e secretul!

joi, 6 ianuarie 2011

Totul in alb...


Afara totul e de un alb imaculat. Pe cerul de hartie nu e schitat nimic. Nici un gest. Nici o cale care sa urce spre el. Ramane de un alb orbitor cu soarele nicaieri.
Ninsoarea a facut inconjurul Pamantului intr-o singura noapte si dimineata am descoperit-o la geam cu toate ramurile ei albe.
Apa descantata de ger s-a facut luciu de gheata...

Sufletul meu, un calator prin lumea larga, e acum prizonier in spatele unei ferestre inchise sub lacat de iarna...

miercuri, 5 ianuarie 2011

Fiecare dupa facultati...

O replica celebra din "Morometii", care e tot mai reprezentativa pentru zilele noastre. Nu vei putea niciodata sa ridici nivelul cuiva, daca el se impotriveste. E o lupta absurda cu morile de vant. Iti consumi energia, timpul si pana la urma rabdarea, iar rezultatul final va fi dezastruos. Nu se merita sa incerci sa ridici la un nivel mediocru un ignorant. Este o fortare mult prea mare.
Un alt aspect, nu incerca sa patrunzi in gandirea acestor indivizi. Incearca doar sa ii privesti cu o adanca resemnare.
Caci fiecare dupa facultati...

marți, 4 ianuarie 2011

Cadouri din inima

"Oamenii se simt mereu îndatoraţi celor care le oferă lucruri,bucurându-se poate atunci când primesc ceva fără să dea nimic în schimb.Te-ai gândit vreodată însă,o Cornelius,că ei nu înţeleg şi nu observă că cel mai preţios dar pe care îl poate face un om altui om este TIMPUL? Căci cine îţi va putea înapoia vreodată fărâma din timpul tău pe care o petreci simţind şi încercând să ştergi lacrimile prietenului? " Seneca


Mi s-a intamplat chiar sa primesc ceva si sa ma simt "indatorata" si cred ca nu sunt sigura care a simtit acest lucru. De multe ori ne gandim doar la partea materiala, in epoca vitezei nu mai este timp de sentimente, de fapt, de lucruri care contează cu adevarat.
De prea putine ori ma gandesc la cel mai pretios lucru pe care il avem si anume, timpul. Oare nu e timpul cel mai frumos dar pe care l-am putea face cuiva? Si daca acel cineva nu apreciaza timpul pe care i-l oferim noi? M-am lovit mereu de intrebarea aceasta. Dar am invatat, si poate era mai bine sa nu, ca o farama cat de mica din timpul unei persoane costa. Si poate costa mult prea mult pentru a fi irosita. Cu toate astea, eu as irosi, si nu una, ci toate faramele din timpul meu...

luni, 3 ianuarie 2011

Oamenii sunt cea mai mare comoara


Poate uneori nu constientizam ce avem langa noi... O idee tulburatoare, a unui videoclip, care sigur te va impresiona!

Epilog

Daca as avea o alta viata, altfel as sti sa o traiesc?
Daca as avea o alta soarta, altfel as alege drumul spre eternitate?
Dar daca eternitatea nu ar ma fi eternitate, iar paradoxul s-ar umaniza, sigur vom putea fi fericiti. Ne vom putea juca cu frunzele uscate de toamna, vom rade iarna langa focul din soba si ne vom imbata cu parfumul florilor de primavara. Vom admira soarele si luna in noptile calde de vara.
Nu ma intreba nimic, e un simplu epilog al sufletului meu. El dicteaza, eu doar scriu. Rolul meu e de a exterioriza simtamintele interioare.

duminică, 2 ianuarie 2011

Una peste alta, cu bune si mai putin bune, au trecut si aceste sarbatori. Vreau sa va spun ca nu am incredere in anul 2011. El va fi continuarea a ceea ce s-a inceput in 2006, de data asta cu metode mai perfectionate si cu linistea pe care guvernantilor le-o da faptul ca desi se pun atatea biruri, desi suntem umiliti, in tara e liniste. Nimeni nu protesteaza!
Am vazut si declaratia presedintelui, si trebuie sa recunosc ca m-am bucurat ca nu a fost invitat de niciun primar sa isi sustina vreun discurs "promitator" de inceput de an.


Va zic la multi ani pe 2011, cu o speranta de mai bine!!!