miercuri, 30 septembrie 2009

Anotimpurile sufletului meu


Iubesc fiecare anotimp in parte, mai multa sau mai putin...
De ce iubesc toamna?
Pentru ca este singura care ma poate umple de nori si-mi poate reda ploile reci pe trup; imi poate sopti in culorile ei aurii : Capul sus, lumea e a ta!”
Atunci mi-as dori sa am o esarfa mare care sa miroase a toamna tarzie, a fructe zemoase si dulci care sa-mi iubeasca trupul; poate chiar sa aiba toamna pictata pe ea.
De ce iubesc iarna?
Pentru ca imi topeste fulgii pe trup, din fiecare amintire soptindu-mi : “Fii tu!”.
In momentul acela ma arunc in zapada si simt miros ud, apoi de iarba, caci e un final de iarna fericit. M-am gandit ca as avea nevoie de acest anotimp in fiecare zi in care ma trezesc si ma intreb : “Eu cine sunt si cum am ajuns aici?”
O esarfa mare din fulgi cu miros de iarna m-ar face un om fericit...
De ce iubesc primavara?
Pentru ca zambesc atunci cand miros frumoase zambile; atunci imi curge prin vene o amintire si timpul sta in loc. Razand ii spun: “Sunt stapana pe tine! Stop joc!”.
O panza pictata in roz pal, lila si crem cu reflexii aurii imi infasoara tot trupul. Mirosul de flori primavaratice imi infunda narile si sta acolo pana se umezeste incet. Stiu sigur ca in clipa aceea as putea sa aflu doar un adevar, cautat zile si nopti in sir.
De ce iubesc vara?
Pentru ca este singurul anotimp in care am nevoie de nimic, sau ar fi perfecta o esarfa mare in culorile florilor de camp atat de vii.
Acum ca am propriile mele anotimpuri pot sa plang sau sa rad cand simt!

10 lucruri care ma enerveaza zilnic...


1. Alarma de la ceas.
2. Suvitele rebele
3. Semafor pe rosu! De fiecare data il prind!
4. Tocmai m-am intalnit cu cineva care are prea mult chef de vorba...
5. ... si tocmai mi s-a terminat bateria de la telefon
6. In autobuz, pe strada, in tramvai. Manelari imbracati in haine glam care n-au auzit de casti şi-mi fac creierii zob cu o doza sanatoasa de dezacorduri gramaticale.
7. Intrebarile fara rost din partea tuturor... nu imi plac intrebarile!!!
8. Au asfaltat drumul pe care merg la şcoala de curand. Teoretic, e aproape drept, nu? Atunci de ce ma împiedic de cel putin 3 ori când o i-au pe acolo?
9. Daca le pun pe toate la un loc, incep să cred că am un noroc fantastic. E enervant sa stii ca esti pe punctul de a lua în considerare varianta ca poate chiar esti un magnet pentru ghinioane.
10. E si mai enervant sa realizezi ca lista poate continua si dupa 10...

luni, 28 septembrie 2009

Priveste, a venit toamna in sfarsit!


Simtiti respiratia aurie a aerului rasfatandu-va simturile?
Ramaneti nemiscati, timpul chiar a stat in loc...





Sa traim viata din plin...

Fie
ca machiajul sa nu-ti estompeze surasul,
ca valiza sa nu-ti impovoreze aripile,
ca si calendarul sa nu vina grabit,
ca dictionarul sa opreasca gloantele,
ca storurile sa retuseze aurora,
ca “a vrea” sa castige razboiul cu “a putea”,
ca acei ce asteapta sa nu numere orele,
ca acei ce ucid sa moara de frica,
iar sfarsitul lumii sa te suprinda dansand,
ca scenariul sa-mi coloreze firele albe,
ca niciodata sa nu stii nici cum, nici cand,
nici “O suta zburand”, nici ieri, nici maine…
ca iubirea sa nu se demodeze,
ca toamnele sa-ti aureasca pielea,
ca fiecare noapte sa fie noaptea de logodna,
ca toate lunile sa fie luni de miere,
ca adevarurile sa nu aiba complexe,
ca minciunile sa para minciuni,
ca oglinzile sa nu-ti dea dreptate,
ca sa-ti foloseasca sa privesti ceea ce privesti,
sa nu fii abandonat,
ca fiecare cina sa fie ultima ta cina…
ca sa fii curajos sa nu fie atat de scump,
ca sa fii las sa nu merite osteneala,
ca sa nu te cumpere pe mai putin pentru nimic,
ca sa nu-ti vanda dragoste fara scrupule,
ca sa nu te adoarma cu povesti cu zane,
ca sa nu-ti inchida barul de la colt…
ca toamnele sa-ti aureasca pielea,
ca fiecare noapte sa fie noaptea de logodna,
sa nu apuna luna de miere.
ca toate noptile sa fie nopti de logodna,
ca toate lunile sa fie luni de miere.

« O suta zburand » (« Ciento volando » este o carte cu sonete ale lui Joaquin Sabina, publicata in 2001)

duminică, 27 septembrie 2009

Intrebari si raspunsuri

O mare dragoste trebuie sa fi creat lumea aceasta in care ne invartim existentele, mai mult sau mai putin constiente.

Cu putina atentie, gasim imprejur tot ce ne trebuie ca sa intelegem, si raspunsuri pentru toate intrebarile care ne mistuie.
Adevarul e atat de simplu ca ne e aproape imposibil sa-l recunoastem.

Ne asteptam la realitati complicate, monstruos de codate si obscure, ne infricosam de soarta ca de un balaur negru si rau, rostim lanturi de rugaciuni pe care nici noi nu le mai auzim.
Si intreband incontinuu, ca o placa stricata: “De ce?”…
Lovim in stanga si in dreapta, furiosi ca nu suntem serviti cu promptitudine. Raspunsurile intarzie, racindu-se.
Inventam cuvinte urate, si bate multifunctionale, usturatoare, pentru cei ce nu ne inteleg limba.
Apoi se pune ploaia, ultima noastra sansa de a mai afla ceva.
Si-n fiecare intrebare picura, rabdator, pereche, raspunsul de veacuri si cu sete asteptat

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Momente de neuitat


O zi speciala pe care nu o voi uita, demult timp nu am mai ras... Frumos evenimentul de ziua liceului de astazi!
Mai sus colaj, din ziua de ieri...

vineri, 25 septembrie 2009

Cand te intrebi cine esti...


Stiu ca am o identitate si o varsta, dar adesea ma intreb cine sunt cu adevarat si care este rolul meu în viata pe care o duc... Cand fac o introspectie sau privesc retrospectiv ma intreb adesea cum am ajuns sa fiu, comparativ cu ce am fost în anii anteriori starii acesteia de confuzie şi neliniste. Ma vad schimbata, pretentiile mi-au crescut indiferent de context, dar idealurile mi-au rămas aceleasi. Ma regasesc totusi atunci cand scriu si paginile sunt victimele lamentarilor mele; in rest sunt propria mea straina, caci nu ma recunosc la cat am devenit de apatica în ultima vreme indiferent de circumstante. Traiesc timpuri paralele şi diferite, ma suspend intr-un timp al cautarilor si un timp în care sunt cu ai mei (parinti, prieteni, amici) şi trebuie sa fiu eu fara sa vreau, fara sa stiu... Sunt o colectie de afinitati, sunt suma celor pe care ii admir; raman mereu fascinata şi profund impresionata despre oamenii care mi-au marginit orizontul la un moment dat. O zi ca un mare semn de intrebare în care se risipesc intrebari cum ar fi fost dacă toate s-ar fi petrecut altfel şi într-un alt timp. Nu e o zi pesimista, ci o zi de neregasire a propriei fiinte, un timp al cautarii eului interior, o vreme de ragaz pentru suflet si o stare de cugetare profunda. Vreau un loc undeva, sa fie al meu, sa fie existenta mea în toate formele ei posibile. Si daca acest mare sentiment ciudat mi s-ar sparge în mii de alte sentimente marunte, acum as scrie povesti despre oameni perfecti, as fredona muzica sferelor in note personale desigur si cate n-as mai face daca acum nu m-as mai intreba cine sunt!

Si iata ca a venit si marele eveniment...


Am asistat astazi la zilele liceului, o zi pentru care au fost necesare zeci de ore de pregatire. Ziua in sine, nu a fost foarte spectaculoasa, au fost cateva momente de buna dispozitie, dar scurte. Sonorizarea in mare masura a fost extrem de proasta. Am fost surprinsa sa vad anumiti profesori cum radeau "cu gura pana la urechi" de implicarea unora... A fost un moment artistic deosebit, ce mie mi-a sunat destul de bine, dar se pare ca unui stimabil profesor nu prea ii sunase si incepuse sa rada... Am inteles oarecum reactia. Domnul din scena, profesor de muzica studiase si actoria, e o persoana extrem de spontana, uneori poti spune ca e chiar inconstienta. Mi se pare umilitor sa razi de implicarea omului din scena, mai ales ca tu nu esti capabil sa te ridici la nivelul respectivei persoane. Apoi respectivul a inceput sa rada si de proprii elevi care recitau poezi. Nu ne-am intalnit astazi sa radem unii de altii. O puteti faci dragi profesori si in cancelarie! Nu? Trecand peste micile incidente si peste ironia unora a fost un eveniment frumos, o data in an. Nu stiu daca atatea ore de pregatire au meritat... Maine e o continuare a zilei de astazi, cu diferite concursuri sportive si o festivitate de premiere a concursurilor de astazi.
Mai jos am ales o melodie cantata foarte frumos astazi:

joi, 24 septembrie 2009

O impresie proasta


Pana acum aveam impresia ca cei 70-80 de profesori din liceul meu se inteleg bine, ca stiu sa lase de la ei, ca pot comunica atat de bine... Astazi la pregatirile de ziua liceului aveam sa aflu contrariul. Un eveniment ce teoretic i-ar aduce mai aproape pe toti. Insa nu e asa. Am vazut mult dispret, priviri reci, voci glaciare, prefacatorie, vorbe aruncate... . Desi oarecum parea o atmosfera calda, in realitate era mai rece ca oricand, ca o dimineata de decembrie. Am plecat de la liceu cu o impresie foarte proasta. Conteaza destul de mult sa pastrezi aparentele... Dar ce faci cand nu mai poti?
Imi doresc ca evenimentul de maine sa iasa de 10 ori mai bine decat "spectacolul" de astazi! Stiu ca se poate... Am incredere!!!

Explicatii


Nu am inteles niciodata si cred ca este peste puterile mele sa inteleg dorinta oamenilor pentru a cere si a da explicatii. De fapt exagerez! Pana la un punct inteleg ca e necesar sa te justifici, sa explici de ce ai actionat intr-un anume fel dar eu, in postarea asta, ma voi referi strict la aceia care, desi se jura ca nu mai au nicio pretentie de la un om, ca nu vor sa mai aiba de-a face cu el, ii cer explicatii, dupa explicatii, multe dintre ele pentru actiuni din trecut care oricum nu mai au nicio relevanta. Noua ne place sa ne complicam existenta, ne place sa suferim, sa dezgropam trecutul cand totul in viata e atat de simplu. Ne place sa ne facem reprosuri sa punem o mie de intrebari unor oameni care, in fond, nu ne sunt datori cu nimic. Nu inteleg de ce trebuie sa ma justific ca am facut exact ceea ce am simtit? E clar ca ceea ce fac eu nu are cum sa multumeasca pe toata lumea dar nu inteleg de ce trebuie sa fiu condamnata ca m-am gandit prima data la mine. Urasc sa mi se ceara explicatii, sa fiu pusa la zid, urasc sa fiu acuzata pentru ca m-am comportat asa cum este normal intr-o tara libera. Stiu ca nu este tocmai frumos sa o spun asa dar cred ca instincul asta de a cauta vinovati si explicatii pentru orice este o dovada de frustrare sau ascunde, de fapt, sentimente pe care cel care recurge la astfel de tertipuri vrea sa le renege.

miercuri, 23 septembrie 2009

Leapsa


Am primit o leapsa de la Verde Amar. Sa vedem cum suna:

1. Ce speli prima data la dus?
Mainile

2. Care e culoarea ta de helanca preferata?
Hmmm...turcoaz

3. Îti place cafeaua?
Nu prea, beu destul de rar

5. Cum te simti acum?
Relaxata

6. Care e ultima litera din numele persoanei de care esti îndragostita?
O litera, nu conteaza care...

7. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Chiar nu mi-l amintesc pe ultimul

8. Ai putea mânca o luna întreaga felul tau de mâncare preferat fara sa te saturi de el?
Nu, e prea mult o luna

9. De ce ai o pofta puternica acum?
De o inghetata cu fistic

10. La ce te gândesti când auzi cuvântul “varza”?
La o leguma...

11. Ai numarat vreodata pâna la 1000?
Nu am avut rabdare...

12. Musti sau lingi înghetata?
Ambele

13. Folosesti emoticoane?
Uneori

14. Câte dormitoare are casa ta?
Unul

15. Ai cunoscut vreodata o celebritate?
Celebritate, un nume cu rezonanta... nu cred...

16. Îti place brânza?
Da

17. Care e ultima melodie de care ai fost obsedata?
Alessandro Safina - Luna, imi place tare mult

18. Câte tari ai vizitat?
Romania si atat

19. Sunt parintii tai stricti?
Da

20. Ai sari cu parasuta/parapanta/planorul?
Nu

21. Ai lua masa cu George W. Bush?
Nu sunt incantata de idee...

22. E ceva stralucitor în camera ta?
Razele soarelui, bat in geam

23. Închiriezi filme?
Rar

24. Unde vei merge sâmbata seara?
Depinde, care sambata?

25. Oua albe sau maro?
Nu imi plac ouale!

26. Îti place muzica?
Fireste

27. Ai mers cu trenul?
Da, nu mi-a placut deloc...

28. Ce zi a saptamânii e?
Miercuri

29. Ce ai mâncat la prânz?
Inca nu a venit pranzul...

30. Ce face mâine prietena ta cea mai buna?
Ne intalnim maine la liceu, aflu atunci ce face...

31. Ai vazut filmul The Butterfly Effect?
Nu l-am vazut

32. Ce crezi despre Yankees?
-

33. Ai parul ondulat?
Natural nu, dar un ondulator rezolva problema

34.Când ai plâns ultima data?
Nu tin contul...

35. Ai intrat vreodata într-un zid?
Poate in copilarie...nu imi amintesc

36. Anotimpul preferat?
Vara

37. Adormi cu televizorul deschis?
O data mi s-a intamplat

38. Ai baut vreodata alcool direct din sticla?
Da

39. Crezi ca esti batrâna?
La 17 ani ?

40. Ti-e frica de întuneric?
Am trecut de perioada respectiva...nu

41. Îti place viata ta momentan?
Nu pot spune daca da sau nu, intre...

42. Bati în lemn?
Cand bat la usa

43. Ai o vedere buna?
Da

44. Poti sa faci hula hoop?
Nu inteleg...

45. Unde sunt parintii tai?
Unul mai aproape decat pot crede, altul mai departe de imaginatia mea

46. Ai fost vreodata sarutat/a în lift?
Nu urc in lift

47. Care e urmatorul CD pe care îl vei cumpara?
Nu stiu

48. Ai intrat într-o încapere pe fereastra vreodata?
Nu am incercat

49. Ce ai cumparat ultima data?
Un caiet

50. Cât de des vorbesti la telefon?
O data la doua ore, o medie acum...

51. Esti într-o relatie complicata?
Nu

52. Ai pus piedica cuiva vreodata?
Da

53. Folosesti betisoare chinezesti?
Nu

54. Ierti prea mult?
Nu, eu cred ca nu

55. Detii o arma?
Nu

56. Ai fost vreodata într-un castel?
Intr-un vis

57. Îti place parul tau?
Da

58. Îti place de tine?
Hmmm ?

59. Esti mai apropiat/a de mami sau de tati?
Tati? nici gand......

60. Ti-a placut leapsa asta ?!
Cam lunga, mi-a placut spontaneitatea intrebarilor...

Merge mai departe tuturor cititorilor mei. Asa aflu si eu cati sunteti...

Pregatiri...


Iata ca am ajuns acasa...Am plecat pe la 10 si m-am intors la 11:30. Am predat un eseu. Am stat putin la repetitiile pentru zilele liceului si am plecat. Nu cred ca mai este necesar sa spun ca toate orele au fost compromise nu atat astazi cat si in restul saptamanii. In doua zile se implinesc 128 de ani de la nasterea poetului Panait Cerna. O zi speciala pentru liceul meu, care ii poarta numele cu onoare. In memoria acestui poet uitat se vor organiza multe activitati din diverse domenii. Evenimentul are loc vineri, si o festivitate de premiere plus cateva concursuri extinse pe ziua de sambata.
Astept sa vad roadele muncii atat a profesorilor, cat si a colegilor mei! Succes!

marți, 22 septembrie 2009

Good morning!


S-au incheiat cele cinci ore de somn pentru mine... nu mi-au ajuns, evident. Cu ochii lipiti initial, acum doar pufosi, cu amorteala inca in mine, fara sa-mi fi baut cafeaua si fara sa fi vorbit un cuvant pe ziua de azi, am decis ca decat sa mai aman alarma a n-a oara, mai bine ma ridic putin mai sus in pat, imi pun o perna la spate, deschid pc-ul si scriu despre alarma
Nu suport alarma. Nu sunt o persoana matinala!! Si pe langa asta, n-ati observat ca intotdeauna strica visele bune? Fix cand nu trebuie sa sune.
Sunt tanara si mi-e somn, asta e adevarul. Nu cunosc pe cineva care sa nu fi implinit 40 de ani inca si caruia sa nu-i placa somnul. E o prerogativa a tineretii. Cu toate astea, nu cred ca, vreodata, am sa ajung sa ma trezesc datorita ceasului biologic la 5 dimineata!! E absurb.

Buna dimineata!!

luni, 21 septembrie 2009

Durere de masea


A trecut un week-end fara a scrie ceva pe blogg. De foarte mult timp nu s-a mai intamplat asta. Acest lucru se datoreaza unei dureri de masea ce persista de doua zile. Ce mai neplacuta, cea mai dezagreabila si suparatoare durere pentru mine personal este durerea de masea. Nu pot sa ma concentrez la nimic, nu pot sa fac nimic pentru ca in gura mea simt ca umbla cineva cu tarnacopul si atinge ceva la nerv. Prefer orice altceva decat durerile de masea.
Nu m-a mai durut demult maseaua, dar ieri pe la ora sapte jumate a inceput calvarul. Parca daca stau nemiscata pentru o clipa imi trece durerea, dar dupa cateva momente incepe iar.
Am tot luat calmante pana acuma, dar nimic. Dupa ce apas pe "publish" ma duc sa iau Paracetamol sau Vidan. Doar ca sa scap de aceasta senzatie neplacuta.

vineri, 18 septembrie 2009

Doar asculta...

Pentru ca ma schimb in ceea ce gandesc si pentru ca incepusem sa gandesc clasic, tipic majoritatii - lucru de care mereu mi-a fost frica.
Nu stiu cum mi-a fost mai bine... tacerea si timiditatea de dinainte nu-mi aducea satisfactiile care mi le aduce comportamentul actual.
Oricum nu e ceva ce se poate intelege pe un blog, unde a-mi exprima sentimentele e imposibil, nu am capacitatea de a introduce feelingul ce il traiesc in posturile care le scriu, asa ca tot doar pentru mine vorbesc.

joi, 17 septembrie 2009

Munca, munca si iar munca


Simt ca a trecut 3 zile peste mine astazi si nu e decat ora 16 probabil pana seara tarziu vor mai trece inca pe atat. Ma simt obosita dar am sa rezist eroic fara a pune capul pe perna, timpul nu imi permite acest lux... Nu am timp sa mai scriu pe blog momentan, si nici in perioada imediat urmatoare. Lucrez la un referat despre Panait Cerna. Culesul materialelor, destul de putine din critica, imi ocupa tot timpul. Pe net nu am gasit nimic satisfacator despre acest poet asa ca sunt nevoita sa caut in alte surse. Promit ca o sa revin cand voi putea!

marți, 15 septembrie 2009

Nostalgie


Stateam in banca goala, dintr-o clasa goala. Goale si totusi pline. Pline de amintirile generatiilor trecute, pline de parfumul tineretii din acest an, pline de spiritul meu visator, dar goale. Cand am intrat, in sala domnea un aer strengaresc de liceeni abia pasind, spre viata.
Fiecare coltisor gazduia sute de povesti adolescentine, bazate pe exaltari sufletesti de moment, uitate in timp, aruncate in neant; dar fantasma timpului trecut a ramas, si va ramane mereu. Coridoarele... Lungi poteci impletite cu destine fragede, poame ale vietii inca necoapte. Inaintam, agale, spre un orizont invaluit in litere si cifre. Fermecatoare puritatea acestor vremuri, sa nu o irosim, pentru a regreta apoi. Sa o traim pur si simplu, bucurandu-ne de fiecare secunda trecuta, simbol al timpului ce insista sa ne aduca in pragul maturitatii, nerabdator sa ceara ajutorul unei adieri sa ne treaca dincolo: acolo unde framantarile sunt palpabile, unde visele dispar o data cu ivirea zorilor, unde viata o ai in maini la propriu, unde cale de intoarcere nu exista...

luni, 14 septembrie 2009

Dorinte


Daca ar pica peste noapte o caruta cu bani peste tine, ce ti-ai cumpara cu ei!
E vorba doar de dorinte materiale...caci sanatate si virtute...ne dorim toti!
1. Doua ceasuri bune si scumpe - unul sport si unul business
2. Un laptop subtire si mic - si daca se poate lila sau verde
3. Multeee... carti, cat sa citesc o viata de acum incolo
4. O pereche de pantofi incredibil si nejustificat de scumpi
5. Un bilet la un concert in afara tarii - orice, muzica sa fie - nu zgomot!
6. O croaziera de 10 zile pe Mediterana - apa si soare...
7. Un peste colorat intr-un bol mare transparent
8. Un apartament - dar nu as investi prea mult in asta, doar cat sa fie confortabil

Tu ce ai face cu o caruta de bani?

Impresii generale


Astazi, am fost prezenta la deschiderea anului scolar. O deschidere mai scurta decat deobicei. La aceasta deschidere, implicarea preotului a lasat de dorit. Discursul sau a durat mai putin de zece minutele. In schimb am apreciat implicarea celor doua doamne directoare. Iata ca am ajuns si in clasa, acolo unde diriginta nu a stiut sa fie prea diplomata, intr-o anumita situatie, nu intru in discutie. Cel putin trebuia sa se discute intre patru ochi, nu sa se faca circ! S-a ajuns prea departe astazi. Stiu sa ma pun si in tabara elevei dar ma pot ridica si la nivelul respectivei diriginte. Nici eleva si nici diriginta nu au procedat cum trebuia. Dupa o ora mai tensionata, ne-am luat o pauza de zece minute, in cele din urma am primit un orar strigator la cer. Cum e posibil sa nu se faca o diferenta intre optionalul de gramatica, literatura universala si limba romana? Toate intra intr-o oala! Si aici nu e vina dirigintei, ci a doua doamne de romana care nu s-au pus de acord cui apartine fiecare ora. Maine am doua ore de romana habar nu am ce ore sunt si cu cine le voi face...Sat fara caini!!! Intr-o alta ordine de idei e normal sa ai doua ore la aceeasi materie, intrerupta de o alta. Ori le pune consecutiv, ori nu le mai pune. De asemenea sportul prima ora, ma intriga. Dar cireasa de pe tort soseste acum... nicio ora de dirigentie. Ca si cum totul nu era complet vine si latina, de altfel ora specifica profilului meu, vineri ultima ora! O lume nebuna! Profesori ce si-au ales orele nu dupa cat de adormiti sau treji am fii ci dupa programul personal. Intr-adevar orarul nu e definitiv dar in mare parte se desfasoara dupa premisa de mai sus.
*poza Liceul Teoretic "Panait Cerna"- Braila

Ultimele momente de vacanta


Intr-o ora imi voi lua adio de la vacanta. Vacanta de vara a acestui an s-a scurs mai repede ca oricand. As vrea ca liceul sa inceapa pe 15 septembrie, pentru mine conteaza o zi in plus. Acum spre exemplu, m-as fi cuibarit intr-un colt al patului si as fi continuat sa citesc cartea "Iubire sau ura" de Jilly Cooper , pe care am inceput-o ieri seara.
Acum sunt in mare graba, am multe de facut. Orhideele din vaza imi zambesc, parca indemnandu-ma sa le iau odata si sa ies mai repede pe usa!
Asa ca la sfarsit va doresc o dimineata cat mai placuta tuturor si in special scolarilor si liceenilor succes in noul an scolar!

duminică, 13 septembrie 2009

Turturica


Le-am vazut in urma cu cateva luni aducand zi de zi paie, puf, pene. In cele din urma am zarit doua turturele ce isi facusera cuib acolo, iar turturica facuse doua oua pe care le clocea grijulie. Am cercetat in liniste, sa nu o speri, si am revenit cu niste firimituri de paine si apa intr-un mic vas.
Dupa ceva timp, ma uit iar pe geam si vad ca am trei turturele acum: mama si doi pui golasi, cam uratei. Era timpul mesei; turturica le adusese de-ale gurii si le dadea cu rabdare fiecaruia. Cei mici se cam inghionteau si inghiteau pofticiosi si pe nerasuflate.
A mai trecut ceva timp si amintindu-mi de turturica si de puii ei mi-am mai aruncat o scurta privire. De data asta erau doar puii; aveau pene si erau marisori. A aparut si mama lor si, probabil dupa un instructaj complet, si-a luat zborul impreuna cu unul din pui. Le dadea primele lectii de zbor. Celalalt a ramas cuminte si a asteptat sa-i vina randul.
Dupa cateva zile nu i-am mai vazut. Crescusera si isi luasera zborul spre cuiburile lor. M-am gandit cat de repede se maturizasera ei. Ce diferit trece timpul lor. Cat de putin le-a luat pana sa sparga gaoacea, sa puna pene pe ei, sa invete sa zboare si sa isi croiasca propria viata. Noi oamenii suntem mai inceti. Dureaza noua luni pana venim pe lume, apoi ne ia un an sa invatam sa mergem, doi sa vorbim, 18-20-25-30 “sa ne luam zborul” spre cuiburile noastre. Traim in paralel si totusi traim atat de diferit. Fiecare in ritmul lui.
Acum turturica a revenit! Sta iarasi cuminte si isi apara cele 2 oua, care in scurt timp vor prinde viata, vor manca, vor pune pene pe ele, vor invata sa zboare si vor pleca.
Si totul se reia...

vineri, 11 septembrie 2009

Fructe in ipostaze ciudate...

Imi plac mult fructele, chiar foarte mult. Este unul din capitolele la care nu am pretentii. Orice fel de fruct consum: de la cel mai dulce pana la cel mai acru, etc.. Le consum proaspete, nu compot sau dulceata ori sirop.
Si pentru ca sunt sigura ca va plac si voua am "cules" de pe internet niste poze care vor face deliciul acestei zile. Printre ele v-am strecurat si alte lucruri la fel de ciudate.



















a)Care este imaginea voastra preferata din seria de mai sus?
b)Ce fructe consumati cel mai des?