joi, 2 septembrie 2010

Voi invata cu timpul...


Voi sti sa imi doresc exact atat cat am nevoie, sa plang atat cat trebuie, sa rad atunci cand e cazul, am sa invat sa zambesc. Imi va placea candva iarba si mirosul ei, atunci cand voi avea timp sa o simt. Am sa inteleg multe atunci desi voi fi renuntat demult sa mai caut raspunsuri. Voi cunoaste cum sa caut totul in mine si unde gasesc ceea ce caut, am sa ma conserv si am imi cunosc atunci punctele mele slabe. Am sa stiu astfel ce si cum doare si am sa stiu sa ma protejez de cele care ma ranesc. Am sa regret atunci ca acum nu stiu, ca acum azvarlesc o mie de ganduri si sentimente undeva unde nu e nevoie de acestea. Am sa renunt atunci la idei, dorinte si vise fara rost, la a mai dori sa repar acolo unde nu se mai poate, am sa stiu sa plec cu capul sus, am sa stiu ca Paradisul nu exista, ca stelele nu danseaza, ca muzica e fantezie, ca arta e geniu, ca oamenii sunt doar simpli calatori si ca la finalul acestui periplu, am sa raman eu cu mine...

2 comentarii:

aLINuTzA spunea...

Extraordinar,ma uimesti!!
Stii? Citind acestea...imi pare ca simt la fel.Concluzia e suuperbaa!!
Felicitari Cristina!!

Cristina spunea...

@Alinutza: Ma bucur ca te regasesti.