miercuri, 3 septembrie 2008

pacatul ca plecarea/plecarea ca pacat

"La şase ani, voiam sa fiu bucătăreasă. La şapte, Napoleon. Apoi ambiţia mea a tot crescut, ca şi mania grandorii.În Jurnalul său, Stendhal relatează vorbele spuse de o prinţesă italiancă intr-o seara de vară foarte caldă, în timp ce savura o îngheţată!" Ce păcat că nu-i un păcat să mănanci o ingheţată!" Când aveam şase ani, faptul de a mânca ceva în bucătărie era un mare pacat. Intrarea în această parte a casei era unul dintre puţinele lucruri pe care părinţii mei mi le interziceau. Îmi aduc aminte cum aşteptam, ore întregi, înghiţindu-mi saliva, momentul când puteam să mă strecor, nevazut de nimeni, in acel loc al unor înnebunitoare delicii. Când ajungeam acolo, printre strigătele amuzate ale slujnicelor, furam o bucată de carne crudă sau o ciupercă friptă pe grătar, pe care le înghiţeam repede, cu riscul de a mă sufoca, năpădită de o teamă şi de o fericire de nedescris, născute din sentimentul vinovăţiei mele."
Salvador Dali - " Viata secreta a lui Salvador Dali, povestita de Salvador Dali"

Niciun comentariu: