marți, 15 februarie 2011

Atat de departe...


Uneori simt ca nu am nimic in comun, cu unele persoane. Nu pot sa imi dau seama nici macar de un mic amanunt. Gandirea e atat de divergenta, ideile nu se vor intalni niciodata... Imi dau seama ca nu am nimic de vorbit cu unele persoane, niciun subiect in comun. Unde sa fie oare problema? La mine?

4 comentarii:

Andrei Răduţu spunea...

Nici pe departe...pur si simplu nu aveti lucruri un comun si asta spune totul...este exact la fel ca acele trasee pe care nu pasesti desi poti sa o faci...totul tine de modul cum te simti tu cel mai bine. Toate cele bune Cristina:)

INCERTITUDINI spunea...

Nu cred că este , neapărat, la cineva..acționează, funcționează niște chimii.Intrăm sau nu în reacție cu o persoană .Sau cu mai multe.
Era o tipă, vecină, profesoară, ca și mine, ne vedeam desetul de des, stam de vorbă.
Într-o zi, am realizat că n-o aud. Da, foarte serios, vorbele ei îmi treceau pe lângă urecehe. Nu rezonam.
S-a terminat „relația”. Așa a trebuit să fie.

Dacă te referi la chestiuni mai speciale, uite, citeam la cineva o chestie, spusă de Medeea Marinescu- tocmai am văzut-o acum câteva seri într-o piesă cu Florin Piersic, femeia asta este specială! Știi ce zice?
”Nu merită să iubești pe cineva care nu te iubește”.
Vezi cât este de simplu???
Zile bune îți doresc!

Cristina spunea...

@Rappa_ru': Aparent am avut senzatia ca am atat de multe lucruri in comun, dar s-au pierdut in timp.
@Incertitudini: Cuvintele ma ung pe suflet... O dupa-amiaza placuta!

Iasi spunea...

Vad ca in toate pozele apari ori tu ori o tipa numai in umbra. Iti este frica de realitate?