joi, 25 septembrie 2008

suflet sau ratiune?


Observ peste tot in jurul meu fel si fel de caractere ce nu pot sa nu le analizez putin asa macar e (sper sa scap intr-o zi de naravul asta ) si am constatat ca poti face doua categorii mari si generale de oameni: cei care traiesc si se exprima prin prisma sufletului si cei care traiesc si se expima prin prisma ratiunii.Din prima categorie fac parte asa zisii oameni sensibili, in ochii carora gasesti lumina si vorba carora aduce liniste.Actiunile lor sunt logice si au valoare prin legea iubirii si a abandonarii de sine. De obicei sunt cei a caror fraze sunt mai putin pompoase, care nu pun accent pe greselile omenesti, nu cauta perfectiunea, nu-i intereseaza imaginea exterioara. De obicei, sunt acei care par fraieri si nu atraga atentia dar care de fapt nu-si arata valoarea pur si simplu pentru ca nu-i intereseaza aparentele.Din a doua categorie fac parte oamenii care isi justifica actiunile prin activitati concrete si rezultate argumentate. Cei care cad intotdeuna in picioare din punct de vedere al justificarilor rationale si sustin adevarul lor pana in panzele albe. Sunt asa zisii oameni puternici dar la care in interior nu mai mult decat ce arata la suprafata.Ambele au jocul lor, unii isi justifica adevarul , ceilalti il traiesc efectiv. Din care categorie faceti parte?

vineri, 19 septembrie 2008

Reguli de viata


Renuntati la resentimentele voastre nu mai pastrati niciunul deoarece sunt ca niste otravuri polueaza orice relatie,chiar si pe cea mai importanta relatia cu noi insine.Nu mai pastrati atatea acuzatii,reprosuri sau critici desarte si nu va mai hraniti cu suferintele.Invatati sa nu va mai descalificati,sa nu va mai victimizati.Renuntati la placerile usoare de a va plange si a regreta mereu.Indrazniti sa va ascultati pe voi insiva,respectand ceea ce sunteti,este singura cale de a intalni tot ce este mai bun in voi.Incurajati-va recunoscandu-va propia valoare!Dintre nevoia de afirmare si cea de aprobare,uitati-o pe cea din urma.Traiti in prezent!Toata eternitatea poate incolti intr-un singur moment.Iubiti-va atat de mult cat este posibil,si chiar mai mult cand este nevoie,veti insufleti astfel mai mult existenta voastra si veti avea mai multa vitalitate.

fa-ti timp...


Fa-ti timp sa iubesti...Este secretul tineretii vesnice
Fa-ti timp sa razi...Este muzica sufletului
Fa-ti timp sa plangi...Este emotia unei inimi mari!
Fa-ti timp sa citesti...Este sursa cunoasterii
Fa-ti timp sa asculti...Este forta inteligentei
Fa-ti timp sa gandesti...Este cheia reusitei
Fa-ti timp sa te joci...Este prospetimea copilariei
Fa-ti timp sa visezi...Este rasuflarea fericirii
Fa-ti timp sa te bucuri...Caci timpul trece repede...
Fa-ti timp sa multumesti...Caci vesnicia e aproape!

Ce conteaza sa iti placa profesia ta...


Cand iti alegi profesia o alegi pentru toata viata,sau cel putin asa ar trebui!Ce trist e sa vezi anumite persoane care chiar si-au gresit alegerea profesiei!Orice munca ti-ai alege,chiar trebuie sa fi daruit in ceea ce faci.De esti contabil,profesor sau orice ai fii,fara daruire in munca ta nu vei obtine nimic.Ce inseamna oare sa fi profesorul ideal?Dincolo de pregatirea teoretica ce reprezinta 50% din calitatea unui profesor urmeaza multe altele;comunicare,creativitate,implicare si experienta va veni cu trecerea anilor!Acest exemplu e valabil pentru oricare alta functie!Ganditi-va de 100 de ori ce vreti sa deveniti si puneti in balanta calitatile si defectele voastre!

luni, 15 septembrie 2008

Iubiti-va pe tunuri-Adrian Paunescu

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditaţiei,
Al speculaţiei,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele şi-n nopţile vieţii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Şi nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roşie,
De care s-au învrednicit toţi actorii.

Eu însumi am ceva teatral
În fiinţa mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joacă atâţia.

Adolescenţi şi adolescente
Se vor regăsi teatral
În poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd
Şi nu pot.

Căci nici o boală nu devine
Mai mică în tine
Dacă se molipsesc şi alţii de ea;
O, dragostea mea devăstătoare,
Câţi tineri îşi vor face iluzia
Că-i poţi salva când te vor ciţi
În cuvintele mele.

Nu există propriu-zis experienţă umană,
Nimic nu e valabil decât o singură dată,
Ca o seringă în vremea modernă.
Totul se aruncă după folosinţă,
Înclusiv dragostea unui poet
Citită în cărţile lui.

Nici Biblia nu foloseşte,
Nici Biblia n-are un conţinut exemplar,
Experienţa din Cântarea Cântărilor
Se pierde ca un proces verbal de şedintă,
Nu e nimic de făcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Decât plăcerea estetică.

Eu simt autorul tragediei,
Eu declam împreună cu actorii,
Eu fac fibrilaţie la inimă odată cu regizorii,
Eu aplaud şi huidui împreună cu spectatorii,
Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului
În acest final de veac
În care dragostea
A ajuns atât de prost vandabilă.

Se joacă, dragii mei,
Tragedia dragostei
În faţa scaunelor goale.
Murim şi nimeni nu se uită la noi,
Actorii turbează pe scândura goală
Şi poate ca de-atâta singurătate
În sălile în care joacă
Ei încep să ia în serios
Rolurile din tragedia dragostei.

N-a fost chip să scap de aceste cuvinte,
A trebuit să vi le spunGelos pe Shakespeare,
Care a avut răbdarea
Să-şi omoare toţi eroii,
Stiind
Că vă fi absolvit de marea lui vină
Pentru că, între timp, oricum,
Toţi aveau să moară,
De moarte firească.

Dar eu sunt poet liric,
Eu încă n-am deprins învăţatul
De-a pune la persoana a treia
Ceea ce devoră persoana întâi.
Şi de-atâtea ori am simţit nevoia
Să mă salvez cu un plural al majestăţii
Şi n-am putut şi unii dintre voi
Au numit, prosteşte,
Această care mi s-a întâmplat,
Egoism.

Şi nici nu am blestemată
Răceala de cuget
A şefului de cadre
Care iubeşte-n taină,
În vreme ce acţionează
Cu dosare şi referinţe de tot felul
Împotriva tuturor iubirilor şi a tuturor celor
Care iubesc.

Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
În romantismul ei Desuet şi expresionist.
Iubesc
În numele tuturor umilinţelor,
Şi al tuturor aşa-ziselor faradelegi pedepsite
De legi fără de lege.

Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o să se predea
Lecţii de literatură universală
Pe textele mele,
Biată autopsie,
Vinovată şi impudică autopsie,
Câti din voi, care vă veţi supăra pe copii voştri
C-au luat note mici La lecţia "Poezia lui Adrian Păunescu",
N-aţi fi azi în stare
Să mă ucideţi
Pentru poezia de dragoste
La care nu copii voştri, ci voi aţi putea rămâne repetenţi.
Vă voi trece clasa,
Pe voi şi pe femeile voastre,
În faţa cărora îngenunchez
Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi
Şi pentru misteru1 care ne leagă.

Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul,
Veţi supravieţui în poezia mea,
Şi poate mai mult în pozia mea de dragoste,
Care nu e reglementată
Prin hotărâre a Consiliului de Miniştri.
O, bieţii mei prieteni!
Scriu poezie de dragoste
Şi ştiu că n-am nici o şansă
În timpul vieţii mele.

Sunt făcut să par altceva,
Suport interdictia de a vă fi unul din semeni,
Teatral uneori,
Pentru că-n clădirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toata muniţia, toate drapelele.
Teatral uneori
Pentru că în oraşul nostru
Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeţi
Întrucât primaria e plina de funcţionari.

Teatral, teatral, într-adevăr,
Şi rugindu-vă,
Implorindu-vă,
Ordonidu-vă:Pace şi dragoste
Şi dacă sunt pe lume şi dragostea, şi paceaVa fi şi Truda de-a le păstra.
Bucuraţi-vă că mai aveţi
Poeti din acest os,
Păsări de această marcă,
Împulsuri în această direcţie.

Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă, plângând,
Că în vreme ce voi mă credeaţi surghiunit
În sintaxa unei singure orientari,
Să lucrez ca orbetele
Pentru infăţişarea voastră festivă,
Eu iubeam şi scriam
Poezie de dragoste.
Iar pe voi, fraţii mei tineri,
Pe voi, care mă veţi ciţi crezând
Că veţi avea ceva de învăţat din poezia mea de dragoste
Vă rog, nu pariaţi prea mult
Pe această iluzie.

Nimic nu se învaţă de la nimeni
Până când nu înveţi acel lucru
Din propria ta experienţă.

Voi mă veţi iubi
Abia după ceVeţi ajunge-n situaţia mea.
Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e iniţiere,
În versurile mele nu veţi găsi
Descrise somptuos
Poziţiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar daneză.O, nu.

Toată poezia mea de dragoste
E o imensa vatră de cenuşă
La temelia unui rug
Ce arde încă.
Luaţi această carte-n mâini,
Această machetă a unui teatru tragic,
Iubirea e tragică.

Pentru că iubirea e moarte,
Iubirea e tragică
Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată,
Măreaţă cum eÎn scriitura pe care au învăţat-o,
Dar abia aşteaptă să coboare
Dupa ce şi-au îmbrăcat hainele de stradă
În fierbintea, urâtă, dar pasionata lor
Iubire de oameni.
În sală pe fiecare-l aşteapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fată pură plânge,
Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
Se sărută pe scenă cu o actriţă.
Vai, eterna contradicţie
Dintre artă şi viaţă!
Nu vă luaţi după spusele mele, ci după cele scrise
Citiţi cartea mea
Când viaţa v-a obosit de-ajuns într-o zi,
Eu nu am pretenţia să vă învăţ nimic,
N-am decât orgoliul de-a mă alatura
Cu toată cenuşa distrugerii mele
Cenuşilor voastre,
Căci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea începe
Iaraşi BR> Lumea.

Şi când veţi vedea
În faţa ochilor voştri arzând de iubire
Tunurile veacului pregătindu-se s-ă-distrugă
Câmpiile şi fabricile,
Oamenii şi munţii,
Păsările şi peştii,
Bibliotecile şi spitalele,
Mormintele şi bisericile,
Nu pregetăţi, aruncaţi-vă hainele de pe voi,
Îmbrăţişaţi-vă, sărutaţi-vă,
Şi pentru că pământul e rece,
Iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde,
O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionată de-atâtea arme,
Sub ochii holbaţi ai armatelor,
Sfărimând ochelarii greţoşi ai generalilor,
Fără nici o ruşine,
În numele singurei religii care ne uneşte,
Credinţa în continuitatea speciei umane,
Iubiţi-vă,Iubiţi-vă pe tunuri!

Concediaţi tunarii
Şi dezamorsaţi obuzele
Şi daţi-ne acest prim şi netrecător
Semn al păcii universale.
Iubiţi-vă,Iubiţi-vă pe tunuri!
Iubiţi-vă până le veţi hodorogi,
Până le veţi scoate din funcţiune,
Iubiţi-vă aruncând din mâini
Tot ce vi se-ntâmplă s-aveţi în mâini,
Actele voastre, banii voştri, oglinzile,
Chiar şi această carte care nu are decât meritul
Că aparţine unui om
Care în viaţa lui, deşi n-a avut norocul
Să facă dragoste pe nici un tun,
Când n-a dormit şi n-a scris,
A iubit
Cu disperarea condiţiei umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Şi cu dăruirea muribundului.

Facă-se profeţia mea,
Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!

vineri, 12 septembrie 2008

Calauza





Calauza inseamna insotire, inseamna indem in a umbla corect pe cale. Inseamna avertizare in caz de ratacire.Calauzirea are efect numai daca cel calauzit asculta si se increde in cel ce il calauzeste.In general nu este nimeni sa vrea sa rataceasca de bunavoie in umblarea pe drumul spre imparatia LUI DUMNEZEU, si totusi sunt asa de multi aceia care ratacesc, tocmai datorita alegerilor lor.MA ROG CA DOMNUL ISUS, CEL CE ESTE CALEA, ADEVARUL SI VIATA, SA RAMINA APROAPE DE CEI CE DORESC SA AJUNGA PANA LA CAPATUL DRUMULUI.

Traim sub acelasi Soare,dar pentru unii rasare si pentru altii apune!


Desi este greu de crezut asa este!Toti traim sub acelasi Soare,dar pentru unii viata e plina de noroc si bucurii iar pentru altii fara de noroc.Destinul unuia nu se poate compara deloc cu a celuilalt.La ce le-ar folosi la unii sa fie loviti de noroc daca tot fara noroc ar ramane,nestiind sa il foloseasca?La ce le-ar folosi la unii castele si palate daca sufletele lor vor ramane pusti pentru eternitate?

Vreau sa cred ca am steaua mea


Imi doresc sa cred ca acolo sus undeva,pe bolta cereasca se afla steaua fiecaruia.Pana acum ceva timp credeam ca steaua mea este deasupra ferestrei ,insa m-am inselat.Ea a disparut de multa vreme!Ce s-o fii intamplat cu ea?Acum sunt nevoita sa imi aleg alta stea,sa o privesc noapte de noapte,si sa ma inalt cu gandurile spre ea!Voi ce stea v-ati ales?

miercuri, 10 septembrie 2008

Dualitate



Toamna,moment în care culorile tari,vii,stralucitoare,proaspete se intrepatrund cu cele coapte,mature,ruginii si cand caldura Soarelui este atenuata de izul iernii care urmeaza sa vina,in care are loc armonizarea contrariilor exact ca si in propia noastra viata.De aceea nu exista niciodata o singura directie de urmat ci intotdeauna ai mai multe cai,de tine depinzand daca o alegi pe cea buna.

Asa cum ziua nu se intalneste cu noaptea,Soarele nu se cunoaste cu Luna,iar lumina nu se întrepătrund cu întunericul asa si in sufletul nostru dragostea nu se poate uni cu ura,fericirea nu poate fi aceeaşi cu tristetea si nici binele nu se poate împaca cu răul,aşa viaţa noastră este cuprinsă de dualitate in ori si ce moment!

marți, 9 septembrie 2008

Ce tip de temperament ai?

Vom incepe prin a aminti ca exista 4 tipuri de temperamente!Le vom lua pe fiecare si vom afla in care va identificati!E posibil sa fiti la limita dintre doua temperamente!
Temperamentul coleric:
1.sunteti neastamparat si agitat
2.sunteti impulsiv si irascibil
3.sunteti nerabdaror
4.sunteti categoric si lipsit de echivoc cu alti oameni
5.sunteţi hotarat si întreprinzator
6.sunteti incapatanat
7.va descurcati bine in dispute
8.lucrati doar cand aveti chef si atunci fortati nota
9.sunteti capabil de a risca
10.nu sunteti ranchiunos,nici suparacios
11.aveti un discurs rapid,pasionat si intonatie neuniforma
12.sunteti neechilibrat si predispus pentru actiuni frenetice
13.sunteti necrutator fata de neajunsuri
14.aveti o mimica expresiva
15.sunteti capabil de a reactiona energic si a decide rapid
16.sunteti permanent in cautarea noului
17gesturile voastre sunt repezi si bruste
18.sunteti tenace
19.sunteti predispus la schimbari bruste ale dispozitiei
20.sunteti spontan si reactionati foarte repede in situatii complicate
Temperamentul sancvinic:
1.sunteti vesel si voios
2.sunteti energic si activ
3.adesea nu duceti un lucru inceput la bun sfarsit
4aveti tendinta de a va supraaprecia
5.sunteti capabil de a asimila tot ce e nou
6.interesele si atractiile voastre nu sunt stabile
7.treceti usor peste esecuri si neplaceri
8.va acomodati usor la diferite conditii
9.va pasioneaza orice activitate noua
10.atunci cand o activitate inceteaza sa va nai intereseze o tratati cu indiferenta
11.treceti usor de la o activitate la alta
12.va displace munca cotidiana,monotona
13.sunteti sociabil si receptiv,nu va jenati in prezenta in prezenta unor oameni noi
14.vorbiti repede,tare si articulat,gesticulati,aveti o mimica expresiva
16.nu va pierdeti calmul intr-o situatie complexa,neasteptata
17.sunteti totdeauna bine dispus
18.adormiti si va treziti repede
19.adesea nu sunteti suficient de mobilizat,nu va cantariti bine deciziile
20.uneori sunteti superficial,distrat
Temperamentul flecmatic:
1.sunteti calm si cu sange rece
2.sunteti consecvent si cumpanit in orice activitate
3.sunteti prudent si chibzuit
4.stiti sa asteptati
5.sunteti tacut si va displace trancaneala
6.vorbiti linistit si cumpatat,cu pauze,fara a afisa emotii stridente,cu cele mai discrete gesturi si mimica
7.sunteti retinut si rabdator
8.duceti lucrul inceput la bun sfarsit
9.nu va irositi puterile pentru fleacuri
10.urmati cu strictete graficul vietii si al muncii
11.va controlati cu usurinta pornirile
12.sunteti putin sensibil la critica sau lauda
13.nu sunteti rautacios,aveti o atitudine ingaduitoare fata de sagetile care va sunt adresate
14.aveti interese si relatii constante
15.va includeti cu greu intr-o activitate si treceti cu greu la alta
16.ii tratati pe toti in mod egal
17.va place acuratetea si ordinea
18.va acomodati cu greu la conditii noi
19.sunteti inert,nepasator
20.aveti stapanire de sine
Temperamentul melancolic:
1.sunteti timid
2.va pierdeti in conditii noi
3.cu greu stabiliti contactul cu oamenii necunoscuti
4.nu sunteti increzator in propiile forte
5.suportati usor singuratatea
6.esecurile va coplesesc si va dezorienteaza
7.aveti tendinta de a va inchide in sine
8.obositi repede
9.vorbiti incet,uneori pe soptite
10.va aliniati fara sa vreti la caracterul conlocutorului
11..unele lucruri va impresioneaza atat de mult,incat va vine sa plangeti
12.sunteti foarte sensibil la critica si lauda
13.sunteti extrem de exigent fata de sine si de altii
14.sunteti suspicios si ipohondru
15.aveti o sensibilitate exagerata
16.sunteti din cale afara de suparacios
17.sunteti nesociabil,nu impartasiti nimanui propiile ganduri
18.sunteti inactiv si sfios
19.sunteti docil
20.cautati compasiune si ajutor din partea altora

luni, 8 septembrie 2008

visuri...

E ciudata viata , e ciudat modul cum iti rezerva surprizele , e ciudat cum spulbera orice continuitate de trecut ... e pur si simplu incredibil ceea ce se intampla in jurul nostru ... m-am tot gandit la coincidentele acestea perpetue... nu inteleg nimic... incercam sa fim mai buni... incercam sa aratam afectivitate , incercam sa ne facem remarcati , incercam sa ne dam silinta cat mai mare in tot ceea ce facem , incercam sa fim cat mai sinceri si cat mai onesti , incercam sa nu facem persoana de langa noi sa sufere , mai bine acea suferinta sa ne afecteze pe noi , ne doare sa stim ca persoana la care tinem sufera , ne doare sa stim ca persoana la care tinem nu se simte bine , ne omoara gandul ca persoana la care am visat atata timp nu poate fii a noastra...ne doare ca dupa atata timp de suferinta si destin nedrept lucrurile nu se indreapta ,ne doare sa stim ca ceea ce visam nu se gaseste pe lumea asta plina de ura si de prostie , ne doare ca mergem acasa si nu avem la cine sa ne gandim , ne doare ca suntem singuri !!!! ... desi avem pe cineva alaturi nu avem certitudinea ca este al nostru,ca este de incredere,ca tine la noi...si toate acestea pentru ca traim intr-o lume stricata , in care sinceritatea si increderea nu mai exista demult , toate aceste valori au fost inlocuite cu valori perfide,fara sens,fara nuanta,fara contur....cuvinte fara sens,fara rost...si cand intalnim asa numita "dragoste" suferim enorm pentru ca nu o intelegem,pentru ca nu suntem capabili sa iubim , pentru ca ne batem joc de ea,spunem de foarte multe ori "te iubesc" dar oare stim cu adevarat ce inseamna aceasta expresie?Oare chiar stim puterea si semnificatia expresiei "te iubesc" ?...Dumnezeu spune tot timpul in vechea ura "iubiti-va",e cea mai mare putere lasata de Dumnezeu pe pamant....cine suntem noi sa ne batem joc de aceasta putere ?... o spunem in orice imprejurare, cand vrem sa indreptam lucruri...repede apelam la "te iubesc",crede-ma foarte putini cunosc cu adevarat sensul acestei expresii...si foarte putini o inteleg,de aceea te nasti cu acest dar,te nasti pentru a iubi...si regreti pentru ca persoana pe care o iubesti nu intelege cand ii spui "te iubesc"...este acea forta care dupa 3 zile dupa ce ne-am cunoscut a inceput sa ne lege , este forta cate te-a facut sa simti ca ma gandesc la tine, este acea forta care ti-a aratat ca lumea-i mult mai simpla decat incercam noi sa o complicam cu ajutorul mintii noastre distructive,creem in jurul nostru palate, guverne... manipulam...si ? asta inseamna cu adevarat a trai ? ... a fii proriiul tau sclav ?... Citeste cu atentie ceea ce ti-am scris , am fost nevoita pentru ca nu am avut sansa de a te lasa sa ma cunosti,nu a fost timpul necesar,iar aceste cuvinte ma reprezinta ... sunt o parte din sufletul meu... Amandoi stim ce am simtit inainte, chiar dupa prima data de cand te-am cunoscut,nu are rost sa te jenezi nu are rost sa te amagesti si sa te imbeti cu apa rece! Daca se intampla sa fim impreuna se nastea o dragoste mare intre noi,acum ne aveam unul pe celalt, prindeam aripi,si impreuna stransi in brate spargeam si cele mai cumplite necazuri ale vietii...nu trebuie sa ma crezi,crede ce-ti spune inima si nu ai sa gresesti niciodata...fa-ti viata in asa fel incat sa suferi cat mai putin de pe urma deciziilor pe care le iei...nu pune "MILA" intr-o relatie!!! Nu face decat sa amane dezastrul ce urmeaza,doi oameni stau impreuna pentru ca ceva ii uneste,ceva ii leaga,ceva ii determina sa se respecte....acel ceva este "DRAGOSTEA"....acel ceva este DUMNEZEU....lasa-ti inima sa-ti iasa din piept si sa vada ceea ce incerc sa-ti spun !!! Speranta intotdeauna moare ultima....odata cu fiinta ta !!!

vineri, 5 septembrie 2008

Banalitati pentru o stare de bine

Esti fericita intr-o duminica in care ploua, lenevesti in casa si citesti o carte de aventuri. Iarna, dupa ce ti-au inghetat urechile si varful nasului ti-e teribil de bine cand te incalzesti si ai depasit momentul de durere. E grozav cand te asezi dupa ce ai stat ore intregi in picioare. Ti-e bine cand bei apa rece dupa ce ai alergat sau cand imbraci o pijama pufoasa care miroase a flori. Te simti optimista primavara cand te plimbi prin parc, intr-o zi insorita. Te simti proaspata cand imbraci haine noi. Ti-e bine cand intri in apa calda a marii dupa ce te topesti pe plaja. Te simti frumoasa cand te aranjezi cateva ore inainte sa iesi prin oras. Esti fericita cand ai pofta de ceva dulce la doua noaptea si mananci o ciocolata intreaga. Te simti grozav vineri seara numai cand te gandesti cat timp liber te asteapta. E nemaipomenit cand esti in centrul atentiei in grupul tau de prieteni. Ti-e bine cand ai intarziat la o intalnire importanta, insa n-a observat nimeni, pentru ca si ceilalti au intarziat printr-o coincidenta fericita. E grozav cand iti pui sosete calde in picioarele inghetate sau cand descalti pantofii incomozi. Te simti nemaipomenit cand te trezesti si realizezi ca toate clipele crunte prin care ai trecut erau doar un cosmar. Te simti bine cand rezolvi in imaginatie situatiile dificile asa cum n-ai avut curaj in realitate. Esti fericita cand primesti telefonul asteptat de la omul de care te-ai indragostit. Ti-e bine dupa ce ai plans cu sughituri si ai epuizat toata supararea.Te simti fenomenal cand ti-e frig si intri intr-o cada plina cu apa fierbinte. Te simti bine dupa ce ai baut o cana cu vin fiert intr-o cabana la munte. Te simti puternic in diminetile cu mult soare. Ti-e bine cand atipesti la televizor. Esti fericita cand evenimente neasteptate iti permit sa ramai acasa intr-o zi de scoala. Iata ca esti fericita intr-o zi obisnuita din viata ta.

miercuri, 3 septembrie 2008

Viata spulberata




Fiecre inceput are si un sfarsit...Fiecre om se naste si apoi moare.Poate ca in viata nimic nu este corect, iar ceea ce consideram a fi corect este de fapt o iluzie prefacuta in mintea noastra in realitate.Lucrurile pe care nu le vedem devin treptat vizibile, iar lucrurile pe care obisnuim sa le vedem de obicei incep sa dispara putin cate putin shi sa le simtim lipsa.Realitatea isi arata adevarata fata, extrem de crunta pentru unii si deosebit de dulce pentru altii.Brusc, globul de cristal in cre traim se sparge, iar aura de venin ne cuprinde...Ne trezim dintr-o data printre straini, in mijlocul unei miscari neincetate ce ne ametecate si ne da fiori.Trupul imi e de gheata...culoarea imi dispare treptat, cu pasi repezi.Ma simt singura!Lumea perfecta, ideala pe care o stiam s-a transformat acum in obscuritate.Am simtit in interiorul meu cum se sparge fiecre iluzie, fiecre speranta, iar eu eram atat de neputincioasa... Crudul destin m-a schimbat...si totusi o noua sperantza a incoltit in sufletul meu pentru a-mi reda aripile de care am nevoie pentru a putea zbura spre infinit...

Iluzia unei realitati

HA...CUM SA FII FERICIT CAND AI SENZATIA CA TOTUL IN JURUL TAU ESTE O MARE MINCIUNA....CA NIMIC SI NIMENI NU ESTE ASA CUM AI CREZUT ....CU O IMENSA...MONUMENTALA NAIVITATE AI SPERAT CA ILUZIA IN CARE AI TRAIT VA FI PENTRU TOTDEAUNA O PERPETUA REALITATE....CE PATETIC!!!

Fericirea,un cuvant abstract


Fericirea.ce cuvant pretentios si totodata atat de simplu.

Sa fii fericit!?Ce inseamna a fii fericit? Mi-am pus aceasta intrebare de mii de ori si de fiecare data aveam alt raspuns.Sunt atatea feluri de fericire incat uneori nu-ti dai seama ca esti fericit si lasi fericirea sa treaca pe langa tine.
Atunci cand ai sufletul deschis fericirea vine usor si gasesti in orce lucru marunt un strop de fericire.Poti fi fericit in fiecare zi,in fiecare ora,daca iti lasi sufletul purtat de lumina.Acea lumina care vine de la Dumnezeu.Acea lumina pe care,fiecare din noi o are.Ne nastem cu ea.Depinde de noi cum o purtam.Uneori,apasati de durere ,uitam de lumina ascunsa in noi,iar cand avem nevoie de ,uitam ca exista.

Apasati de griji,de framantarile noastre de zi cu zi,uitam sa cautam fericirea.Dar daca avem noroc,cineva sau ceva o face sa iasa afara si sa ne umple sufletul de fericire.
in ani care au trecut,cand cautam cu disperare fericirea,pe care credeam ca am pierdut-o pentru totdeauna.Dar mi-am dat seama ca acea fericire e de fapt linga mine dar nu o vedeam,nu voiam sa o vad.
Dorinta hranita de acel ideal,e vie si acum,recunosc si o sa fie tot restul vieti mele.Acea dorinta,acea taina a sufletului meu nu stiu daca se va implini in aceasta viata ,dar mai am speranta.

Incerc sa caut in mine si in jurul meu un substitut pentru cea ce vreau.Indoieli chinuitoare ma macina si acum si inca nu am gasit raspunsuri..poate nu vreau sa le gasesc ,poate mi se pare prea simplu....

Nu vreau sa recunosc ca orbita de dorinti, nu vad langa mine ceea ce caut de atatia ani: FERICIREA.

Aripi frante


S-a născut din zări crepusculare
Odată cu lacrima ce a curs...
Într-o lume plină de umbre
Unde suntem doar o lacrimi în plus!

Cerul şi pământul s-au înlănţuit...
E contopire mută într-un amurg rănit!
Tăcerea este pretutindeni, clipa este împietrită
Haosul doare şi se simte strivit...

Mii de mâini stau întinse către soare
Şi-l îngrozesc...de sânge sunt pline!
În toţi anii de căutare ele au ucis
Clipele-i frumoase, şansele şi vis după vis...

Cu aripa frântă, cu aura stinsă
Ca punct de sprijin la uşa voastră a bătut...
Şi uşa a rămas închisă,
Pentru un înger din cer căzut!

Marin Sorescu-Seneca


"La apusul soarelui mi s-a spus. Trebuie sa imi tai venele...Acum e abia pranzul. Mai am de trait cateva ore bune. Ce sa fac? Sa-i scriu lui Luculus? Nu mai am chef. Sa ma duc la circ? Nu-mi mai trebuie nici circ nici paine. Sa prevad destinul filozofiei?! A mai trecut o ora. Au mai ramas inca patru. Apa clocoteste in baie, si ma uit pe fereastra....Privesc dupa soare care nu mai apune...Si ma plictisesc ingrozitor."

pacatul ca plecarea/plecarea ca pacat

"La şase ani, voiam sa fiu bucătăreasă. La şapte, Napoleon. Apoi ambiţia mea a tot crescut, ca şi mania grandorii.În Jurnalul său, Stendhal relatează vorbele spuse de o prinţesă italiancă intr-o seara de vară foarte caldă, în timp ce savura o îngheţată!" Ce păcat că nu-i un păcat să mănanci o ingheţată!" Când aveam şase ani, faptul de a mânca ceva în bucătărie era un mare pacat. Intrarea în această parte a casei era unul dintre puţinele lucruri pe care părinţii mei mi le interziceau. Îmi aduc aminte cum aşteptam, ore întregi, înghiţindu-mi saliva, momentul când puteam să mă strecor, nevazut de nimeni, in acel loc al unor înnebunitoare delicii. Când ajungeam acolo, printre strigătele amuzate ale slujnicelor, furam o bucată de carne crudă sau o ciupercă friptă pe grătar, pe care le înghiţeam repede, cu riscul de a mă sufoca, năpădită de o teamă şi de o fericire de nedescris, născute din sentimentul vinovăţiei mele."
Salvador Dali - " Viata secreta a lui Salvador Dali, povestita de Salvador Dali"

Acuarela-Ion Minulescu


În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând În gând Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă Şi absentă...
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

Intr-un gand

Cu mana streasina la ochi, ma uit departe, spre TIMP si zic: ~ Timpul s-a razvratit; nu ma mai intelege si brusc am devenit irosire. De fapt, timpul nu a avut niciodata rabdare cu oamenii sau cu frunzele. DAR: N-am timp sa ma gandesc la timp, pentru ca el imi trece prea repede. N-am gand si cuvant sa-i spun timpului "timp", pentru ca gandul imi trece prea greu. CACI: ...tine de timp nasterea unei lacrimi; tine de timp visul unui suras; tine de timp existenta, tine de timp sa inveti sa mori... SI TOTUSI: Am visat ca traiam intr-un timp-prieten. SI ATUNCI: Am inchis in mine timpul: sa omor cu ceasornicul sau sa-i las pe altii? INSA: Timpul a lasat urme pe chipuri si pasii lui se mai aud dincolo de sufletul tau. Am facut din timp un prizonier si doar la soroace mai mari ii dau, printre zabrele, cate-o ora. DACA: E adevarat ca timpul desface cochilia si reda lumii cea mai stralucitoare perla, pentru care omul rascoleste marile si bate tarmurile. FIINDCA, ORICUM: Singura modalitate de a evita trecerea este visarea, cand singura forma de a uita ratarea este nebunia. ASA CA: Am luat visul-cosmar, pe numele lui, TIMP, si l-am facut divinitatea cea mai controversata. Si i-am vazut fericiti, traind langa timp, cum ar trai cu norocul, care, de altfel, nu vine niciodata la vreme. TIMPUL FUGE DE MINE FIINCA STIE CA-L PRIND SI-L TRAIESC!

Pragul


vise ratacite.. ingeri incatusati si zambete abandonate.. un haos total in sufletul unui biet copil care nu cere nimic, nu are curajul sa ridice privirea sa-si caute steaua din teama de a nu fi dezamagit, de a nu-i vedea lucirea si caldura .. acel copil cu ochii albastri hoinareste printre ganduri, lacrimi si .. acea speranta care ii da puterea sa priveasca in trecut si sa zambeasca si sa treaca acel prag urias dintre copilarie si maturitate...

Inima adevaratei prietenii...

Vorbe dulci sunt usor de spus...lucruri dragute sunt usor de cumparat...dar oameni de treaba sunt greu de gasit...viata se termina cand tu incetezi sa visezi...speranta moare cand tu incetezi sa crezi...dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva...prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti...asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten...sa iubesti fara conditii...sa vorbesti fara intentii...sa daruiesti fara motive...sa tii la cineva fara explicatii...e inima adevaratei prietenii!

Sunt zile...



SUNT ZILE CAND..."ACASA"..PUR SI SIMPLU NU MAI ESTE"ACASA"...CAND PRIETENII TE LASA IN URAMA SI PLEACA..SUNT ZILE CAND SIMTI NEVOIA SA SCHIMBI CEVA..ATUNCI SCHIMBA ORICE...DAR NU PE "TINE"...SUNT ZILE CAND TOTUL PARE TRIST SI FARA ROST...DAR FARA UN MOTIV ANUME...SUNT ZILE CAND AS EVADA INTRO ALTA LUME DOAR PENTRU A SCAPA DE TOT...SUNT ZILE CAND DRUMUL CE IN PARCURG ZI DE ZI..IMI PARE STRAIN...SI NECUNOSCUT...SUNT ZILE CAND AS VREA SA MI SE RASPUNDA LA TOATE INTREBARILE:"DE CE?CUM?UNDE?CINE?"...SUNT ZILE CAND AM NEVOIA SA MI SE IMPLINEASCA UN VIS...SUNT ZILE IN CARE PUR SI SIMPLU NU VREAU SA VAD LUNA...SUNT ZILE CAND NU VREAU SA AUD...SUNT ZILE CAND NU VREAU SA VAD...SUNT ZILE CAND AS STRIGA:"LASATIMA IN PACE!!!"...SUNT ZILE CAND NU POT SA DORM...SUNT ZILE CAND VREAU SA LAS TOT SI SA PLEC...

Chiar le sti pe toate?

Multumeste celor ce te-au facut sa suferi pentru ca datorita lor ai invatat sa pretuiesti adevarata fericire..
Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie sa o rupem!
Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei!
Prieten adevarat este acela care vine cand toti ceilalti pleaca.
Dumnezeu nu ne ia un lucru frumos decat atunci cand vrea sa ne ofere un lucru si mai frumos...
Exista o solutie la orice problema.
Singura dificultate este sa o gasesti.
Nu conteaza ca ai cazut, atata timp cat culegi ceva de pe jos in timp ce te ridici.
Daca exista posibilitatea ca mai multe lucruri sa mearga rau, primul care va merge rau va fi cel care va produce cele mai multe daune.
Cand oamenii sunt liberi sa faca ce vor, de obicei se imita unul pe altul.
Daca nu intelegi o privire, cu atat mai putin vei intelege o lunga explicatie...
Oamenii normali invata din propriile greseli; oamenii destepti invata din greselile altora...
Aproape toata lumea stie ca anumite lucruri sunt irealizabile, pana cand vine cineva care nu stie acest lucru si le realizeaza...
Nu testa niciodata adancimea apei cu ambele picioare!
Daca plangi ca a apus soarele, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele...
Cine va insulta mereu nu va reusi sa jigneasca niciodata!
Nu e important sa ai carti bune, ci sa le joci bine pe cele pe care le ai...
De ce sa repeti mereu aceleasi greseli, cand sunt atatea altele noi pe care sa le faci ?
Ce este, oare, mai crud?... Sa traiesti fericit in minciuna sau nefericit in adevar?Langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii...
In momentele grele ale vietii suntem singuri... oricati ar fi in jurul nostru..Adu-ti aminte cat de greu iti este sa te schimbi pe tine insuti si vei intelege cate sanse ai cand incerci sa-i schimbi pe ceilalti...
Mai bine sa fii urat pt ceea ce esti, decat sa fii iubit pt ceea ce nu esti.
Uneori platim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim gratis.
Viata trebuie traita asa cum este pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati...
Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate...
Atunci cand nu castigi nimic, castigi experienta

Fara aripi...

Povesti triste gasesti la tot pasul. Oameni ce au plans, oameni ce au ras...Intr-un Univers atat de mare parem atat de mici...Si noi,si povestile noastre. Viata e un drum ce ne dezumanizeaza. Si totusi in final cu totii speram la acelasi lucru: un loc in rai...
Oare suferintele indurate pot cumpara acest loc?

Viata in culori pure


























Privesc tavanul de 15 min...plec. sunt un om fericit... sunt un om fericit trecand peste imbecilitatea umana ce ne impune idei preconcepute despre desavarsire,perfectiune etc. trecand peste zambete si peste ranjetul fals de pe fata societatii...nu suntem perfecti. credem ca suntem perfecti daca ne imbracam scump si invatam sa cedam locul unei doamne batrane in autobuz.credem ca suntem perfecti daca invatam sa spunem 'te rog' si 'scuza-ma',daca tinem predici in scoli despre "copilarie - taram al inocentei si bucuriei",daca invatam sa nu mai tinem coatele pe masa. nu sunt perfecta...nu sunt perfecta pt ca nu stiu,nu pot,nu vreau sa pot. nu sunt perfecta pentru ca realizez ca traim intr-o lume in care demnitatea umana tinde spre zero.intr-o lume in care majoritatea este compusa din tarfe si manelisti. nu.nu sunt perfecta pentru ca nu cred in "taramul bucuriei".pentru ca mi-am petrecut copilaria prin parcuri cu banci rupte,pentru ca mi-a fost si imi este frica,pentru ca am spart cani si mi-am julit genunchii. nu sunt perfecta pt ca imi tarasc picioarele prin balti si nu imi pasa... pentru ca stiu sa traiesc!

marți, 2 septembrie 2008

Ce scurta e vacanta mare!


Mai sunt doua saptamani de recreere si relaxare si reincepe scoala.Ce scurt a fost acest timp.Fiecare secunda a zburat pe langa mine dorindu-i sa ii lase loc celeilalte si tot asa.A fost o vacanta scurta!Vacanta a fost un simplu vis ce a luat sfarsit!

luni, 1 septembrie 2008

Prietenie-sfaturi

1. Prietenii si dusmanii provin din interes.
2. Prietenia unui om destept e mai de pret decat prietenia tuturor prostilor.
3. Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincrederea.
4. Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri.
5. Nimic nu pretuieste mai mult decat un prieten credincios.
6. Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.
7. Cand iti faci un nou prieten, nu-i uita pe cei vechi.
8. A scoate prietenia din viata, e ca si cum am scoate soarele din lume.
9. Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
10. Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.

Invingatorul



Candva, ma intriga tristetea de pe chipul "Invingatorului" sculptat de Michelangelo.Tocmai in clipa in care ar trebui sa dea lovitura de gratie, el renunta la victorie.Obosit si scarbit, isi intoarce privirea in alta parte. A descoperit, se pare, ceva mai presus de biruinta si de vanitate. Dar ce anume?

Eu cu mine

Sunt o cetate cu creneluri pe ziduri inalte
Zile se sfarma si aluneca dincolo usor
Cand neimplinite idealuri falfaie ca steagurile
Iar ceasurile nu matura nici un dor.
Albastre si albe sunt visele goale
Trunchiate cuvinte alearga pe cai
Si nu este nimeni sa puna oprelisti
Zadarnic privesti inapoi.
Cand marea imbratisa lacom tarmul
Si cad in cascada iubiri de un veac
Imprastie vantul nisipul din alge
Eu cu mine nemuritoare raman.

Suflet pereche


Ca fiinta nu te poti ingropa de viu in zona imaginarului, nu poti zbura exclusiv "pe aripile vantului' fanteziei.Nu esti numai spirit, ci si materie!Unul te inalta, celalalt te trage inapoi.Dar trebuie cultivate, ingrijite ambele.Evadand din cotidian, te pasc o serie de pericole: o izolare extrema se razbuna, lipsa de comunicare si de miscare are urmari nocive, sedentarismul declanseaza efectul de bumerang.Trebuie sa ramai treaz, constient si sa-ti formezi o obisnuinta, sa ai in mental un" clopotel" care , la nevoie, sa sune alarma, desteptarea, acceptarea realitatii.Asadar, nu renunta la prietenie, la tinerete, la dragoste, nu te inchide in tine, cauta, fii consecvent si , in mod cert, ai sa gasesti un "suflet pereche"...Mai sunt si exceptii de la regula! Vorba lui Ion Minulescu:nu sunt toti chiar ce par a fi...Incearca sa gasesti o cale de mijloc intre (prea multa) amagire si (prea multa) luciditate.Nu te imbata cu apa rece, nu trai in minciuna, nu te lua si nu judeca dupa aparente- dar cauta o oaza in desertaciune, fa ceva sa-ti apuci norocul, sa-ti colorezi zilele cenusii, sa-ti indulcesti amarul...Fara o doza mica de speranta- chiar oarba sau milostiva- nu ne descurcam...Asta ne tine in viata!Altfel, tot ce am construit se naruie!

Avem timp-(Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noiinsine,avem timp sa citim si sa scriem,sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim princenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accidentoarecare,avem timp sa ne-alungam intrebarile,sa amanam raspunsurile,avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,avem timp sa primim lectii si sa le uitamdupa-aceea,avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.Avem timp pentru toate.Nu e timp doar pentru putina tandrete.Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeascaTot ce poti face este sa fii o persoana iubita.Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierziAm invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute.Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea cepot altii mai bine sa faca.Ci cu ceea ce poti tu sa faciAm invatat ca nu conteaza ce li se intamplaoamenilor ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia.Orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cucuvinte calde.S-ar putea sa fie ultima oara cand ii veziAm invatat ca poti continua inca mult timp.Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,cand trebuieIndiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubescDar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL safiu suparatDar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existechiar si la distantaIar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vreatuNu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este unprietenOricum te va rani din cand in candIar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altiiCateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tineinsutiAm invatat ca indiferent cat de mult suferi,Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar puteainfluenta personalitateaDar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nuinseamna ca nu se iubescSi nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca seiubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana peprimul locSi nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucruSi pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinteCei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung maideparte in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-lajuta.
Am invatat ca scrisulCa si vorbitulPoate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai multIti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seamaUnde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu ranioamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubescCa sa pot sa fiu iubit

Refugiul pierdut al crengilor...


Exista in curtea scolii un dud.Era asa de mare si de bogat incat chiar daca ne suiam mai multi in el nu reuseam sa ne vedem intre noi,si fiecare sta singur in odaia lui de frunze.La inceput ne era frica si ne strigam unii pe altii prin crengi,dar apoi,crescand,ne-am deprins,cu tristete si incantare,singuri.Asta a fost,poate,prima mare descoperire care o facem. La cea mai mica atingere dudele se rupeau si cadeau spre pamant ca o ninsoare intunecata si dulce,asteptata de cei de jos, si nu era placere mai mare decat sa te stii autorul acestei ninsori,nebanuit ca o divinitate.Cerul era la fel de departe ca si pamantul,stiam ca exista crengi spre el cum exista crengi spre pamant,dar nu aveam nevoie de trepte,nu doream decat linistea din care pot fi scuturate fructe.Dudul urias unde ma cataram si ma inchideam,prea amanta sau prea fericita,in frunze,dudul cu dudele negre tiparind urme de cerneala pe degete si buze a ramas intruchiparea singuratatii voluptoase,singuratatii in care stii ca numai tacerea ta are importanta si asculti larma de dedesubt cu distantare si zambet.Trec seara prin aerul verii precoce pe bulevardul Ana Ipatescu,pasind atent,cu grija de a nu sfarma dudele cazute din curti pe asfalt,si imi vine in minte dudul din curtea scolii,si contemplu cu nostalgie refugiul pierdut al crengilor...(Ana Blandiana )

Am cerut...


Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic.Am cerut intelepciune si viata mi-a dat probleme ca sa le pot rezolvaAm cerut sa pot sa zbor si viata mi-a dat obstacole ca sa le pot depasiAm cerut iubire si viata mi-a dat oameni pe care sa-i ajut in problemele lor.Am cerut favoruri si viata mi-a dat potentialNu am primit nimic din ce am vrut, dar am primit tot ce aveam nevoie! Traieste-ti viata fara frica, ataca obstacolele din calea ta si demonstreaza ca le poti suporta!

Ai grija...



"Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau...Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau...viata ta."(Frank Outlaw)

Reveria simturilor


Ma simt inundata de viata, de iubire, de fericirea de a simti in fiecare zi minunea vietii....ma simt libera sa traiesc, sa invat, sa aleg, sa iubesc, sa iert, sa traiesc fiecare moment ca si cum ar fi pentru prima oara, sa ma bucur precum un copil pentru fiecare picatura de ploaie, de o simpla strangere de mana , de lumina soarelui ce se rasfrange catre mine, doar catre mine si ma inunda, ma incalzeste, ma alinta, se joaca cu mine, ma orbeste si imi vegheaza pasii, sa-mi indrept privirea catre imensitatea cerului si sa zbor, mai usoara decat vantul, precum un gand sau precum soapta iubirii care vrea sa ajunga cat mai repede la urechile iubitului, sa ma inec in apele linistite ale iluziei, sa visez ca intr-o zi voi intinde mana si voi atinge stelele, invaluindu-ma in lumina lor rece si eterna, sa gust din eternitate si sa traiesc macar pentru o clipa timpul, neinduratorul timp, cel care ne face pana la urma sa iubim atat de mult viata, sa ma poarte vantul catre noi orizonturi, catre un colt de mare, catre o piatra rasarita din pamant, altadata un castel din aur si marmura, catre strigatul vietii, catre locul si timpul de unde a luat fiinta lumea.... Sa simt......Doamne .....SA SIMT.....Viata toata trecuta prin filtrul simturilor, sa simt orice lucru cat de mic si sa realizez ca acesta devine cu adevarat maret, asa cum lumea s-a cladit pe un firisor de nisip, asa cum un ban poate face o intreaga averea,asa cum o atingere sau o privire poate aduce iubirea...SA SIMT si SA VISEZ

Ce o sa te faci cand o sa fii mare?



Daca am mai pus intrebarea asta, cine stie. Sunt sigura ca am mai zis-o, ca suna atat de familiar. E atat de rau faptul ca, poate, cateodata, ma simt batrana la 16 ani?Ma gandeam ca la majorat, cand va veni 12 noaptea si vor veni cu tortul, si va trebui sa suflu in dinamita, imi voi pune dorinta urmatoare: vreau ca totu ce a fost pana acum sa dispara de tot si sa ma trezesc dimineata urmatoare ca trage mama cearceafurile de pe mine, la sase, inca pe bezna , si incearca sa ma imbrace sa ma duca apoi la camin.Dimineata in bucatarie, primul covor de care imi mai aduc aminte din bucatarie, rosu cu romburi albastre, de fiecare data alta poveste imaginara a romburilor, radioul de pe aragaz care mergea de dimineata, si canta Beatles dar fara sa stiu ca trupa asta se cheama asa, sa stiu doar ca sunt niste formatii de alta data, de cand erau mama si tati mici .Jumatea aia de ora stata pe scaun si de tras din mancare, apoi tata , care cu toata graba lui sa nu piarda masina, ma ducea inspre camin, in carca. si ziceai ca eram un om cu doua capete, unul mai mic si un cap mai maricel.De fiecare data el ramanea acolo jos la panta, si-mi zicea hai ca te descurci tu sa te duci de aici. si oricum ramanea acolo jos si mi facea cu mana pana dadeam coltul si reuseam sa ma strecor inspre casuta.Mi se parea asa mare pe vremea aia. Nu-mi dadeam seama cum un om poate sa fie atat de mare si lung.si uite asa vine un amalgam de imagini, fara nicio legatura una cu alta, decat se deruleaza asa aleatoriu. Ma apucasem deja sa le insir, dar le-am sters. Am zis ca ce rost are, cu cat scormon mai mult, cu atat imi dau seama ca am o memorie incredibila si mi aduc aminte detalii minuscule si dureroase.dar ce mi aduc aminte cel mai bine, si nu doar imi aduc aminte, ci simt ca am gandit asta, e faptul ca de fiecare data cand ma intrebau pe mine, pe copila de langa mine, pe tine, pe el, pe ea, si cand ne intrebau pe toti "ce o sa te faci cand o sa fii mare?", ei bine eu raspundeam mandra si vesela "pai doctor!". dar de fapt, eu gandeam cu mintea mea cea cruda si verde, ca nu o sa cresc de fapt niciodata. ca e o chestie inventata de adulti care gasesc tot felu de scuze sa nu ne cumpere atatea dulciuri si jucarii,sau in cel mai rau caz, poate ca ma gandeam ca sunt doo categorii de copii. aia care aleg sa creasca, si asa devin parintii nostri, si aia care aleg sa ramana copii...de fapt ar fi fost o idee, sa vina la sfarsitu grupei mari la fiecare copil cate un grup de examinatori, si sa-l ia pe copil separat si sa-l intrebe : gogule, tuce vrei sa faci? sa te faci mare si sa te duci la scoala, sa dai piept cu oameni noi, sa inveti ce e aia competitie, sa ti faci primii tai prieteni, sa ai rezultate , sa muncesti, sa ai mici ciondaneli pe care sa le pui la suflet, sa ti gasesti prietenii, sa te lupti pentru examene, sa ti gasesti un scop in ce vei face mai departe, sa percepi si sa intelegi lumea, sa intelegi oamenii, sa ti gasesti adevaratii prieteni, sa te indragostesti, sa te framanti, sa te intristezi, sa ti dai seama ca exista si altii in afara de tine, sa uiti de faptele cugetate si sa inveti din greseli, sa te specializezi, sa ti cauti o munca, sa te insori, sa ai o familie sa muncesti si sa te realizezi si sa stai la semineu cu nepotii citindu le povesti din fratii grimm cum iti citesc tie bunicii tai? sau vrei sa ramai copil? si sa fi vrut mereu sa fi medic?si sa zici ca nu te vei insura cat oi trai tu."acuma, zau ca nu stiu ce as fi raspuns daca m ar fi intrebat pe mine.dar stiu ca cel mai aproape de ce mi-am imaginat eu acum, am fost o data, cand se apropia, cum am zis, sfarsitul grupei mari.Eram inca copila, si mama imi spusese o data ca daca ma intreaba cineva cati ani am, sa zic cinci ani si cinci luni, ca atat am.Ei bine se pare ca luni bune am tinut o pe cinci ani si cinci luni, caci la sfarsitu anului, in timp ce eram la masa si ma intretineam cu "girlfriends" ale mele de atunci, educatoarea ma intreaba : cristina tu cati ani ai?eu: cinci ani si cinci luni.si am fost curioasa de ce m a intrebat, asa ca am fost atenta la ce vorbea cu cealalta educatoare si zicea: nu nu pot sa o bag la prescolara, e desteapta dar e prea mica.si uite asa era sa raman eu la grupa mare(...)bine, daca nu existau acte si alea alea...m-am mai inveselit pe parcursul textului, pe care apropos,l-am scris intr-o ora urmez sa inchei cu intrebarea la care voi da un raspuns simplu si bun.ce o sa ma fac cand o sa fiu mare?copil!

Cel mai important lucru pe lume


Ar trebuii sa-i multumim lui Dumnezeu ca in fiecare dimineata avem puterea sa ne dam jos din pat.Avem doua maini si doua picioare pentru a ne ajuta de ele.Putem vedea si auzii.Daca nu le-am avea pe acestea nu am putea traii sau ne-am chinui pana ce ni s-ar sfarsii viata,usor,lent si totodata greoi.Cel important e sa poti merge,insa nu poti realiza asta decat daca o traiesti pe propia piele.Eu am trait aceasta experienta,pentru scurt timp,dar am trait-o si am constientizat multe.Nu cred ca pot sa descriu in cuvinte ceea ce am trait,dar in mod cert voi pretuii mai mult fiecare secunda in care pot merge.Am avut o senzatie ciudata ca cad din picioare,ca nu mai pot merge dupa o saptamana in care nu am mers aproape deloc.Dupa acea saptamana mi-am revenit usor,iar in doua zile mergeam din nou ca inainte.Dumnezeu mi-a dat o lectie de viata importanta! Ii voi multumii toata viata pentru acest lucru.Sunt sigura ca nu a fost ceva intamplator.Eu zic ca sunt o persoana echilibrata si ponderata,poate din aceasta cauza a vrut sa imi dea o lectie.Mi-am schimbat putin gandirea dar nu si modul meu de viata echilibrat.Pe acesta niciodata nu il va schimba nimeni.Pretuiti tot ceea ce aveti pana nu e prea tarziu.

Aparentele inseala!


De multe ori nu suntem ceea ce parem sa fim.In esenta noastra suntem diferiti.Nu putem judeca o persoana din prisma a ceea ce arata.Vom descoperii cu surprindere cu totul alta persoana.Acest lucru e valabil 70% din cazurile intalnite de mine.Trebuie sa cunosti omul din spatele mastii pe care si-o arata.Aparentele inseala!(...)