miercuri, 3 septembrie 2008

Aripi frante


S-a născut din zări crepusculare
Odată cu lacrima ce a curs...
Într-o lume plină de umbre
Unde suntem doar o lacrimi în plus!

Cerul şi pământul s-au înlănţuit...
E contopire mută într-un amurg rănit!
Tăcerea este pretutindeni, clipa este împietrită
Haosul doare şi se simte strivit...

Mii de mâini stau întinse către soare
Şi-l îngrozesc...de sânge sunt pline!
În toţi anii de căutare ele au ucis
Clipele-i frumoase, şansele şi vis după vis...

Cu aripa frântă, cu aura stinsă
Ca punct de sprijin la uşa voastră a bătut...
Şi uşa a rămas închisă,
Pentru un înger din cer căzut!

Niciun comentariu: