marți, 28 septembrie 2010

Ma bucur sa aflu...

Astazi, un fost profesor de psihologie ne sfatuia sa nu dam bac-ul la psihologie, pentru ca Braila are profesori putini si capabili in acest domeniu, cu o inalta pregatire profesionala. Profesori, care nu se multumesc, oricat de corect ai scrie la acest examen. Ma bucur sa aflu asta, e un motiv in plus sa dau la psihologie. Voi fi atenta si consider ca voi face fata. Nu imi pasa de exigenta comisiei de evaluare!

duminică, 26 septembrie 2010

Fă cum crezi...

Fă cum crezi... In ultimele trei zile am auzit atat de des aceasta fraza, care a inceput sa ma dezguste tot mai mult.
E atat de rau ca am ajuns sa nu mai avem o parere personala, un sfat, o vorba buna. Am devenit pasivi, dezinteresati.

Am sa procedez cum cred, asa cum am fost sfatuita, in urmatoarele doua saptamani, iar pe urma promit ca am sa revin cu mai multe detalii la aceasta postare. Pana atunci, eu imi voi sfatuii asa cum trebuie, persoanele care au nevoie de un oarecare ajutor.
Incercati sa evitati, dragii mei, acest "fa cum crezi"!

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Pescarul


Ne nastem pescari. Din momentul in care am iesit in lume avem in maini o undita. Ne pregatim sa prindem pestele cel mare.
Indiferent de modelul de undita avut in mana, nada trebuie creeata de tine. Nu ai de unde sti compozitia perfecta a momelei. Inveti sa o faci pe parcursul vietii. Pestele difera ca dimensiuni si cerinte de la o persoana la alta: unii vor bibani, altii stiuca sau somn.
Stam concentrati pe malul raului vietii noastre cu undita in mana si asteptam sa se prinda acel peste...
Tu, cititorule, ce peste astepti sau ai prins, si care iti sunt dimensiunile povestii capturarii?

joi, 23 septembrie 2010

Vorbind in liniste

Era tarziu, destul de tarziu, mintea mea nu dorea sa doarma. Ma gandeam la ceea ce cred unii, la ceea ce cred altii si la ceea ce gandesc eu.
Fiecare se gandeste in primul rand el si apoi la ceilalti. Cat de importanta e replica celui care ne-a jignit, cat ne-a framantat, cat ne gandim la ea si o intoarcem pe toate fetele si sunt doar cuvinte aruncate cu sau fara intentie.
Cum ne influenteaza o vorba buna, cum ne motiveaza un indemn, zambetul determinat de o lauda pe care o credem sincera...
Sunt asa de multi oameni care nu recunosc ceea ce simt si ceea ce gandesc. Normele sunt cele dupa care trebuie sa ne ghidam. Cel care are curaj sa actioneze dupa cum il duce mintea sau sufletul este un ciudat, este tinta privirilor, discutiilor, este motivul de evadare din propriile probleme.
Toti vrem sa fim buni, sa traim bine, sa adunam, sa epatam...sa aratam prin diverse mijloace ca existam si ca suntem importanti. De fapt, fiecare se vede cel mai important raportandu-se la ceilalti.
Fericiti trebuie sa fie cei care nu-si pun atatea intrebari pentru ca-si iau viata ca pe un dat al destinului si nu-si asuma responsabilitati, au mereu pe ce da vina: pe soarta.

marți, 21 septembrie 2010

Eu ce am de castigat?

Din ce in ce mai des aud aceasta intrebare: Ce am de castigat din aceasta "afacere"? Mie ce imi iese? Se merita?
Conteaza sa reusesti sa treci de partea materiala. Cu toate ca suntem inconjurati de lucruri materiale partea financiara nu e totul in viata.
Poate nu ai nimic de castigat daca iti iei in carca niste responsabilitati, dar cu siguranta vei auzi o multumire din partea celorlalti, o lauda, vei reusi sa castigi admiratia multora, chiar daca nu ti-o spun in fata. Ai de castigat atat de multe, dar unii sunt prea orbi, au sufletul pierdut intr-o goana acerba. Cuvintele uneori iti hranesc sufletul, citesti aprecierea in ochii cuiva si iti este de ajuns.
Sunt de parere ca materialul cu sufletescul trebuie imbinate. Cu una dintre ele nu vei realiza mare lucru. Un suflet gol, instrainat, cuprins de o raceala stranie sau un suflet cald, ce vremurile grele il sting treptat... Nu incerca sa alegi, vei simti o oarecare nevoie si de cealalta latura. Daca nu o sa simti, inseamna ori ca iti vei refuza aceasta sansa, ori ca o parte din tine ai pierdut-o si nu mai ai o cale de intoarcere.

luni, 20 septembrie 2010

Niciodata nu vei sti...


Nu incerca sa cunosti ce este in spatele privirii mele. Niciodata nu vei sti... Este necunoscutul, impletirea dintre bucurie si tristeti. Este evadarea din realitate si cufundarea in adancurile sufletului.
Nu vei reusi "a-mi citii" sufletul, e ca o carte cu milioane si milioane de pagini, pe zi ce trece mai adaug cateva file. Nu vei parcurge cartea sufletului... E prea complexa, nu o vei intelege. Nu incerca, iti vei pierde timpul.
Nu cauta a-mi afla viata, nici eu nu o cunosc cu adevarat. Este un vartej de evenimente.
Nu vei sti niciodata ce s-a aflat in mine cu adevarat, ce se afla si ce se va strange in curand. Niciodata nu vei sti... sunt o enigma!

Impulsivitate


Astazi am fost inconjurata de oameni impulsivi la orice pas. Persoane care nu sunt capabile sa poarte un dialog civilizat. Destul de infatuate si evazive, gata sa te trezesti din moment in moment cu un scaun in cap din partea lor. Poate e necesar o doza mica de impulsivitate in comportamentul fiecaruia, dar parca astazi a fost prea mult. Fiind o persoana destul de calma, am observat poate, prea bine aceast comportament dus la extrem. Ideal este autocontrolul, in aceasta situatie. Nu e nimeni obligat sa suporte crizele impulsive. Am avut totusi deschiderea de a le analiza, de a nu raspunde la acestea.
Tu cum suporti impulsivitatea?

joi, 16 septembrie 2010

Dincolo de timp


Timpul se scurge printre degete, eu ma pierd prin el iar acesta se pierde prin mine... Nu vreau sa mai tin cont de ticaitul ceasului, nici daca e noapte sau ziua sunt lucruri relative. Nu ma intereseaza decat realizarile mele, oricat de mici sunt. Nu conteaza nici cat de greu le obtin, nu este importanta durata. Nu caut sa ma incadrez intr-un timp, in aceasta norma necrutatoare.
Stiu ca poate suna ciudat dar voi incerca sa traiesc dincolo de timp, stiu ca voi avea mai multe realizari.
Ma gandeam de cat timp liber dispun... Destul de putin si nu mai trebuie sa il cuantific. Mi-l calculeaza altii, nu mai trebuie sa tin cont!

marți, 14 septembrie 2010

Un ultim inceput


Am inceput un ultim an scolar din liceu. Mi-am revazut o parte dintre profesori. Ce pot spune? Am ramas prost impresionata... Mi-as dori sa ma insel, dar eu nu prea gresesc in privinta oamenilor. Ii citesc ca pe o carte deschisa, cuvintele ii dau de gol. Pot sa va dau doua exemple clare, din partea a doi profesori diferiti. Unul dintre promite ca va parcurge manualul fara sa ne "zdruncinam capul prea mult" "Unde nu e cazul nu insist!" Trebuie sa parcurgi toata materia pentru bac, asa mi se pare corect. Cum adica sa nu insisti?
Alta persoana se gandeste sa puna pregatirea pentru bac din semestrul al 2-lea intr-o luni de la 7 la 8. Sugerand ca el va veni pe la 7:30 sa vada cati au venit. Important ar fi de precizat ca are de gand sa cupleze 2 clase alcatuind 50 de elevi intr-o sala de 20 de locuri, caci dupa spusele sale "sper sa va gasesc macar 10" Am dedus ca nu ii face nicio placere sa vina si mai bine ar fi sa stam acasa...
As intreba, nu vreti sa strangem niste bani si sa ii punem pe masa la ore? Poate va motiveaza mai mult...
De asemenea, mi-am dat seama ce inseamna sa fi dezinteresat, sa nu ai vreo coerenta in exprimare, sa te crezi superior si sa-ti tratezi elevii ca niste pioni pe propria tabla de sah.
Multumesc dragi profesori pentru lectiile predate astazi!

vineri, 10 septembrie 2010

Pagini din mine


Uneori ma imbrac pe dos cu visele, semn ca vremea in mine se schimba. Pana la momentul actual nu am gasit nicio logica pentru care cerul sa nu fie pamant si pamantul cer. Dar, oare cum ar fi daca am merge pe nori si ne-am lovii capul de stanci? N-ar fi mai bine astfel? Norii nu te dor, nu te obosesc, ar fi potriviti pentru fuga pasilor nostri, iar pamantul ar fi ideal pentru ca numai loviturile de el ne-ar obliga sa deschidem golurile realitatii. Un amalgam cumplit de zboruri si prabusiri ne este viaţa. Ca sa te ridiciai nevoie de aripi si avant, de cazut e atat de simplu: o poti face fara niciun ajutor...

Fiecare clipa este precum o ciorna care devine in urmatoarea secunda pagina de carte si cartea aceasta sufera atatea transformari la citire, cate perechi de ochi exista, caci realitatea o traim impreuna, dar ne-o posedam fiecare in parte.

miercuri, 8 septembrie 2010

Fragmente in proza sufletului~ 8. O noapte magica

Plutea peste Amza o liniste deosebita, o liniste plina de sunete si frematari, lucrurile casei, toate cate erau adunate in jurul ei, vorbeau intre ele, se intrebau, isi raspundeau, femeia le auzea, simtea adierea cuvintelor plutind peste ea ca o panza racoroasa si odihnitoare, de mult nu mai simtise atata pace in odaia asta incarcata cu amintiri si ganduri. Se lasase ca un copil in voia lor si plutea, ii batea inima de atata bucurie, ar fi baut o cana de apa rece, dar cum sa indrazneasca sa se ridice din pat si sa tulbure echilibrul pasnic a toate cate fosneau in preajma, incurajand-o, deschizandu-i larg ferestre mari, spre o lumina la care nu mai sperase demult, singura, atat de singura, intre o imensa bucurie, cat lumea de adanca si ea atat de neputincioasa in fata ei. Sa alerge spre ea? Sau sa-i dea cu piciorul? Ii zarea ca prin vis chipul in noapte... Era flamand si insetat de dragoste, ochii mari, curiosi ai fetei, profunzi, ai omului. Ochii fetei si ochii barbatului se suprapuneau si odaia se umplea deodata de o lumina ireala si blanda, ca un clar de luna. Ii batea inima si nu stia cum sa-si odihneasca intr-un fel bataile, toate in jurul ei pareau ca dorm intr-o imensa liniste, totusi, odaia se umpluse de sunete, de miscare, se auzeau gandurile fugind in departari, oprindu-se pentru o clipa pentru a porni iar intr-un vartej ametitor, izbindu-se de rama oglinzii din incapere.

In aceea clipa s-a trezit. Amza isi dadu seama ca fusese un vis, unul infiripat in magia noptii, in vapaile misterioase ale gandurilor.

Ultimele cuvinte ale Madalinei Manole

E pacat ca sotul Magdei, sfasiat de durere, nu isi poate gasi linistea.
Socrii nu pot intelege ce a fost in sufletul Madalinei si arunca in stanga si in dreapta cu niste cuvinte foarte dure care le vor regreta mai devreme sau mai tarziu. Impresionanta aceasta parte a scrisorii, atat prin mesaj cat si prin scris:


UPDATE:

Cat circ mediatic facut in ultimele trei zile. Madalina Manole a fost reinviata prin ratingul facut de sotul artistei la PRO TV. si de parintii ei la ANTENA 1. Reprosuri si acuzatii din ambele parti.
Se pare ca din aceasta scrisoare Madalina Manole s-a gandit la cel mai mic detaliu, dar a uitat ceva. Scandalul ce a urmat dupa disparitia ei...

Stari confuze. Intre umbre si lumini...

Era o vreme in care bratele, pieptul, obrajii, ochii, picioarele ii erau total necunoscute. Nu cunoastea nimic exterior. Avea ani buni, in care nu a avut timp pentru o analiza externa. Isi petrecea zilele doar, culegand visele de pe intinsa plaja a admiratiei si isi contempla existenta, nefiind constienta ca exista. Ca pomii, ca norii pe cerul azuriu, ca iarba de un verde ireal, ca totul este lumina si cer deschis... Ca ce?... Ea nu le vedea.
Iesind din camera, paseste prin cerul ferestrei, prin tabloul suprarealist si se indragosteste de apusul din visele sale. Cata copilarie si cata maturitate, cat real si cat abstract, cata lumina si cata umbra? S-a rupt de universul material, si-a luat ragazul de a contempla macar apusul. Ii apareau in lumina ochilor alte si alte miliarde de puncte mici si luminoase, de culoarea focului, redand senzatia de vitalitate, forta si energie.
Si cat intuneric, si cata lumina, si cata culoare aduce acest apus. Isi pierdea contactul cu propriul corp. Prevestea intunericul, un cer al noptii, totusi mii si mii de stele sclipeau.
Nu traia un moment de apus al nebuniei, ci un moment al unui apus nebun. Atat de nebun de dor, de dorinta spre cunoastere, spre lumina din copila ce era, spre lumina din apusul acela, unde orice senzatie capata forma, unde orice miscare iti da fiori, unde orice sunet te hraneste.
Si aduna tacerea, aduna tacerea in moment de tipat, in reflectia ei pe stele si pe apusul cel nebun. O adancime in cerul noptii, si o recunoastere spre cel interior, luminat de imagini si universuri cunoscute, picaturi de umbre si raze de lumini gata triate sa-i intre in suflet... Era toata invaluita de nesfarsite taceri cosmice.

marți, 7 septembrie 2010

Fragmente in proza sufletului~7. Atingand vesnicia cu palmele

Alaturi de Constantin, tanara a strabatut plaja. Se simtea in siguranta. Prezenta sa ii dadea aripi sa atinga cerul, se simtea o alta persoana, una mai protejata, mai deschisa. Avea o parte din personalitatea ei, din tristetea ei, din valtoarea vietii.
Plimbarea lor spre nicaieri s-a terminat spre miezul noptii. Tanarul o conduse spre casa. In tot acest timp au avut indeajuns timp sa afle cat mai multe unul despre celalalt. Se regaseau unul in celalalt...
Ajunsa in pragul casei, barbatul o prinse de mana. Din acest simplu gest, Amza a simtit o puternica energie, o strafulgerare, un fior.
- Multumesc pentru ca mi-ai oferit aceasta dupa-amiaza in compania ta! ii spuse Constantin cu o voce joasa Amzei.
- Eu trebuie sa-ti multumesc pentru ca m-ai ascultat si mi-ai fost aproape in aceasta zi... spuse emotionata Amza.
- Ne intalnim si maine?
- Mi-ar face o deosebita placere, raspunse tanara incantata de propunere.
- Atunci, abia astept sa ne regasim!
- Ramas bun!
- Noapte buna!!!
Tanara a inchis usa. S-a asezat in pat, intinzandu-se. Astazi am cunoscut omul ce l-am cautat o viata, sufletul ce l-am stigat in departari in cele mai disperate momente. Sa fie iar o greseala? Sa fie o sansa ce o primesc de la viata?
Nu stiu... Acum simt ca pot atinge vesnicia cu palmele.
Trecu de miezul noptii, iar Amza inchise ochii, cuprinsa de racoarea noptii si de asternutul simtamintelor sale.

luni, 6 septembrie 2010

Toamna in ganduri

A sasea zi de toamna, si o ultima zi de luni din aceasta vacanta. Am asezat cu grija hainele de vara in ultimele sertare. Am pus u o usoara nesiguranta camasile si taioarele pe primele rafturi. Ma obisnuisem cu anotimpul cald, cu hainele lejere si sumare.
Toamna e singurul anotimp care imi trezeste anumite emotii. De la diminetile in care stropii de ploaie imi bat in geam pana la soarele lenes care rasare spre pranz. E vremea contrastelor, al nostalgiei, al misterului. Multitudinea de culori este similara cu cea a trairilor noastre.
Toamna e un anotimp special. E timpul sa se culega roadele, s-a domolit pirjolul soarelui, se pun in hambare recoltele...
Asa fac si eu, imi pun in hambarele sufletesti recoltele de peste an, caci si eu cam hibernez iarna. Mie imi pare toamna cel mai intelept anotimp, cel mai matur si asa as vrea sa devin si eu. Simt ca este ca si o reflectie a sufletului meu, asa sunt eu.
Nu-mi ramane decat sa sper ca acest anotimp imi va strecura putina emotie de toamna in suflet si nu il va supune unei triste melancolii.

vineri, 3 septembrie 2010

O noua pagina

Astazi, am creat special pentru voi, o alta pagina in acest blogg. In coltul din stanga sus puteti vedea in sectiunea "Pagini" cele doua ferestre: Pagina de pornire si Suflet purtat de versuri... Prin sectiunea creata imi propun sa va ascult sufletele prin versuri. Sa vorbim altfel decat am facut-o pana acum in acesti doi ani.
Sa ne citim prin versuri simtirile, gandurile, experienta. Insasi viata!

Va astept cu drag...

Bacalaureatul 2011


Inca din totdeauna, ministrul educatiei, Daniel Funeriu, mi-a creat o impresie proasta. E o persoana care personal, nu imi inspira incredere. Sa fiu sincera mi-as fi dorit sa fie pe lista remanierilor, dar n-a fost sa fie.
In anul scolar 2010-2011 ministru "Incurca lume" s-a gandit sa plaseze examenul maturitatii in decursul unei singure luni. Astfel, proba de evaluarea a competentelor lingvistice se va desfasura in intervalul 6-8 iunie, proba de evaluare a competentelor digitale va fi organizata in perioada 13-17 iunie, iar cea pentru o limba de circulatie internationala intre 20 şi 23 iunie.
Intre probele orale si cele scrise, absolventii de liceu vor avea un asa zis "ragaz" de patru zile. Astfel, proba scrisa la limba romana va fi organizata pe 27 iunie, cea la disciplina profilului (istorie pentru profilul uman si matematică pentru real) pe 29 iunie, iar pe 1 iulie, cea la alegere, a specializarii. Rezultatele vor fi afisate pe 8 iulie.
Tot e bine ca nu sunt toate cele 6 probe intr-o zi. Mi se pare mult prea aglomerat acest program. Ar fi fost mai bine sa se inceapa de pe la sfarsitul lui aprilie. Poate era prea mult stres daca se incepea din februarie, desi aveai timp suficient sa acorzi atentie fiecarei materii in parte.
Cu noul calendar va fi un iunie de cosmar...

joi, 2 septembrie 2010

In interiorul tau

E ciudat cum oameni care pretind te stiu de mult nu te cunosc decat putin, care afla despre tine doar ce vrei tu sa le relatezi. Te vad razand sau suferind fara sa inteleaga de ce... Se uita la tine fara sa te vada, te aud fara sa te asculte, traiesc langa tine fara sa te simta cu adevarat.

Voi invata cu timpul...


Voi sti sa imi doresc exact atat cat am nevoie, sa plang atat cat trebuie, sa rad atunci cand e cazul, am sa invat sa zambesc. Imi va placea candva iarba si mirosul ei, atunci cand voi avea timp sa o simt. Am sa inteleg multe atunci desi voi fi renuntat demult sa mai caut raspunsuri. Voi cunoaste cum sa caut totul in mine si unde gasesc ceea ce caut, am sa ma conserv si am imi cunosc atunci punctele mele slabe. Am sa stiu astfel ce si cum doare si am sa stiu sa ma protejez de cele care ma ranesc. Am sa regret atunci ca acum nu stiu, ca acum azvarlesc o mie de ganduri si sentimente undeva unde nu e nevoie de acestea. Am sa renunt atunci la idei, dorinte si vise fara rost, la a mai dori sa repar acolo unde nu se mai poate, am sa stiu sa plec cu capul sus, am sa stiu ca Paradisul nu exista, ca stelele nu danseaza, ca muzica e fantezie, ca arta e geniu, ca oamenii sunt doar simpli calatori si ca la finalul acestui periplu, am sa raman eu cu mine...

Esti, tu, toamna...

Esti ca o usa trantita intr-o oaza de liniste
Esti precum vantul, ce te poarta in zbor
Esti la fel ca ploaia rece ce iti atinge obrajii calzi
Esti ca fosnetul frunzelor care te imbie sa pasesti pe covorul de rugina al sfarsitului.
Esti, tu, toamna! Rece si solitara...