joi, 24 februarie 2011

Orasul in alb la sfarsit de februarie

Ninge domol, fara incetare de cateva ore bune, copacii isi indoaie crengile sub greutatea rece a zapezii. Pe strazi oameni zgribuliti se indreapta cu pasi grabiti catre destinatii doar de ei stiute. La trecerea de pietoni semafoarele inghetate nu functioneaza, iar masinile trec una dupa cealalta. Gssesc o spartura în lantul de masini, profit de ocazie si reusesc sa trec pe cealalta parte a strazii. Mai am putin pana la destinatie, din partea stanga un miros de covrigi calzi ma invaluie, la intoarcere o sa-mi cumpar cativa, mirosul este irezistibil. Tramvaiul hodorogind ma depaseste. Cand ajung la destinaţie imi scutur grabita zapada asternuta. Cu mainile inghetate deschid usa, din-nauntru ma intampina un aer cald. Am ajuns in liceu. Simt mai mult ca niciodata, ca este ultima tura de pista... Mai sunt 4 luni!

duminică, 20 februarie 2011

O scurta pauza

Nu am mai scris de ceva timp... Saptamana aceasta am fost foarte ocupata. Am participat la judeteana de limba si literatura romana. Subiectele au fost oarecum mai delicate, nu e usor sa faci o paralela intre expresionism cu nuante avangardiste si avangardismul pur. M-am descurcat, insa mereu in corectarea lucrarilor s-a dat dovada de subiectivitate. Am mintea goala acum, eliberata de fel de fel de idei abstracte.
Astept in doua zile rezultatele.

Mult succes pentru astazi, participantilor la limba latina!


UPDATE: Se pare ca am luat Mentiunea I.

marți, 15 februarie 2011

Atat de departe...


Uneori simt ca nu am nimic in comun, cu unele persoane. Nu pot sa imi dau seama nici macar de un mic amanunt. Gandirea e atat de divergenta, ideile nu se vor intalni niciodata... Imi dau seama ca nu am nimic de vorbit cu unele persoane, niciun subiect in comun. Unde sa fie oare problema? La mine?

duminică, 13 februarie 2011

Simple incercari

Incercarile nu sunt scrise, nu sunt aplaudate decat daca sfarsesc printr-o reusita. Poti sa incerci sa-ti tii respiratia pentru o eternitate si ai sa fi aplaudat, doar cand ai sa reusesti. Poti sa incerci sa fi fericit, sa nu suferi si totusi fara suferinta nu vei putea niciodata sa fi cu adevarat fericit. Poti sa incerci sa nu plangi si chiar daca nu iti curg lacrimi pe obraz, in interiorul tau, totul lacrimeaza.
Poti sa incerci ce vrei tu, dar daca eu nu ma regasesc in incercarile tale, nu te voi aplauda. Caci oricat am tot incercat, nu am reusit, sa nu privesc in raport cu mine. Dar candva voi reusi sa ma conformez cerintelor mele si atunci voi fi mandra de mine, pana atunci, eu doar incerc!

joi, 10 februarie 2011

Suflet hoinar


Cred ca toti ne mai simtim uneori hoinari pe strazile goale...
Sufletul pribeag rataceste pe drumuri de doruri si rataceste zdrentuit in farame de clipe, umbla noaptea... Nu il latra cainii, il simt mult prea bland, o blandete ratacitoare nesfarsita, spre un nu stiu unde, spre unde l-or ghida gsndurile arzande a dor sa o faca.
Sufletul tacut, s-a izolat in taceri si ar fi avut atat de multe de facut si atat de multe de cioplit din amurgul de vise. Atunci incepuse sa simta cum visurile incep a pali, ar fi vrut sa le reaprinda, dar se asternuse prea de devreme, o pacla ce ii incetosase drumul si devenise un suflet orbecaind prin ceata spre ceva difuz...

miercuri, 9 februarie 2011

Pasi pierduti in timp...

In fiecare zi, imi pierd pasii in multime. Ma pierd in ganduri, aparent de o importanta majora. Caut sa descopar lucruri noi, sa ma cunosc mai bine. Cu fiecare zi ce trece, mai aflu ceva, nu imi place sa las timpul sa treaca pe langa mine. Il valorific, pentru ca stiu sa o fac. Uneori simt ca plutim dusi de valuri necrutatore pana intr-o zi cand valul ingheata si noi cu el incremenim intr-o imbratisare rece...
In sufletul meu parca e furtuna...

duminică, 6 februarie 2011

Cata superioritate...

Ce drept ai ca sa faci astfel de comentarii nejustificate la adresa unui parinte al elevului, unde esti profesor?

Era cu o saptamana inainte de vacanta... Un "distins" cadru didactic ii comenta, fara pic de rusine pe parintii copiilor de la clasa. "Mamica elevei X nu stie sa vorbeasca, ca femeia e de la tara cu 4 clase..." "Cred ca-i miroase gura taticului Y" replica catre alt parinte, dupa ce a vorbit cu dansul. Ocazional, dupa cate o covorbire telefonica tinuta cu alt parinte, ii mai si injura. Si tot asa a comentat mai bine de 30 de parinti, spunand in concluzie ca toti sunt niste tarani prosti, care si-au dat elevii pe mana lui, sa-i invete carte... Lucrurile acestea le spunea fara putina jena in fata a cativa elevi de incredere, printre care ma numar si eu.
Va rog sa ma credeti ca, nu mai nimeream usa de la iesire, dupa cate am auzit!

De maine...

Vacanta este pe terminate, abia acum cand ma simt atat de bine. Nu pot sa spun ca mi-a priit chiar atat de mult. Starea mea sufleteasca se imbina foarte mult cu vremea. Si cum nu prea suport gerul, am avut o oarecare indispozitie permanenta toata saptamana. Ieri mi-am revenit din aceasta stare odata cu primii ghiocei primiti.
De maine, ma reintorc la scoala. Si aceeasta idee nu prea imi surade. Si nu pentru ca as fi lenesa, ci pentru ca simt ca trece timpul pe langa mine, fara sa fac ceva. Poate sunt autodidacta cum mi-a spus cineva, insa mi se pare ca la scoala se stagneaza, se repeta aceleasi si aceleasi lucruri pe care le cunosc deja. In proportie de 90%, nu invat nimic din scoala. Eu stiu pe ce trebuie sa insist, ce nu stapanesc si lucrurile acestea le fac in timpul liber.
Oricum, eu imi vad ziua de maine ca un spectacol, unde trebuie sa joc un rol si apoi plec cu gandurile mele, departe de a celorlalti.
Ma gandeam, daca am putea, macar pentru cateva minute sa ne citim gandurile, cuvintele nerostite?
Am o putere mare de abtinere... Nu cred ca este o idee buna, ca cineva sa imi citeasca gandurile!

sâmbătă, 5 februarie 2011

Coruptia din invatamant


Este mai multa ca oricand, desi refuzam sa o vedem...
O sa va relatez un caz concret, spre exemplificarea acestei afirmatii.
Ce trebuie sa faci pentru a lua gradul I in sistemul de invatamant? Simplu... Oferi un onarariu semnificativ inspectorului de specialitate si alte doua, celor doi profesori care il insotesc pe inspector. Ii inviti la inspectia propriu-zisa. Nu conteaza daca nu a iesit bine, nota 10 e garantata. Dupa inspectie, in aceeasi zi, inviti comisia la un restaurant, unde pot comanda ce le pofteste inima. Mai apoi ii inviti si la tine acasa, varianta este optionala, pentru a degusta o placinta foarte buna. Proiectul sustinut in cancelarie, in power point, de cadru didactic, e vazut in prealabil de inspector de mai bine de 3 ori, si modificat de zeci de ori.
A doua zi dupa toate acestea, culmea ipocriziei este sa vii in fata elevilor, sa le spui ca putea sa iasa mult mai bine. Iar mai apoi sa recunosti in fata lor ca inspectia a fost un vax, ca lucrurile au fost negociate in spatele usilor inchise...

vineri, 4 februarie 2011

Cafea cu aroma de iarna


Pentru mine cafeaua este un amestec de energie si relaxare, o cafea in seri reci este bine venita. Aceasta imprastie o aroma parfumata cu iz de iarna. O cafea cu parfum de aer rece, cu cerul alb, cu aroma de februarie, cu adieri de vant rece. E placut sa bem cafeaua in orice moment al zilei, sa ne imbatam cu aromele speciale ce difera de la o zi la alta. Acum imi beau cafeaua cu aroma de iarna, atrasa de savoarea fermecata a anotimpului rece. Privind prin aburii cafelei, fulgii argintii ce stralucesc in zare, ce te imbie la visare. O lingurita dintr-o cafea tare, imi deschide ochii spre o alta realitate, una plina de visuri implinite. Va urez pofta buna la cafeaua magica cu aroma de iarna!

joi, 3 februarie 2011

Nu-ti ingropa talentul!

Ai voce frumoasa dar nu indraznesti sa o valorifici? Stii sa scrii extraordinar dar nu vrei sa imparti cu nimeni acest talent? Esti un orator excelent? Ai talent la pictura? Esti bun in a asculta pe cei din jurul tau? Te pricepi sa reciti poezii? Sau poate ca... stii extraordinar sa-i incurajezi pe altii. Dumnezeu ţi-a dat cu un scop acest talent. Dumnezeu cu un scop investeste in tine.

Tu te-ai intrebat cati alti oameni si-ar dori ceea ce ai tu? Te-ai intrebat vreodata cat de special este lucrul pe care stii tu sa-l faci? De ce nu-l valorifici?
Cauta bine in adancul tau, uita-te bine, sunt convinsa cs stii sa faci un lucru deosebit. Sunt convinsa ca ai un talent special. Tu ai un vis. Ai un talent. Ai un dar pe care l-ai primit si candva, va trebui sa spui ce-ai facut cu acest dar minunat pe care poate altii, si l-au dorit dintotdeauna!!

miercuri, 2 februarie 2011

Nu am nimic cu nimeni dar,...


Nu vreau sa credeti ca sunt rautacioasa sau ca am ceva cu cineva insa nu pot sa trec peste anumite lucruri. Nu stiu daca vi se pare normal ca la varsta de 80 de ani sa mai profesezi ca profesor universitar? Ce randamente profesionale mai poti sa ai daca iti tremura creta in mana? Nu vizez pe nimeni in mod special, privesc aspectul general. Pot sa ma refer si la Arhitectura din Bucuresti sau la U.B.B din Cluj sau la oricare alta facultate.
Mi se pare deja prea mult sa-ti uiti materia pe care trebuie sa o predai, sa stai debusolat cu o carte scoasa de tine in urma cu zeci de ani, sa nu mai poti sa o citesti, de fapt sa-ti tremure mana si cand pui o nota. Si toate acestea nu vrei sa le accepti pentru ca scaunul e cel mai important. Oare atat de hamesiti de bani sunt unii? De ce sa nu accepti ca respectiva cariera a ta este pe sfarsite si sa refuzi sa lasi catedra unui coleg tanar, care se chinuie sa-si gaseasca un post si nu reuseste din cauza unora care tin cu dintii de scaunele lor...?