Ce o sa te faci cand o sa fii mare?

Daca am mai pus intrebarea asta, cine stie. Sunt sigura ca am mai zis-o, ca suna atat de familiar. E atat de rau faptul ca, poate, cateodata, ma simt batrana la 16 ani?Ma gandeam ca la majorat, cand va veni 12 noaptea si vor veni cu tortul, si va trebui sa suflu in dinamita, imi voi pune dorinta urmatoare: vreau ca totu ce a fost pana acum sa dispara de tot si sa ma trezesc dimineata urmatoare ca trage mama cearceafurile de pe mine, la sase, inca pe bezna , si incearca sa ma imbrace sa ma duca apoi la camin.Dimineata in bucatarie, primul covor de care imi mai aduc aminte din bucatarie, rosu cu romburi albastre, de fiecare data alta poveste imaginara a romburilor, radioul de pe aragaz care mergea de dimineata, si canta Beatles dar fara sa stiu ca trupa asta se cheama asa, sa stiu doar ca sunt niste formatii de alta data, de cand erau mama si tati mici .Jumatea aia de ora stata pe scaun si de tras din mancare, apoi tata , care cu toata graba lui sa nu piarda masina, ma ducea inspre camin, in carca. si ziceai ca eram un om cu doua capete, unul mai mic si un cap mai maricel.De fiecare data el ramanea acolo jos la panta, si-mi zicea hai ca te descurci tu sa te duci de aici. si oricum ramanea acolo jos si mi facea cu mana pana dadeam coltul si reuseam sa ma strecor inspre casuta.Mi se parea asa mare pe vremea aia. Nu-mi dadeam seama cum un om poate sa fie atat de mare si lung.si uite asa vine un amalgam de imagini, fara nicio legatura una cu alta, decat se deruleaza asa aleatoriu. Ma apucasem deja sa le insir, dar le-am sters. Am zis ca ce rost are, cu cat scormon mai mult, cu atat imi dau seama ca am o memorie incredibila si mi aduc aminte detalii minuscule si dureroase.dar ce mi aduc aminte cel mai bine, si nu doar imi aduc aminte, ci simt ca am gandit asta, e faptul ca de fiecare data cand ma intrebau pe mine, pe copila de langa mine, pe tine, pe el, pe ea, si cand ne intrebau pe toti "ce o sa te faci cand o sa fii mare?", ei bine eu raspundeam mandra si vesela "pai doctor!". dar de fapt, eu gandeam cu mintea mea cea cruda si verde, ca nu o sa cresc de fapt niciodata. ca e o chestie inventata de adulti care gasesc tot felu de scuze sa nu ne cumpere atatea dulciuri si jucarii,sau in cel mai rau caz, poate ca ma gandeam ca sunt doo categorii de copii. aia care aleg sa creasca, si asa devin parintii nostri, si aia care aleg sa ramana copii...de fapt ar fi fost o idee, sa vina la sfarsitu grupei mari la fiecare copil cate un grup de examinatori, si sa-l ia pe copil separat si sa-l intrebe : gogule, tuce vrei sa faci? sa te faci mare si sa te duci la scoala, sa dai piept cu oameni noi, sa inveti ce e aia competitie, sa ti faci primii tai prieteni, sa ai rezultate , sa muncesti, sa ai mici ciondaneli pe care sa le pui la suflet, sa ti gasesti prietenii, sa te lupti pentru examene, sa ti gasesti un scop in ce vei face mai departe, sa percepi si sa intelegi lumea, sa intelegi oamenii, sa ti gasesti adevaratii prieteni, sa te indragostesti, sa te framanti, sa te intristezi, sa ti dai seama ca exista si altii in afara de tine, sa uiti de faptele cugetate si sa inveti din greseli, sa te specializezi, sa ti cauti o munca, sa te insori, sa ai o familie sa muncesti si sa te realizezi si sa stai la semineu cu nepotii citindu le povesti din fratii grimm cum iti citesc tie bunicii tai? sau vrei sa ramai copil? si sa fi vrut mereu sa fi medic?si sa zici ca nu te vei insura cat oi trai tu."acuma, zau ca nu stiu ce as fi raspuns daca m ar fi intrebat pe mine.dar stiu ca cel mai aproape de ce mi-am imaginat eu acum, am fost o data, cand se apropia, cum am zis, sfarsitul grupei mari.Eram inca copila, si mama imi spusese o data ca daca ma intreaba cineva cati ani am, sa zic cinci ani si cinci luni, ca atat am.Ei bine se pare ca luni bune am tinut o pe cinci ani si cinci luni, caci la sfarsitu anului, in timp ce eram la masa si ma intretineam cu "girlfriends" ale mele de atunci, educatoarea ma intreaba : cristina tu cati ani ai?eu: cinci ani si cinci luni.si am fost curioasa de ce m a intrebat, asa ca am fost atenta la ce vorbea cu cealalta educatoare si zicea: nu nu pot sa o bag la prescolara, e desteapta dar e prea mica.si uite asa era sa raman eu la grupa mare(...)bine, daca nu existau acte si alea alea...m-am mai inveselit pe parcursul textului, pe care apropos,l-am scris intr-o ora urmez sa inchei cu intrebarea la care voi da un raspuns simplu si bun.ce o sa ma fac cand o sa fiu mare?copil!