marți, 30 iunie 2009

Grafologia...stiinta personalitatii in scris

Grafologia si Personalitatea Umana.
Handwriting analysis.



Analiza Grafologica tine atat de medicina cat si de psihologie. In mod cert, Analiza Grafologica este o stiinta empirica prin excelenta. Ea combina un studiu de factori fizici si emotionali in incercarea de a intelege mai bine oamenii. In acelasi timp, nu exista doi oameni la fel pe acest pamant.
Scrisul de mana este un obicei (arc reflex) inconstient. Acest obicei s-a format, in cele mai multe cazuri, in jurul anilor 6-8 ai vietii, in primele clase din ciclul primar, atunci cand am invatat literele si cifrele, cand am invatat sa scriem.
Ca adulti nu mai ne gandim cum anume trebuie sa facem literele, pur si simplu scriem cursiv, totul petrecandu-se in inconstient - spunem ca scrisul a intrat in competenta insconstienta, este un obicei, un arc reflex, "un program automat" pe care il "rulam".
In cazul scrisului de mana se intampla un lucru foarte interesant.
Pe masura ce faceam literele in mod constient, usor-usor inconstientul preia aceasta sarcina de a "desena" pe hartie acele simboluri. Astfel, in acest moment noi, in mod constient, nu trebuie decat sa ne gandim la sensul cuvintelor si mintea inconstienta trimite imediat impulsuri electrice foarte fine catre mana si degetele noastre "spunandu-le" exact cum sa faca simbolurile invatate care denota sensul a ceea ce gandim constient.
Astfel, acum scriem fara interventie constienta.Astfel, scrisul de mana este doar expresia unor miscari musculare deosebit de complexe si fine in acelasi timp (mana, degete). La fel cum putem "citi" un om dupa postura, gestica, mimica si alte "indicii", la fel putem "citi" personalitatea unui om analizand scrisul sau.
Cu putin ajutor, acum putem citi multe trasaturi de personalitate din scris - de la stari emotionale simple precum fericire sau tristete, la lucruri intime precum sensibilitate sau frustrare sexuala.
In Grafologie este usor sa identificam trasaturi de personalitate, emotiile (emotivitatea), trasaturi intelectuale, procese mentale, procese de gandire, energie fizica si psihica - toate aceste lucruri sunt dezvaluite prin scrisul de mana. Un bun analist grafolog poate "depista" la o prima vedere aproximativ 100 de trasaturi de personalitate. Combinand aceste trasaturi, adaugand experienta sa in Analiza Grafologica si psihologie, expertul grafolog poate identifica chiar si 400 de trasaturi de personalitate.



La sfarsitul anilor '90, majoritatea companiilor si organizatiilor americane foloseau (si inca folosesc) Analiza Grafologica pentru recrutare si selectie de personal, pentru testarea personalului (testare psihologica) si motivare. "The Wall Street Journal", in 1988, a publicat stirea urmatoare: in Franta, Spania, Olanda si Israel aproximativ 80% din topul celor mai performante 500 de companii foloseau Analiza Grafologica in managementul resurselor umane, avand consultanti analisti grafologi sau chiar avand ca angajati full-time experti in Analiza Grafologica.
Tehnologia in Grafologie este una simpla. Cercetatorii, de-a lungul anilor, au corelat miscarile neuro-musculare cu diversele trasaturi de personalitate observabile la diferiti subiecti.
Aceste trasaturi au fost clasificate in patternuri de comportament uman si patternuri de gandire (patternuri mentale).
Astfel, fiecare trasatura de personalitate poate fi identificata printr-un anumit pattern neurologic si fiecare persoana care are o anumita trasatura de personalitate are si acel pattern neurologic relevat de micro-miscarile musculare aferente.
Aceste micro-miscari musculare aferente trasaturilor de personalitate si starilor mentale sunt "exprimate" in ceea ce se numeste "limbajul trupului" (body language) si scrisul de mana. Analiza Grafologica este, din acest punct de vedere, stiinta Neuro-Analizei (Neuro-Analysis).De fapt, Grafologia dateaza de pe vremea Imperiului Roman.
In forma sa moderna, Analiza Grafologica este veche de aproximativ 200 de ani. In acest moment este o stiinta atat de exacta incat poti cunoaste aproape in amanunt o persoana care pana acum 30 de minute iti era complet straina!
Scrisul poate fi analizat in 15 minute. Intr-o jumatate de ora un analist grafolog cu experienta poate identifica mai bine de 100 de trasaturi de personalitate. Pentru o analiza cat mai eficienta, textul trebuie sa fie scris lejer, fara a depune prea mult efort. Cele mai bune exmple sunt scrisorile si documentele oficiale.

Cateva din aspectele ce trebuie urmarite in analiza unui text.
Marimea scrisului

Stilul liniilor de baza
Spatirea dintre linii si cuvinte
Forma literelor
Unghiul si panta scrisului
Marimea scrisului.

In functie de marimea literelor, putem determina urmatoarele tipuri:
1.Scris foarte mic
Scrisul foarte mic indica o perosnalitate artistica. Oamenii cu acest tip de scris intra in detalii in orice fac. In general se specializeaza intr-un singur domeniu. Au un singur scop in viata si nu isi irosesc timpul sau energia in alte activitati.

2.Scris mic
Scrisul mic indica un intelectual si o persoana educata cu un simt ascutit al observatiei. Acesti oameni sunt meticulosi si metodici si se descurca bine in viata.

3Scris mediu:
Aceasta este caracteristica persoanelor metodice si echilibrate cu o minte sanatoasa. Sunt mai potrivite in afaceri decat in acordarea unor servicii. Au capacitatea de a retine mai rapid si se pot descurca mai usor, desi pot avea deficiente educationale.

4.Scris mare
Au o minte activa. Oamenii cu acet tip de scris sunt afectuosi, de incredere si ii pot influenta pe cei din jur. Foarte vorbareti, daca se concentreaza mai mult asupra propriilor actiuni, pot excela usor.

5.Scris foarte mare
Acesti oameni se simt importanti. Nu pot suporta criticile, de aceea au succes intotdeauna.

6.Scris constant, cu litere de aceeasi marime
Este indicatorul unei minti metodice.

7.Marimea literelor descreste
Arata o persoana indemanatica si chiar sireata.

8.Marimea literelor creste
Indica o mare sinceritate a persoanei respective

Inclinarea literelor
- spre dreapta - ne arata o persoana care relationeaza usor, comunicativa, fara insa a ne arata in ce fel; astfel o persoana poate fi receptiva, iubitoare, dar se poate dovedi si manipulativa
- scriere verticala - indica nevoia de independenta
- spre stanga - arata o persoana rezervata si emotiva. Are nevoie sa fie sincera cu sine, iar daca ceilalti ii solicita mai mult decat isi doresc, devin nemultumiti si nefericiti

Marimea literei.
S-a convenit ca inaltimea literei sa fie impartita in trei zone: partea de sus (superioara), partea de mijloc si partea de jos (inferioara); in mod ideal, s-a stabilit ca fiecare parte are aproximativ 3 mm. Astfel, un scris considerat obisnuit ar trebui sa aiba aproximativ 9 mm.
- marimea literei mai mare de 9 mm - ne arata o persoana extravertita, laudaroasa, desi se arata reticenta in fata altor persoane
- marimea literei mai mica de 9 mm - subiect cu gandire logica; este specifica ganditorilor, academicienilor, evident, trebuie luate in considerare si celelate caracteristici ale scrierii
- daca scrisul este mic si delicat (foarte putin apasat) - persoana comunica greu cu persoane care nu-i sunt familiare si nu reusesc sa-si schimbe pozitia sociala, desi si-ar dori

Partea superioara ( in cazul literelor l,t,h)
- daca este mare - subiectul are ambitii mari
- daca este foarte mare sugereaza ca subiectul are ambitii nerealiste
- daca bucla literei respective este bine proportionata - indica o persoana care ia lucrurile asa cum sunt si isi foloseste imaginatia intr-un mod sensibil
- daca bucla este foarte larga - arata tendinta subiectului de a fabula

Partea inferioara (in cazul literelor g,y,p)
- o linie pur si simplu dreapta - ne arata nerabdarea subiectului de a vedea lucrurile duse la bun sfarsit
- daca bucla este completa si apasata - indica energie, senzualitate, dorinta de a face bani
- daca bucla este completa, dar fara fermitate - indica dorinta de securitate
- daca in partea inferioara apar forme diferite - subiect instabil emotional, cu o slaba putere de concentrare

Partea de mijloc ( in cazul literelor a,c,e)
reprezinta ego-ul, ce simte si cum se comporta subiectul in public

Semnificatiile spatierii:

Spatiere mica:
Daca liniile sunt foarte apropiate una de alta si nu au spatiu intre ele, arata o personalitate confuza, cu foarte multe ganduri ingramadite in acelasi timp in minte.

Spatiere normala:
Aceste persoane nu se grabesc niciodata. Sunt informali si clari in gandire si in comportamentul zilnic. Sunt echilibrati si corecti in afaceri.

Spatiere mare:
Foarte multe personalitati au acest tip de spatiere. Sunt metodici, grijulii si inteligenti. Per total, sunt persoane cu un caracter puternic.

Scris cursiv:
Cand literele fiecarui cuvant sunt legate intre ele, se numeste scris cursiv. Acesti oameni sunt fermi, ies in evidenta, clari si au o atitudine pozitiva. Lucreaza intr-un mod rafinat si sunt perfectionisti. Este marca unui sceptic.

Scris spart:
Aici, doar cateva litere sunt deconectate. Acest tip de scris indica abilitatea de a judeca caracterul uman. Scrisul lor pare ritmic si implica o gandire uniforma, cu mici sclipiri de inspiratie. Este intr-adevar scrisul oamenilor inteligenti.

Scris intrerupt:
Aici toate literele sunt scrise separat. Acesti oameni traiesc in propriile iluzii si sunt foarte creativi. Inevitabil este o persoana iubitoare de arta si natura. Nu confundati acest tip de scris cu literele de tipar.

Scris mic si inghesuit:
Cand cuvintele sunt inghesuite, indica persoane extrem de expresive. Oamenii cu acest tip de scris sunt precauti in probleme privind banii, fac afaceri profitabile si sunt suspiciosi.

Scris spatiat intre cuvinte
Cand literele sunt foarte departate, apartin persoanele care sunt expresivi, dar extravaganti. Exhibitionisti, sunt activi din punct de vedere social si dependenti d viata buna. Nu sunt sistematici si sunt in mod normal risipitori. Uita foarte usor si trebuie sa fie atenti in privinta banilor.

Analiza formelor literelor.
Litere rotunjite
Acest tip de scris are formatiuni rotuinjite. Pare ca persoana a scris lejer. Aceste persoane sunt lenese, capricioase si urasc sa munceasca mult. Au tot timpul din lume sa vorbeasca, dar tot cred ca sunt ocupate. Insa sunt si iubitoare de pace, respecta regulile si aspira la lucrurile bune din viata.

Litere tip:
Aceste litere sunt dimple si fara decoratii. Scrisul e drept. Persoanele de acest tip sunt meticuloase, muncitoare si practice. Sunt in general ocupate si rezervate.

Litere ascutite
Acestea se disting fata de literele tip sau rotunjite. Oamenii care scriu asa sunt pline de viata si energie. Vor sa conduca, dar sunt agresive si isi doresc rezultate imediate. Nu suporta criticile. Daca scrisul este prea ascutit, reflecat o persoana cu interes financiar. Daca sunt moderat scutite, persoana poate fi inteleapta, afectuoasa si experimentata.

Litere egale
Daca marimea literelor nu se schimba, indica o perosana foarte grijulie si constienta. Aceste persoane nu-si neglijeazxa datoriile si au grija sa duca la capat orice proiect desfasurat. Sunt in mod normal absorbiti in detalii ale oricarui tip de munca pe care o depun.

Litere inegale:
Scrisul de acest tip este plin de litere de marimi variate. Aceste perosane sunt de incredere si pot fi indecise. Aleg intotdeauna calea cea mai usoara.

Litere care se maresc
Acest tip de scris indica un comportament restrictionat. Aceste perosane sunt doritoare sa se afirme, sa munceasca mult si sa obtina rezultate pe cai cinstite.

Litere care se micsoreaza:
Acestea arata o personalitate cu tact si prietenoasa. Acest tip de oameni se folosesc bine de relatiile lor. Sunt onesti in toate afacerile.

Presiunea (Apasarea).

- un scris apasat - ne indica angajament si o persoana care ia lucrurile in serios
- daca presiunea este prea mare - persoana este excesiv de critica, chiar si in situatii neimportante; indica si lipsa simtului umorului
- o slaba presiune arata o mare sensibilitate, persoana manifesta empatie
- presiunea foarte slaba - sugereaza vitalitate scazuta sau chiar stare de boala

Spatiul dintre cuvinte.este ales involuntar de cel care scrie:
- daca este mare indica dorinta de independenta, libertate; persoana obisnuita sa gandeasca mult inainte de a actiona
- daca este prea mare - avem de-a face cu o persoana infatuata, aroganta
- daca este mica - persoanei ii place societatea altor oameni; este impulsiva si de actiune
- daca este prea mica - persoana sufocanta care se intereseaza permanent de viata celorlalti
- aceeasi persoana poate sa scrie mai apropiat sau mai indepartat: este emotiva si instabila emotional.
Distanta dintre randuri.
- daca spatiul este mare persoana - are tendinta de a face un pas inapoi pentru a reevalua situatia; are o viata ordonata si sistematizata si abilitati executive
- daca distanta este prea mare - avem de-a face cu o persoana rece, circumspecta, distanta
- randuri apropiate - indica o persoana aflata in mijlocul actiunii, cu o gandire libera care lucreaza foarte bine sub presiune
- daca randurile se ating sau se suprapun - persoana prezinta tulburari emotionale sau mentale
Directia randurilor (liniilor).
Foarte putini dintre noi reusesc sa scrie drept si sa nu devieze in sus sau in jos. Oboseala poate fi un factor care sa determine o scriere in sens descendent.
In general, scrierea descendenta este cauzata de depresie sau pesimism. Activitatea de scriere poate fi interpretata ca o miscare spre viitor, reprezinta sperantele si visurile noastre.
- daca scrisul urmeaza o linie convexa (linie ascendenta, apoi descendenta), cel care scrie incepe un anume proiect cu ambitie si entuziasm, apoi isi pierde interesul si renunta inainte de a-si indeplini sarcina
- daca scrisul urmeaza o linie concava (linie descendenta, apoi ascendenta), subiectul abordeaza sarcina cu un optimism scazut, dar pe parcurs isi gaseste resurse pentru a-l duce la bun sfarsit. Statistic, s-a stabilit ca una din trei persoane are o scriere concava.



Marginile paginii.

Marginea stanga ne arata radacinile si inceputurile, trecutul (familia originara). Daca este larga, interesele subiectului sunt schimbatoare. O margine ingusta ne arata ca subiectului nu-i place sa fie impins de la spate si isi doreste in general sa fie bine pregatit in toate domeniile care il intereseaza.
Marginea dreapta ne indica relatiile cu alte persoane si viitorul. Daca este ingusta, putem spune ca persoana se entuziasmeaza repede si in general este nerabdatoare. Daca marginea dreapta este larga, subiectul manifesta frica de necunoscut.
Partea de sus a paginii arata ambitiile personale iar partea de jos semnifica energia, instinctele si simtul practic.

luni, 29 iunie 2009

Principiul norisorilor de praf


Fericirea intemeiata pe nori de praf e idilica si temporara. Ea dureaza cat sa te faca sa te simti bine, dar, ca si efectul unui drog,dupa ce se dizolva te face mult mai nefericit decat inainte.
Fericirea cladita pe nori de praf e peste tot. Aparent dureaza, dar pana si cele mai usoare adieri o pot spulbera sau o pot face sa se clatine. Iar in urma ei nu mai ramane nimic,decat niste vagi imagini vizuale/auditive/olfactive.
Principiul norisorilor de praf e stabil si profund in vid. Ei nu parcurg niciodata o intreaga distanta,ci se hranesc cu incredere,speranta si poate o dara-doua de naivitate. Sau mai mult. Optimismul nu face decat sa alimenteze efemerii norisori,dar invadarea brusca de catre realitate e atat de crunta,desi pare lipsita de fundatie. De ce noi,oamenii,avem tendinta de a crede in cele mai idilice nimicuri?Nu,nu vreau raspunsuri.

La fereastră


Mă gândesc... De obicei, când mă plictisesc, obişnuiesc să-mi arunc privirea pe fereastră şi să mă pierd cu sufletul şi cu mintea în zare. Printre frunzele copacilor, printre trecătorii grăbiţi; mă imaginez zburând pe lângă păsări, cât mai aproape de soare ori plutind pe norii mişcători şi leneşi. Dar azi plouă. Privesc pe fereastră şi zâmbesc. Copacii verzi care oglindesc natura sunt tot ceea ce pot vedea de aici, de pe scaun. "Încă plouă ?" "Aha.." Surâd. E frumoasă şi ploaia. Mai ales că uneori îmi vin idei trăznite, cum ar fi să mă plimb liniştită prin ploaie, să mă las udată, să-mi simt apoi pielea udă şi rece şi proaspătă, să simt mirosul ploii pe trotuar, să ating o plantă udă , verde, rece, să simt lucrurile în toată naturaleţea lor, să regăsesc prin ploaie bucuria aceea remarcabilă pe care o simt şi florile înviorate. Plus că, după ploaie, e linişte… Norii îşi păstrează calmul, ca după o încăierare calmată de însuşi blândul cer. Păsărelele se aşează pe crenguţele ude şi comentează ciripind ca nişte arbitri, ploaia. Pământul însetat absoarbe picurii transformaţi în bălţi. Din loc în loc, în bălţi se observă benzina maşinilor. Dar eu mă mint, zicându-mi, ca şi atunci când eram copil, că e curcubeul oglindit. "Lasă curcubeul să bea apă.."
Dupa ploaie, oamenii leneşi, deschid uşile, ferestrele inspiră aroma ploii căzute pe pământ, zâmbesc, chicotesc când Soarele jucăuş, ieşit după ploaie, poate doar pentru a-i mai vedea încă puţin pe oameni pentru ca apoi să meargă la culcare.., le intră în ochi.. "Uite, Curcubeul!" Mâini aţintite spre cer, zâmbete, linişte, vânt blând ce usucă frunzele, ciripit de păsărele, voie bună. Asta înseamnă ploaia... Ridic ochii de pe foaia pe care am scris. Privesc spre fereastră…Nu mai plouă! E Soare!Merg şi deschid geamul. De acolo, dintr-un colţ de cer îmi zâmbeşte oacheş, nimeni altul decât curcubeul.

Perfectiunea

Un zambet dulce de copil căruia nu i-au crescut toţi dinţii din faţă
Soarele văzut printr-o felie subţire de pepene sau de kiwi
Mana graţioasă a unei frumoase dansatoare orientale
Un peisaj minunat văzut de pe vîrful unui munte
Doi îndrăgostiţi pierduţi în lumea lor de basm
Să stai culcat în iarbă şi să priveşti stelele
Privirea plină de devotament a unui caine
O melodie ce atinge adancul sufletului
Saltul precis al unei feline elastice
Un izvor susurand prin pădure
Să mănanci căpşuni cu frişcă
O floare înflorită proaspăt
Un corp tînăr şi armonios
Irisul unui ochi frumos
Un tablou încantător
O ploaie de vară
Să înoţi în mare
Pasărea colibri
O zi obişnuită
Un nor pe cer
Un curcubeu
O prăjitură
Dragostea
Sănătatea
Gingăşia
Armonia
Bucuria
Poezia
Viaţa
Clipa
Apa
Tu

sâmbătă, 27 iunie 2009

Osho - "Trăieşte o experienţă fără a o numi în vreun fel"


Cuvintele nu sunt numai cuvinte. Ele sunt caracterizate de stări şi climat propriu. Atunci când un cuvânt ţi se întipăreşte în minte, el aduce un climat diferit minţii tale, o abordare şi o viziune diferite. Dacă vei spune altfel unui lucru, vei observa că ceva se va schimba imediat.
Aşa că unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să îl ţinem minte este faptul că, dacă este posibil, trăieşte o experienţă fără a o numi în vreun fel. Dacă îi vei da nume, ea va deveni mai îngustă. Eşti aşezat... petreci o seară liniştită. Soarele a apus şi stelele au început să apară pe cer. Exişti. Nici măcar să nu spui: "Vai, ce frumos!", pentru că în acel moment lucrurile nu vor mai fi atât de frumoase. Atunci când spui "frumos" readuci în prezent trecutul şi toate experienţele care te-au făcut să le admiri au colorat deja cuvântul respectiv. Cuvântul tău, "frumos", conţine multe experienţe legate de frumuseţe. Dar acest lucru este cu totul nou. Nu a fost niciodată astfel. Nici nu va mai fi vreodată.
De ce readuci trecutul? Prezentul este atât de vast - trecutul este atât de îngust. De ce să priveşti printr-o gaură în zid când poţi să ieşi şi să priveşti cerul? Aşa că încearcă să nu foloseşti cuvinte de genul acesta, iar, dacă într-adevăr trebuie, atunci încearcă să alegi cu grijă, deoarece fiecare cuvânt are nuanţa sa. Fii poetic în legătură cu acel lucru. Foloseşte-l în mod potrivit, cu iubire şi sentiment.
Există cuvinte pline de sentiment şi există cuvinte pline de intelect. Renunţă treptat la cuvintele pline de intelect. Foloseşte din ce în ce mai mult cuvintele pline de sentiment. Există cuvinte cu rezonanţă politică şi mai există cuvinte cu rezonanţă religioasă. Renunţă la cuvintele legate de politică. Există cuvinte care creează imediat un conflict. In momentul în care le pronunţi, apare raţionamentul. Aşadar, nu folosi niciodată limbajul argumentativ, logic. Foloseşte limbajul afecţiunii pentru a nu se ivi nici un raţionament...

vineri, 26 iunie 2009

De ziua mea


Somnul placut de dimineata mi-a fost curmat brusc de sunetul telefonului care zbarnia langa pat. Am intins lenesa mana si am raspuns. De la capatul celalalt al firului se auzi vocea cunoscuta a mamei: " La Multi Ani copilul " . Am zambit , am multumit si m-am simtit atat de bucuroasa si fericita de parca era Duminica iar eu aveam biletul castigator la 6 din 49.
Am rămas fără cuvinte. Timpul se scurge şi eu mă scurg împreună cu el.
Am ajuns la 17 ani. Este destul cât să văd greşelile făcute
Am fost înterbată cum este la 17 ani, şi am răspuns simplu: începi să te trezeşti şi să îţi dai seama că trăieşti. Dai nas în nas cu realitatea. Şi realitatea nu este aşa cum vroiam eu să o percep.
Iata o varsta la care inca totul e posibil, la care visurile abia se realizeaza si la care inca zambetul poate fi trecut ca fiind unul strengaresc.

17
Timpul se scurge.
Iar eu mă scurg împreună cu el ...
Ceasul bate ameninţător, mă face să văd că totul fuge împreună cu mine.
Cândva nu voi mai fi existat.

joi, 25 iunie 2009

Cuvinte dupa care tanjim



Exista cuvinte pe care, atunci cand le auzi sau le citesti, te coplesesc cu senzatia ca ai fi vrut tu sa poti sa dai glas trairii miraculoase, in care te recunosti pe de-a-ntregul. Gasim in vorbele superbe ale altora semne ale propriilor iubiri sau deznadejdi. Descoperim, cu uimire fericita, ca si altii au simtit ca noi, si au gasit inaintea noastra puterea de a canta, de a scrie, de a recita, ceea ce si pe noi ne-a coplesit prin prea multa frumusete, prin maretie.

“A venit toamna. Acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta”- Nichita Stanescu

“Ce frumoasa esti in prag de vara, Cand mirosi a mere ce se coc, Cerul in fiinta ta coboara, Trupul meu din trupul tau ia foc.”- Adrian Paunescu

“Si trupul tau, care mi-e astazi cel mai dorit dintre limanuri, Va fi un biet ulcior din care vor bea drumetii pe la hanuri” - Ommar Khayyam

“De ce taci, cand fermecata sufletu-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine, vreodata?”- Mihai Eminescu

“Cad in genunchi si-ti multumesc, iubire, pentru inaltul pact ce ne uneste, Timbrat de-a fericirii stea subtire, -Si-ti multumesc si pentru desnadejde” - Nina Cassian

“Focul vanat e gonit de vant, zarile-au uitat sa ma mai doara. De iubire-ntaia oara cant, la scandal renunt intaia oara” - Serghei Esenin

Si periplul printre cuvinte care ne-au schimbat viata, printre miracole pe care am tanjit sa le spunem chiar noi, ar putea continua... Si va rog, daca doriti, sa-l duceti mai departe.

miercuri, 24 iunie 2009

Romanta ploilor de vara -Ion Minulescu



Ce voluptoase-s ploile de vara !...
Sunt vesnic calde si catifelate
Ca bratele femeilor ce ne-nfioara
Cu-aceleasi biblice senzatii repetate
La infinit -
Ca ploile fara sfirsit -
Din clipa primului pacat
De Eva si Adam sanctificat !...

Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind se-mpreuna sexele, spre seara !...
Ce voluptoase-s picaturile de ploaie
Cind le lasam sa intre in odaie,
Sa ne topeasca buzele timide
In buzele lor calde si umide !...

Ce voluptoase-s picaturile de ploaie
Cind ne repeta-n fiecare seara
Romanta ploilor de vara -
Pe care noi,
Doi cite doi -
N-o mai cintam nici pe ghitara,
De cite ori
Nerabdatori
Ne-nchidem tainic in odaie...

Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Si ne saruta, seara dupa seara,
Cu-aceleasi buze pline de vapaie,
Eternizind acel "Da capo-al fine",
Pe care noi il repetam fara rusine
Pe-aceeasi sofa din odaie
Armonizindu-l cu-ale ploii soapte
Pina se schimba seara-n miez de noapte...
Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind ne saruta pina ne omoara...


Armele jos


(pura imaginatie...)
Uneori, este inutil sa lupti pentru o cauza inexistenta. Am ajuns la concluzia asta nu demult, si ma mir, deoarece credeam ca sunt mult mai receptiva la realitatile vietii. Intr-un razboi, atunci cand fortele sunt inegale si stii sigur ca victoria nu iti va surade, este mult mai intelept sa te retragi inainte de a-ti transforma ultima particica din onoare in rusinea si regretul de a fi infrant cumplit de inamicul tau. Fara lupta, gata, se termina aici, unde trebuia sa se termine de mult prea mult timp! Armele, mult prea grele, ne indoaie trupul sleit de puteri sub greutatea lor enorma. Fara ele, si vom fi eliberati de orice povara care ne-ar impiedica sa mergem mai departe! Daca nu mergem mai departe, nu mai avem puterea de a zambi, cand viata este atat de frumoasa...Cum sa gustam din ea atunci cand spiritul nostru este obsedat de un singur gand: VICTORIA! Da, eu pot, eu vreau sa castig, eu voi fi triumfatorul absolut, incontestabil....Fara indoiala, viata gustata din cupa victoriei trebuie sa fie de mii de ori mai dulce decat elixirul pe care il beau olimpienii din vremea lui Zeus. Dar situatia trebuie privita din doua perspective: exista si infrangerea. Si, tot destinul face ca infrangerea sa isi aiba salasul intr-o cupa identica cu cea a victoriei. Daca, din greseala, ni se dau cupele inversate si, in loc sa bem victorie, ne inecam cu amarul gust al infrangerii? Atunci, situatia este realmente dramatica. Si nu dramatica in situatia in care nu ne putem ridica de jos, ci in faptul ca sunt irosite mult prea multe resurse in competitia din care ne alegem cu aceasta cupa. Mai bine o retragere glorioasa, decat o infrangere umilitoare! De acum inainte, acesta va fi motto-ul meu personal. Am dispus de o multime de arme, as mai putea dispune in continuare, dar, pur si simplu, nu mai vreau! Nu mai vreau o viata agitata, o viata in care sa nu vreau decat sa cuceresc, sa imi insusesc ceva, sa domin, sa fiu eu insami dominata de "simtul proprietatii". Asa cum am zis, vreau sa ma eliberez de toate armele pe care le-am folosit in lupta asta si sa ii las cale libera inamicului meu. Nu imi va cotropi tinuturile, fiindca nu ar mai avea ce. Le-am vandut pe toate, ca sa am cu ce sa imi cumpar munitie. Da, asta am vrut tot timpul. Nu am lasat nicio clipa garda jos, setea de putere m-a facut sa vreau sa-l dobor, sa-l fac sa imi cada la picioare si sa imi recunoasca jurisdictia asupra fiintei sale. Dar, fie armele mele nu au fost suficient de folositoare, fie inamicul a fost mai puternic, fie nu am fost eu un bun strateg, fie soarta a facut sa fie asa, fie toate cele enumerate la un loc...lupta nu ar fi fost decat o infrangere pe care nu as fi vrut s-o gust. Orgoliul meu feminin, nedezvoltat insa in totalitate, ma obliga sa cedez acum, pentru totdeauna. Ma obliga sa parasesc lupta din care cel putin calul meu ar fi fost ranit de sabia inamicului. Dar daca as fi fost si eu? Daca as fi fost ucisa, si nu ar fi fost vorba numai de o simpla infrangere in urma careia el si-ar fi insusit teritoriul meu? Atunci, conchid ca am luat cea mai inteleapta decizie din viata mea prin a parasi lupta. Si, de data asta, chiar nu este vorba de un act de lasitate, ci de prudenta. Continuand-o, mi-as fi demonstrat ca nu ma iubesc absolut deloc, ci iubesc doar acea sclipire de moment pe care o vezi in ochii castigatorului. Poate nu m-ar fi infrant, ci am fi continuat sa ne batem ca prostii, pana la sfarsitul veacurilor, neputand decide cine e mai bun. Poate. Sunt o multime de ipoteze, pe care nu mai am nici cheful, nici capacitatea necesare sa le analizez la momentul prezent. Cert e ca imi va fi mult mai bine astfel. Voi porni de la inceput, in cautare de zambete, fluturi, etc Voi cauta viata, si nu ma voi lupta decat cu ea. Daca ma va infrange, nu imi va pasa, voi sti, cel putin, ca nu m-a invins un element de talia mea (asta e relativ) , ci o forta careia i se supun absolut toti pamantenii. Daca viata o sa imi dea o lovitura , ii voi multumi frumos, caci astfel voi invata sa ma si ridic. Si o sa cresc si mare. Si o sa imi fie bine, asta nu are cum sa nu fie asa, pentru ca daca vreau ceva cu adevarat, obtin, cu siguranta. Mai putin victorii, dar asta este partea a doua... Si atunci cand voi sti ca m-am gasit si pe mine, cu adevarat, o sa fiu un om cu totul implinit. Si ma voi duce la inamicul meu, pe care incercasem sa il infrang "in lupta dreapta" si ii voi spune: Nu victoria este importanta, ci felul in care lupti. Nu rezultatul final este important, ci ce fel de om vei fi tu in urma acestui rezultat, adesea nefast. Vei reusi sa iti revii, vei continua sa lupti in mod inutil pana iti vei irosi toate fortele, vei privi viata dintr-un alt unghi? Probabil ca nu noi am facut acest razboi, ci destinele care s-au ciocnit, mai mult involuntar, dar, totusi, evitabil. Lupta-te cu tine acum, poate vei reusi sa ramai in lupta si sa te si invingi, pentru ca eu as fi fost o victima mult prea frivola. De aceea, plec. Ma retrag. Nu mai are rost sa mai raman undeva unde nu imi e locul...
Armele jos! Un indemn catre toti luptatorii inabili, saraciti de forte si curaj, sau plini de dusmani gata sa ii puna la pamant, cu trup si suflet. Un indemn catre toti cei care au uitat sa vada partea plina a paharului, ocupati fiind cu umplutul celei goale. Un indemn catre vanzatorii propriilor suflete, opriti-va din achizitionat arme si cumparati mai multe zambete, nu va sfiiti sa va laudati cu noile voastre achizitii si nu va sfiiti, mai ales, sa schimbati firea razboinica din voi cu una cumpatata. Pentru ca si cumpatarea este o virtute pe care trebuie sa o posezi atunci cand iei o decizie atat de importanta precum a mea: sa pui armele jos!

marți, 23 iunie 2009

Confuzie


Imagineaza-ti imposibilul in care te afunzi fara inteles si fara speranta de a avea un nou inceput. Perfectiunea neatinsa de lacrimile pure ale inocentei stabilite in parametrii simetrici, dar inegali ti se pare indiferent intelesul unui capat de inceput al eternului plictisit de absolut. Te dezamagesti urmarind linia firava a luptei dintre realitate si farmec, si sfarsesti epuizat, dar cuprins de speranta, lasand loc totusi unui strat de melancolie abatut asupra marginilor tale neincapatoare in limitele puterii. Privind inapoi dai sens unui viitor sumbru in care teama si senzatiile n-au valoare, dar sunt impuse de legea si natura obligatiilor psihice ale mintii pe care nu o intelegi oricat ai incerca. Te trezesti din visul condamnat si gasesti raspuns in raza aceea de soare ce-ti inteapa fruntea... da ... ai dreptate... Sunt doar idei ... Poti sa dai start unui sfarsit...?

ORAŞ ÎN PLOAIE



(22.06.2009 – aproape de miez de noapte)

Oraş pierdut în ploaie, în sunete ritmice de stropi care curg parcă mult prea zglobii şi eu, asemenea unei străine, unei intruse în această lume oarecum acvatică, privesc, admir, sorb fiecare strop cu porii gândului.
Noaptea e plină de luminile supermarket-urilor, o adevărată feerie de picături şi lumini.
Inspir însetata aroma de vară, de proaspăt, de ud şi brusc mă simt iar copil, ploaia de acum îmi aminteşte de atât de multe alte ploi ale copilăriei mele, de nasul care se strivea de geamul uşor aburit în încercarea de a ajuta ochii să se apropie şi mai mult de picăturile care se preling pe geam. De fiecare dată când plouă redevin copil, uşor melancholica şi totuşi cu un zâmbet pe buze cu gândul la clipele de atunci.
E o noapte în care muzica apei oferă sublimul concert. Cortina norilor se desface ca să lase picăturile să curgă pe talgerul asfaltului uscat şi brusc clipocitul bălţilor cu forme bizare porneşte concertul. Căderea lentă se transformă brusc într-o erupţie de sunete, în întuneric, fulgerele străbat cerul, o fâşie de lumină ce parcă împrumută din culorile vii ale neoanelor. Tunetele se aud asemeni unor voci de bariton pierdute în spatele cortinei de nori şi ascunse de flash-urile feerice ale fulgerelor.
Aş vrea să alerg aşa prin ploaie, prin noaptea udă, doar eu şi stropii care curg, stropi care să îmi atingă părul, să curgă pe obraji, să cureţe totul, tristeţe, oboseală şi să păstreze doar copilul din mine şi râsul, un râs copios de vară, cu gândul la teii ce au înflorit, cu aroma dulceţii de trandafir savurate din linguriţa rece şi cu nasul strivit de geamul de la bunici, privind o ploaie atemporală care se repetă iar şi iar şi iar. E ploaia mea, vreau să fie ploaia mea, numai a mea, să culeg picături în căuşul palmei şi să le privesc apoi cum se preling pe antebraţ şi dispar amestecate cu ceilalţi stropi care continuă să cadă.
Siluete ciudate de oameni care se grăbesc, nici ei nu ştiu unde la aşa o oră târzie... câte o umbrelă rătăcită...
Foşnetul frunzelor ude mă trezeşte din reveria mea şi mă impinge spre umbrele întunecate ale unor copaci prea încărcaţi de picături care parcă abia aşteaptă să trec pe sub ei ca să-şi scuture coroanele. Fiori îmi pătrund prin piele, senzaţia de frig care totuşi mă face să izbucnesc în râs...e minunat! E minunat să simt ploaie, vreau să fiu a ploii!
E clipa mea, e poezia unor picături de apă, e cântecul lor şi îl impart darnice tuturor. Aplauze? Nu e nevoie, soarele care va apărea uşor la răsărit va fi cel care va mulţumi ploii, iar norii care se retrag vor fi actorii care fac plecăciuni către un public imaginar...sau poate nu chiar atât de imaginar. Lumea e scena lor şi fiecare fărâmă din acest Pământ e bucăţica de lut din care vor crea viaţa, arta şi vor trezi în oameni ca mine copiii uitaţi în zilele de ieri.
Plouă...o ploaie de vară, de vise, de gânduri. Plouă peste un oraş prăfuit care acum tace şi ascultă ascultă stropii care cad, bălţile care foşnesc deranjate de trecerea cate unei maşini aşa cum şi eu ascult ping-pong-ul picăturilor pe balustrade balconului meu şi admir dârele de alb, de gălbui sau sângeriu a fulgerelor care mă fac să tresar din clipă în clipă.
Îmi ador oraşul în ploaie, cu umbrela odihnindu-se lângă mine şi inspirând aroma unei nopţi pline de prospeţime. Noapte bună picătură de copilărie!

luni, 22 iunie 2009

Utopie



Daca am reusi pentru o zi intreaga sa zambim? Sa nu ne incruntam deloc pentru niciun motiv... Probabil o utopie, dar poate fi un exercitiu interesant.Unii reusesc...am si dovada:

Dimineata placuta de vara


As putea spune ca nu am mai simtit de multa vreme o dimineata de vara completa... cu toate ingredientele ei... Rasaritul, spuma unei cafele negre, miros de frunze proaspete si izul de pamant racit peste noapte... Cititul pe balcon ascultand zgomotul orasului.
Poate ca toate astea nu au nici o legatura cu ce vreau eu sa scriu. Poate conteaza doar atitudinea si starea de spirit pe care o ai cand deschizi ochii si privesti in jumatate de cadru perna sifonata iar in cealalta jumatate oglinda in care, prin nu stiu ce joc de lumini plimbarete, se frange o raza de soare. Si te trezesti zambind si pretuind fiecare clipa a diminetii. Pretuiesti fiecare picatura de apa din dusul scurt pe care-l faci, te joci cu spuma stropind oglinda din baie ca mai apoi sa-ti bagi mainile in parul ciufulit si sa te strambi ca un lunatec si sa te amuzi pe seama ta. Desi te asteapta o zi agitata tu zambesti si stii ca toate iti vor merge bine !
Pleci intr-un final din casa si pe coridor iti zambeste vecina, nu faci decat sa zambesti obisnuit, lasand oamenii din jurul tau sa se intrebe de ce esti oare atat de bine dispus...
Tot ce pot sa spun in aceasta dimineata este ca va doresc voua cititorilor sa aveti o zi superba si plina de lucruri dragute.

duminică, 21 iunie 2009

Magia solstitiului de vara


de Doru Bem
Romania este una dintre putinele tari din Europa care se bucura de o larga paleta de obiceiuri si traditii. Unul dintre momentele cele mai importante sarbatorite de-a lungul timpului de cateva mii de ani incoace este solstitiul de vara din 21 iunie. Pe langa aceasta sarbatoare, romanii se mai bucura prin traditii si obiceiuri in noaptea de 24 iunie, noaptea magica a sanzienelor (Sant-zianele - Sfintele zeite sau zane) si a cerurilor.
De mii de ani, mai in toate regiunile acestei lumi, solstitiul de vara a constituit una dintre cele mai frumoase si puternice sarbatori din an. In Anglia, in fiecare an, sute de oameni se aduna la celebrul sanctuar Stonehenge celebrand ziua cea mai lunga din an, dechiderea cerurilor, comunicarea cu spiritele naturii, salutand cu bucurie primii pasi ai verii. Mai mult decat atat, in jurul anului 1590 celebrul dramaturg Shakespeare inchina piesa „ A Midsummer Night’s Dream „ in traducere „ Visul unei nopti de vara” , tocmai acestui moment magic – noaptea de la cumpana anotimpurilor – solstitiul de vara. Piesa este incarcata de personaje magice cu puteri ale lumii nevazute,spirite ale padurii ce pun la cale o intreaga poveste ametitoare de dragoste , care bineinteles, se desfasoara intr-o padure – punte intre profan si sacru, teluric si celest. Nu voi spune mai multe despre aceasta piesa fermecatoare, care a dat de furca multor regizori si actori, ci va voi lasa pe domniile voastre sa va delectati cu o lectura minunata, magica, celebra si comica.
Solstitiul de vara
Nu va voi rapi mult timp cu explicatii stiintifice dar in cateva cuvinte voi aduce si sensul astronomic al acestei date de 21 Iunie.
Se numesc solstitii fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Pamantul se gaseste la cea mai mare distanta de Soare (21 iunie si 21 decembrie) care marcheaza ziua, respectiv noaptea, cea mai lunga. In jurul datei de 21 sau 22 iunie in emisfera nordica are loc solstitiul de vara; in preajma acestei date, la trecerea meridianului, soarele se ridica deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maxima. Ca urmare vom avea ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta a anului. Ziua va incepe sa scada dupa solstitiul de vara si va fi egala cu noaptea la echinoxul de toamna.Simultan, in emisfera sudica are loc solstitiul de iarna, cand inaltimea soarelui deasupra orizontului si intervalul diurn sunt minime. In jurul datei de 21 sau 22 decembrie se petrece fenomenul opus: are loc solstitiul de iarna in emisfera nordica si solstitiul de vara in emisfera sudica. Denumirea de solstitiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) si stitium, de la verbul sistere (a se opri, a ramine constant). Spre deosebire de celelalte zile din an, cand unghiul facut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimba semnificativ de la o zi la alta, la solstitii acest unghi devine stationar, din cauza inversarii sensului sau de variatie.

Ciresar si ciresel

Luna a sasea din an e dedicata zeitei Iuno, sotia lui Jupiter si protectoarea femeilor maritate. Intrucat in iunie se coc ciresele, primele fructe ale anului, luna se numeste, in traditia romaneasca, Ciresar sau Ciresel. Acum, in perioada solstitiului de vara, cand ziua devine cea mai lunga, timpul calendaristic si vegetatia ajung la maturitate. Targurile Dragaicei si Sanzienelor, organizate in a doua jumatate a lunii iunie, pastreaza amintirea unei divinitati preistorice a agriculturii, celebrata la solstitiul de vara. Este momentul in care orice muritor care bate la vamile nevazutului si nestiutului poate sa intre, purtand pe cap o coronita galbena de flori sau folosind un fir de Sanziana. Sarbatoarea este una cu totul speciala, tinand o noapte si o zi. Iar noaptea de Sanziene este una cu adevarat magica. Este noaptea focurilor de vara, fiindca este vara in cer si vara pe pamant, este vara in suflete si trupuri, este anotimpul dragostei si al vietii plenare.
Denumirea de Sânzâiene are mai multe semnificaţii. În primul rând este floarea respectivă (după culoarea galbenă sau albă), frumos mirositoare, care înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, în perioada pârguirii cerealelor, având numeroase întrebuinţări în medicină şi cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat anume proprietăţi mistice, fiind folosită în practicile magice efectuate în noaptea premergătoarei zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Sânzâienele ( Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, fac să rodească holdele, femeile căsătorite, păsările şi animalele, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor şi apără lanurile de intemperiile naturii, dar dacă li se nesocoteşte ziua se răzbună stârnind furtuni distrugătoare, aduc grindină şi pedepsesc pe cei păcătoşi dându-le boala “ luatul din Drăgaică”.
La portile Soarelui catre vama cerurilor.
Moment crucial al anului, solstitiul de vara, care coincide si cu marea sarbatoare religioasa a Sfantului Ioan Botezatorul, prilejuieste celebrarea Sanzienelor in ziua de 24 iunie. Sub numele de Sanziene sau Dragaice, folclorul românesc desemneaza niste fapturi fantastice, frumoase dar nemilostive, care bântuie prin ogoare, lunci si câmpuri. In noaptea de Sanziene, noapte cu virtuti magice, exista un anume moment in care toate stihiile stau in cumpana. Un moment de liniste in care se realizeaza un contact intre lumea noastra si “lumea cealalta”. In aceasta clipa, pentru câtiva se pot deschide “portile cerului”. Se crede ca Sanzaienele incing hore ametitoare iar plantele culese in aceste momente pentru leac sunt mai eficiente. Folosind practici divinatorii, tinerii isi afla viitorul, aruncând coronite alcatuite din flori galbene de sânzâiene pe coamele caselor. In functie de felul in care acestea se anina de acoperis sau cad, ei pot sa afle ce le rezerva destinul. Se spune de asemenea ca animalele se strâng si stau la sfat. Cine le pandeste le poate intelege graiul si poate afla multe taine. In aceasta noapte, intre ceasurile 10 si 12 se spune ca apare floarea de feriga, alba si stralucitoare, care aduce celui ce o culege mare noroc. Duhuri nevazute pazesc cu strasnicie aceasta floare si iti trebuie mult curaj pentru a o dobandi dintr-o padure indepartata unde nu se aude cantec de cocos. Exista de asemeni obiceiul unui scaldat ritual pentru pastrarea sanatatii. Locuri anume, ape din salbaticie sunt alese pentru acest lucru. Atotputernicia soarelui de la solstitiu se celebreaza prin focurile de Sanziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Incinsi cu brauri de pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri care ar fi sa vie. Perechile tinere, pentru a avea parte de o casatorie fericita sar de trei ori peste foc. Exista de asemeni credinta ca fata care va sari de noua ori peste foc isi va gasi flacaul pereche cu care se va marita pana la sfarsitul anului si vor da nastere unor copii sanatosi. La final, o roata mare de foc e trimisa pe o panta, simbol al soarelui, care se scurge odata cu vara, catre toamna. Roua de pe sanziene culeasa in aceasta zi se foloseste in bolile de ochi; planta intreaga se pune in scaldatorile copiilor debili; zeama este folosita impotriva frigurilor; pusa in rachiu vindeca hernia. Datorita proprietilor sale de a inchega laptele i se mai spune si Inchegatoare.

Ritual si Magie

Sanzienele se culeg in dimineata zilei de 24 la prima roua, in jur de 5 dimineata, nu se rup si nu se scot din radacina, ele trebuiesc taiate dintr-o singura lovitura de cutit. Prin diferite parti ale tarii exista anumite “ poezii” care sunt rostite continuu pana la sfarsitul culesului de Sanziene iar cei ce le culeg trebuie sa fie curati sufleteste si trupeste , trebuie sa aiba o anumita tinuta(imbracate,dezbracate pana la brau sau de tot, cu capul gol). Doar în această noapte se culege Nebunariţa pentru a avea eficienţa scontata. Ea era considerată cea mai veche plantă folosită pentru vrăji în spaţiul indo-german - una dintre componentele alifiei cu care se dădeau vrăjitoarele pentru a putea zbura. Se crede că eficienţa sa e sigură în calmarea durerilor de dinţi, combaterea viermilor intestinali la porci şi în ritualurile de invocare a ploii. In întreaga Germanie era cunoscută tradiţia băii de solstiţiu, sau de ziua Sf. Ion Botezătorul - Sf. Johannes. Aceasta se făcea doar într-o apă curgătoare şi era considerată că spală toate nenorocirile şi supărările anului trecut, precum şi că ajută ca să se împlinească toate dorinţele în următorul an. O relatare interesantă în acest sens o face poetul şi umanistul italian Francesco Petrarca (1304-1374) care vizitând Kölnul în anul 1330 a văzut pe malurile Rinului zeci de femei care-şi spălau mânile în apă. Intrebând ce semnificaţie are această ceremonie în masă, femeile i-au răspuns: spălăm toate necazurile şi le lăsăm să meargă pe apă, pentru ca astfel anul care vine să fie norocos şi să ni se împlinească dorinţele.
- Dacă la miezul nopţii bei roua căzută pe floarea de Sânzâiană, aceasta purifică şi este aducătoare de noroc.
- In Silezia, se spune că dacă faci în această zi o baie în care ai turnat decoctul făcut din nouă plante anumite – obligator şi Sânzâiana, tot anul vei fi sănătos şi-ţi va merge bine.

Curiozitati din antichitate

- Se ştie din cele mai vechi timpuri că verbina este o plantă deosebit de folosită în descântecele de dragoste şi în medicina populară. Pentru ca să aibă eficienţa scontată verbina se culege doar în noaptea de Sânziene, Inalţarea la cer şi de Sf. Petre şi Pavel. Aceastei plante i s-a dat o importanţă şi onoare deosebită încă din antichitate:
Romanii îşi împodobeau cu ea templele. Se considera că este sub influenţa planetei Venus de aceea era folosită în ritualurile pentru dragoste. Dacă se punea pe câmp, atunci aducea prosperitate şi recoltă bogată. Dacă se punea în pantof, îţi lua oboseala pe loc. Se spunea că nu era voie să o scoţi din pământ cu un obiect din fier, ci doar de argint.Inainte de a o scoate însă se turna pe pământ ceară şi miere. După ce era scoasă (în noaptea sărbătorilor amintite) trebuia să fie pusă uşor pe pământ şi să fie vegheată pînă la răsăritul zorilor. Bărbatul care avea necazuri în dragoste trebuia să împletească şapte fire de verbină cu şapte fire scoase din cămaşa iubitei şi să i le pună sub pernă. In felul acesta dragostea îi era împărtăşită.
In medicina populară se mai spune că dacă culegi această plantă înainte de asfinţitul soarelui, tot anul următor nu vei avea dureri de cap. - In Mecklenburg la Solstiţiu de vară se atârnă crăci de arţar la uşi şi ferestre, se pun pe câmpurile de cartofi şi de in, pentru că există credinţa fermă că în acest fel vor fi îndepărtate vrăjitoarele şi toate forţele demonice. Frunzele de arţar culese în această zi şi puse la uscat vindecă orice rană şi înlătura durerea de cap.
- Dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.
- Dacă în această zi vezi o furnică roşie aceasta este de foarte bun augur. Dacă găseşti însă o furnică în portmoneu, este semnul cel mai indubitabil că vei avea un an foarte bogat.
- In Silezia şi în Bavaria este tradiţia ca în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc prăjite în untură, în felul acesta întregul an care urmează vei fi sănătos. Crăcuţe de soc sunt atârnate şi la fereşti şi uşi, pentru a apăra în felul acesta casa de orice necazuri şi boli şi pentru a se asigura astfel bunăstarea în tot anul următor.
Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se credea că în el sălăşluieşte un duh, sau o zână bună care-i apără pe oameni de nenorociri.
- In Prusia era credinţa veche că zeul pământului Puschaitis locuia sub un soc.
- In Danemarca acelaşi zeu, denumit Hyldemoer, avea acelaşi domiciliu.
- In Germania şi în toate ţările nordice era considerat un sacrilegiu ca să tai un soc, copacul despre care ţăranii spun că „în faţa lui trebuie să-ţi scoţi pălăria”. Cel care făcea asta era pedepsit cu focul şi cu moartea, casa sa ardea şi cineva dintre membrii familiei murea.
Magia Arhaicului Romanesc


Paparudele şi Caloianul pot aduce ploaia, Sînzienele dau leacuri de dragoste, dar Ielele le fură minţile feciorilor care îndrăznesc să le privească. Oamenii se tem de multe spirite, iar celor ce stăpînesc pădurea le acordă o atenţie specială. Spiritele pădurii au sălaş în copaci şi iau înfăţişare de om (Muma Pădurii, Moşul Codrului, Pădureana) ori de animal (iapă, bivoliţă). Potrivit credinţelor populare, pot fi întîlnite noaptea, cînd este Lună Plină, în păduri, pe cîmpii şi la răscruce de drumuri. Le dau pedepse femeilor care torc în zilele de marţi, bărbaţilor care cîntă ori fluieră prin păduri, tăietorilor de lemne care nu respectă legea codrului şi celor care culeg fructe în ziua de Probejenie (Schimbarea la Faţă, 6 august).
Sarbatoarea se porneste in ajun, dupa-amiaza, mai ales in satele din lunca Somesului. Fetele tinere pleaca in grupuri sa culeaga florile galbene de pe campuri si de pe braturile dintre lanurile de grau date in parg. In timp ce culeg, ele canta impletindu-si propria coronita, pe care o inchina soarelui si si-o aseaza apoi pe cap. Pentru cateva ore, pana cand vor impleti cate o coronita fiecarui membru al familiei, fecioarele sunt chiar Sfintele zane ale florilor galbene, asa cum sunt Dragaicele in sudul tarii. Ajunse acasa, fetele dau coronitele tuturor locuitorilor casei si inainte de asfintit, adunati in curte, incepe dialogul mut cu nestiutul ce va sa vina. Fiecare isi arunca propria coronita pe acoperisul casei. Fetele, pentru a sti cat de repede se vor casatori si cu cine, dupa semnele pe care Sfintele le vor lasa in timpul noptii pe flori, batranii, pentru a sti cati ani mai au de trait sau de vor mai ajunge alte Sanziene. Daca le cade coronita de pe casa, avertismentul este pentru anul in curs. De-a lungul anului, exista mai multe nopti ale focurilor, dar nici una ca noaptea de Sanziene din satele din zona Borsei si, mai ales, in cele trei Visaua: Viseul de Sus, Viseul de Mijloc si Viseul de Jos din Maramures. Dupa caderea intunericului, pe fiecare deal se aduna copii, flacai si barbati „inarmati” cu torte speciale, numite faclii sau fetere, pe care le invart ca sa arda cat mai tare si sa sara scantei. Cu cat mai multe fetere arzand frumos, cu atat mai fericit dealul si mai sus in clasament, pentru ca luminile sunt pe intrecere. Feterele cam de un metru si jumatate lungime se invart pana dupa miezul noptii, insotite de strigate si chiuituri. Seara, cand facliile se aprind, lumina se ia de la unul la celalalt, pastrandu-se o distanta de cel putin un metru si ceva intre om si om. Acest lucru se intampla in noaptea de 23 spre 24 iunie, ziua de Sanziene. Dupa ce feterele au ars aproape in intregime, barbatii coboara pe malul raului, pe prund, unde au voie sa vina si fete. Acolo se face un foc mare, peste care sare toata lumea si apoi intra in rau si se scalda, doi cate doi, perechile de indragostiti. Noaptea de Sanziene fiind si o mare sarbatoare a dragostei.
Inainte de rasaritul soarelui, pe dealuri si prin holdele de grau, fetele se scalda goale in roua, fara ca nimeni sa se apropie. Un ritual stravechi, respectat... In zona Borsei, sanziana galbena creste rar, unde si unde cate un fir, si de aceea este planta protejata si aproape nimeni nu se indura s-o rupa. In riturile de Sanziene, se folosesc alte flori, asemanatoare ca forma, dar albe si fara miros, foarte inalte si care cresc prin tufele de alun din abundenta. Cei din zona le numesc sanziene pentru a sustrage atentia de la Sanziana cea adevarata, care nu trebuie sa dispara.
Sânziana, este în baladele româneşti Iana Simziana, sora Soarelui. Ea locuieşte pe pajişti miraculoase, unde cresc, buruieni alese şi grăitoare, care-i asigură nemurirea. După ce a umblat ca să se însoare „Măre nouă ai/Tot pe nouă cai”, „puternicul Soare” alege drept logodnică chiar pe sora sa, Ilaeana Simzeana Doamna florilor/Ş-a garoafelor,/Sora Soarelui/Spuma laptelui. Întrucât căsătoria dintre frate si soră este interzisă, aceasta îi cere în schimb să-i facă
Pod pe Marea Neagră,
De fier
Şi oţel,
Iar la cap de pod,
Cam d-o mânăstire,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
Să-mi placă şi mie,
C-o scară de fier
Pân’ la naltul cer!
Sau se mai poate rosti :
Du-te Soare, vino lună,
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să o adune
Să le prindă în cunune,
Să le pună la pălărie
Struţuri pentru cununie.
Boabele să le răstească,
Până-n toamnă să nuntească.
Nunta celesta

Căsătoria Soarelui cu Luna, care a fost figurată pe steagurile voievozilor din Ţara Românească, nu poate fi interpretată decât în sensul sfidării morţii, prin trecerea în planuri superioare. Perechea Soare-Lună înseamnă armonizarea contrariilor din fiinţa umană. Luna, prin excelenţă, „măsoară, ţese leagă între ele planuri cosmice distincte şi realităţi eterogene”. (M.Eliade) . Sânzienele sunt totodata stapanele apelor. De altfel, apa, alături de foc, este un alt element important al acestei sărbători. Apa a jucat întotdeauna un rol considerabil în ritualurile solstiţiului de vară, cea ce explică de ce Biserica, aruncându-şi pelerina peste vechea sărbătoare păgână o consacră Sf. Ioan Botezătorul.
Sarbatoarea aceasta, cu semnificatii mitico-magice este de origine pre-dacica. Cunoscuta si sub numele de Nedeia ea a fost transmisa romanilor de catre sacerdotiul geto-dac. Cunoscatori ai virtutilor magice ale acestui moment, constienti de puterea ascunsa a celor nevazute, romanii continua si astazi sa marcheze prin datini stravechi ziua de 24 iunie- Sanzienele dar si nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.
Celor ce pleaca la drumetii inspre culesul acestor plante de leac si inspre intalnirea cu frumoasele fete ale padurii Sant – ziene le doresc drum bun si chindie frumoasa!
Fie ca aceasta sarbatoare sa aduca sanatate, fericire si lumina tuturor celor ce se bucura impreuna cu Sf Ioan Botezatorul si cu Sanzienele noastre dragi !

sâmbătă, 20 iunie 2009

Ziua Mondiala a Laptelui



Astazi sarbatorim Ziua Mondiala a Laptelui(WORLD MILK DAY).Cei care vor sa sarbatoreasca “bautura copilariei” sunt invitati sa vina in Parcul Tineretului(intrarea dinspre liceul Sincai) incepanad cu ora 10.Organizatorii evenimentului sunt Tetra Pak impreuna cu APRIL, Societatea Romana de Pediatrie si ASPOR.

Acesta este primul an in care tara noastra participa la Ziua Mondiala a Laptelui cu evenimente organizate in capitala,cu toate ca in Romania consumul de lapte este mult sub media europeana.



Dupa Ziua Mondiala a Laptelui,copii vor sti exact de ce este atat de important sa bem lapte si isi vor aminti cu placere de o zi petrecuta in parc. Adultii vor beneficia de o verificare a starii de sanatate si isi vor reaminti ca un pahar de lapte pe zi face minuni pentru sanatatea lor.

Pentru ca nu am cum sa ajung pana in Bucuresti in Parcul Tineretului voi savura un pahar de lapte rece in fata monitorului. O zi buna va doresc!

HAPPY MILK DAY!

Tumult sfidator



Rasaritul mi-a alungat o noapte zbuciumata."Ce bine ca a trecut", astea mi-au fost primele cuvinte ale diminetii. Exista totusi vise si stari nocturne pe care nu le cautam mai apoi. Framantarea de peste zi, oboseala atenuanta si alte ganduri sumbre ne ingreuneaza uneori somnolenta. In copilarie n-aveam asemenea probleme! Cred ca pot numara pe degete momentele cand ma trezeam in miez de noapte vorbind nedeslusit si inabusit, chinuita de propriul geamat. Trezirea mi-era salvatoare si totul trecea in nefiinta. Descumpanita, imi ridicam bustul, rasuflam greoi , clipeam cu vointa pentru a-mi aduce limpezimea-n gene si ma gandeam la ceva frumos, trecand cu vederea peste monstrul noptatic ce ma "recrutase" . O data cu revenirea la starea orizontala, totul era parca si uitat!
De la o vreme insa, tumultul mi-e tot mai sfidator si ma ingrozeste...
De ce oare?

vineri, 19 iunie 2009

Umbre


Gandurile mele sunt niste umbre subtiri. Va dati seama ca si eu sunt o umbra din moment ce nutresc din atatea. Si peste aceasta forma neagra este trasa o husa din piele alb-crem : se potriveste atat de bine,perfecta as putea spune! Si privesc...si strig si infaptuiesc o gramada de fapte. Personalitatea mea este vegheata-n permanenta de o umbra...aceasta se poate oglindi bine in apa oricarui ochi defibrat,putin mat. Ma observa chiar si-n ochii de sticla : dar continutul oglindit e irelevant si efemer,desigur. Apa marii imi alunga trasparenta invelitoarei si ma lasa desculta si fericita. Doar ca marea-i adanca si nu ma avant in cele mai obscure vartejuri...

Viseaza! Uneori visele se pot implini!


Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi."( James Dean)

Toate lucrurile măreţe au la baza lucruri mărunte.
Uneori, cu puţin ajutor divin, visele pot deveni realitate, dar numai dacă îţi doreşti din tot sufletul acel ceva. Să ai cât mai multe idealuri, dar întotdeauna să fii recunoscător pentru ceea ce ţi se oferă, deoarece câteodată s-ar putea să primeşti ceva ce să ţi se pară nesemnificativ, dar pentru cel care-ţi oferă să însemne mult. Visele sunt averea celor ce speră, iar ceea ce se va clădi are la temelie un risc. Avem nevoie de vise şi chiar dacă uneori ne amăgim singuri. Există şi posibilitatea de a se concretiza. Să nu-ţi fie frică să risti...oricât de multe greutăţi apar în calea realizării viselor tale, să nu renunţi decât atunci când iţi stabileşti alte priorităţi; trebuie să ştim să şi pierdem, nu?
Visează! Lucrurile mărunte de zi cu zi ne îmbogăţesc sufletul.

miercuri, 17 iunie 2009

Voi stiti cum e?


Sa te minunezi de picaturile unei ploi,de pe o frunza striata cu vene,care nu stii cand vor cadea.
Sa inveti a dansa ca florile fara a te rusina de stangacia pasilor ci doar sa-i sincronizezi cu alerta gandului vioi.
Sa privesti luna si sa-i spui vrute si nevrute iar ea sa-ti arate raspunsul sau prin vreo aratare. Sa-ti cante doar tie un pescarus cu glas de porumbel,sa-ti spuna lucrurile pe care tu le iubesti atat de mult iar tu doar sa zambesti…
Sa nu conteze ora,locul sau oamenii din jur... Sa fi singur si sa nu-ti pese,dar mai ales sa nu te simti singur! Sa simti ca fiecare lucru este constient de existenta ta si te-mbie cum poate mai bine si sa zambesti...daaaa...sa zambesti in repetate randuri si motive.
Sa simti cand soarele te priveste fara sa absoarba vreo urma de roua din cautatura-ti calda si umeda a ochilor si sa te magulesti in atingerea-i. Sa te tina de mana un fluture si sa zburati impreuna pe cele mai inalte culmi ale incertitudinii...
Sa topai ritmat odata cu ploaia bucurandu-te de buzele-i care te saruta-n nestire.
Sa simti sarutul pranzului in strada goala populata de-un singur porumbel flamand peste care-a dat ziua norocoasa cu stropi de grau.
Sa-ti fie orice lucru muza polivalenta din a carei cauza sa scrii galopand franturi de idei pentru a nu pierde sirul raului de inspiratie peste care-ai dat accidental...

Stiti cum e?

Diamant printre bolovani


"Mai bine un diamant imperfect, decât o piatră perfectă."

De ce un "diamant" imperfect, în locul unei "pietre" perfecte ? Pentru că frumusetea şi unicitatea vin din imperfectiune, pentru ca nu erodează, pentru că nu-şi pierde strălucirea şi nu poate fi şlefuit decât tot cu pulbere de diamant. Pentru că oricât ar fi de mic, valoarea lui e mare....
De ce multi prefera "piatra" perfectă şi nu "diamantul" imperfect ? Pentru că nu-şi permit, pietre se găsesc peste tot, de ce să investească în ceva valoros? Pentru că "piatra" e la fel de opacă precum sufletul lor, pentru că e mult mai maleabilă, uşor de înlocuit...

marți, 16 iunie 2009

120 de ani fara Eminescu



Ieri s-au implinit 120 de ani de la moartea poetului si ziaristului Mihai Eminescu. El este considerat de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, fiind supranumit si „luceafarul poeziei romanesti”.
Eminescu a fost activ in societatea literara Junimea si a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul sau poem la varsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat sa studieze la Viena. Manuscrisele poetului, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost daruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, in sedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat pe 3 februarie 1889 la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. In data de 15 iunie 1889, in jurul orei 4 dimineata, poetul a murit in sanatoriul doctorului Sutu. Pe 17 iunie, Eminescu a fost inmormantat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Romane.
Poetul nu a murit de sifilis, asa cum credea toata lumea, ci in urma unei lovituri. Un bolnav, internat tot la sanatoriul doctorului Sutu, l-a lovit in cap cu o caramida. Frizerul lui Eminescu se afla in acea zi in vizita si a fost martor la moartea lui.

"Soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vad murind, as putea zice, pe bratele mele..." relateaza Universul din 1926 spusele frizerului Dumitru Cosmanescu, care continua:" (...)Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata, pe la spate, un alt bolnav d'acolo, unul furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunan­du-mi: <> L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic... Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise!" (sursa: http://www.ziua.net/display.php?data=2009-06-15&id=254518 ). Aceasta marturie este aproape necunoscuta publicului larg.

Test cu tine insuti


Daca fiecare om poate fi arhitectul propriului cer pe care sa-si deseneze visurile, atunci este important sa nu existe nori care sa umbreasca opera de arta. Dar ce este de facut atunci cand nu norii sunt cei care ingreuneaza creatia , ci lumina orbitoare a soarelui? Am putea fi oare capabili sa desenam cu ochii inchisi, pe intuneric ?

luni, 15 iunie 2009

Focul


Am întâlnit într-o carte o disociere (Ignoranţă înstelată, Gustave Thibon, apărută în 2003) care m-a intrigat peste măsură. Era vorba de asocierea focului cu infernul, cum unele pasiuni care ne mistuie aici, pentru o perioadă scurtă de timp, ne pot mistui "la subsol" o veşnicie. Sintagma "flacără amputată de lumină" este explicată prin faptul că focul poate fi asociat cu infernul, dar nu cu lumina.
Chiar aşa să fie? Ca să rămânem în sfera religiei: de Paşte, când sărbătorim Învierea, suntem chemaţi să luăm lumina. Dacă aprindem o lumânare, practic, dăm foc fitilului. Iar acea lumânare aprinsă este numită lumină, atât de noi cât şi de preoţi. Ceva nu e în regulă...
Am luat metafora şi simbolul şi le-am împins la extreme. Tot nu am reuşit să separ focul de lumină. Nu îmi pot stăpâni interesul pentru această idee. E o abordare nouă? E veche de când lumea? E nouă doar pentru mine?
După legenda unor triburi primitive australiene, scânteia divină a fost adusă în taină din cer de o pitulice, care a ţinut focul ascuns sub coada ei...
Femeile par sa se roage creatorului lumii în numele focului, căci, "fiind curat, luminos, viu, gingaş, rodnic şi nepieritor, focul este simbolul desăvârşit al dumnezeirii".
In toate există echilibru! Întotdeauna dacă există plus va fi şi minus, dacă există yin există şi yang. Aşa se întâmplă şi cu focul. Dacă într-o religie simbolizează infernul şi este "amputat de lumină", în altă religie el simbolizează dumnezeirea şi este "luminos".

Un gând... pe o bancă, sub un tei înflorit.


Nu ne punem niciodată problema dacă suntem sau nu spirituali; de fapt, când spunem "spiritual" spunem ceva nefiresc, ca şi când statutul de om e incompatibil cu spiritualitatea.
Ciudat lucru... Dar dacă a fi om nu înseamnă a fi spiritual, ce ne mai rămâne?


Au înflorit teii; motiv desavarsit de bucurie. Într-o lume agitată, aglomerată şi superdepăşită, să stai pe o bancă, alintat de mirosul florilor de tei, cu capul în mâini, e chiar un lux...
Sunt printre fericiţii care îşi permit.

duminică, 14 iunie 2009

Test si Lectie de viata: Vezi daca esti inteligent(a)...


DACA REUSESTI SA CITESTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL VA DESCIFRA CELELALTE.

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1.. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M..

Daca îl Citesti Si-l Intelegi, Esti Inteligent(ã) Si Ai Emisfera Stânga Dezvoltata.

vineri, 12 iunie 2009

Zborul gandurilor


Chiar daca adeseori ma simt prizoniera cuvintelor, nu pot trai fara filosofie. Lumea alba imaginara se ascunde in lumea cenusie rationala si asta face ca lupta sa fie si mai grea.
De multe ori irosim timpul evolutiei cu dezbateri de genul "sfarsitul lumii", iar acest aspect dauneaza cu adevarat grav sanatatii, mai ales celei mentale. Taramul terestru si cosmic a dainuit, dainuie si va dainui mult dupa extinctie noastra. Simt cateodata ca port raspunderea ultimelor suflete albe si pure ale pamantului si chiar ale intregului univers cunoscut si necunoscut, dar aceasta este o utopie adolescentina fiind plina de sufletul meu pacatos si de puerilitatea ideii..si totusi povara ma imbraca cu povestea sa olimpica, inca de pe vremea lui Atlas!
Urasc ura, de orice fel, caci asa cum exista o idee a ideii exista si o ura a urii care se consuma pe ea insasi hranindu-se frenetic, indubitabil consumandu-ne si pe noi, cei mai fragili in fata sentimentelor primordiale!
Cand urletul universului va atinge apogeul expansiunii si durerii sale oprindu-se pentru o clipa, secatuit si gol ca o meduza din adancimi oceanice, vom simti teribila liniste dinaintea furtunii care ne va desfunda canalele perceptiei iubirii si a adevarului, dar va fi din pacate prea tarziu, caci nu numai ca nu vom fi inteles pana atunci mai nimic, dar vom fi praf de stele pentru constructia altor planete si civilizatii. Ciudata ironie cand te gandesti la raul infinit pe care ni-l facem noua si naturii noastre; intr-un final apoteotic vom folosi la reconstructie si reevolutie...

Mineralele sufletului meu


Cu totii avem o structura a sufletului, un arhetip dat de nestiut, un schelet pe care asezam bucuriile si ocarile vietii, un algoritm pe care se spijina imensa si complicata ecuatie a existentei! Acest utilaj de o complexitate infinita care probabil nu va fi pe de-a-ntregul explicat niciodata este sufletul, iar mineralele sufletului meu sunt onoarea si loialitatea.
Fara ele eu nu pot exista, mi-as pierde sinele si pe mine insumi in focului vesnic. Orice as intreprinde, de factura morala sau mai putin morala, chiar sora cu rusinea, mai devreme sau mai tarziu voi reduce totul la muntele de onoare si farama sfanta de loialitate. Aproape sunt ca niste limite in calea de o forta oribila a raului general-universal, iar fraza ca binele invinge intotdeauna nu este o utopie, cum zic unii si nici un concept depasit al timpului modern, ci pur si simplu reprezinta scopul vacumului terestru si extraterestru de a exista si evolua. Din pacate insa pentru o mare parte din noi aceste minerale sunt pe cale de disparitie sau chiar lipsa, de aceea trebuiesc completate urgent, carentele sufletului reprezentand boala care usor, usor ne duce spre moarte interioara care din punctul meu de vedere este echivalenta cu moartea exterioara sau carnala.

joi, 11 iunie 2009

Conditiile de moarte in viata


Experientele de dupa moarte nu ar parea atat de straine si de neinteles daca ai realiza ca intalnesti situatii similare ca o parte normala a existentei tale prezente.
In starile de somn si de vis tu esti implicat in aceeasi dimensiune de existenta in care se desfasoara experientele tale de dupa moarte. Nu ti minte partile cele mai importante ale acestor aventuri nocturne, iar cele pe care ti le amintesti par, ca o regula, bizare sau haotice. Acest lucru se intampla pur si simplu deoarece, in starea ta prezenta de dezvoltare nu esti capabil sa te misti constient in mai mult decat un mediu.
Intr-adevar, tu existi constient intr-o stare coerenta si creativa in timp ce corpul fizic doarme si desfasoara multe din activitatiile pe care ti-am spus ca le vei intalni dupa moarte. Pur si simplu iti indrepti principala ta concentrare a atentiei intr-o dimensiune diferita de activitate, una in care intr-adevar ai operat continuu.
Acum, asa cum deti memorii ale vietii tale in starea de trezire si asa cum pastrezi o mare parte din aceste memorii pentru intalnirile fizice zilnice, asa cum acest izvor de memorii iti asigura un simt al continuitatii zilnice. Asa cum exista continuitate in viata ta zilnica, la fel exista continuitate si in viata din timpul somnului.
Asadar, o portiune din tine este constienta de absolut fiecare intalnire si experienta de vis. Visele nu sunt mai halucinatorii decat este viata fizica.
Cu toate acestea, realitatea sa este mult mai nativa existentei tale. Daca nu gasesti coerenta in starea de vis, se intampla deoarece te-ai autohipnotizat inspre a crede ca nu exista asa ceva. Bineinteles, tu incerci sa traduci aventurile tale nocturne in termeni fizici si incerci sa ii indesi intr-o distorsiune des limitata a naturii realitatii.
Intr-o oarecare masura, acest lucru este natural. Pentu un motiv tu esti concentrat intr-o viata zilnica. Tu ai acceptat-o ca pe o provocare. Dar, in cadrul sau, tu esti de asemenea menit a creste, dezvolta si extinde limitele constiintei tale. Este foarte dificil a admite ca tu esti in multe moduri mult mai eficient si creativ in starile de somn decat in starea de trezire, si oarecum cutremurator a admite ca intr-adevar corpul de vis poate zbura, sfidand timpul si spatiul. Este mult mai usor a afirma ca toate aceste experiente sunt simbolice si nu cuvant cu cuvant adevarate; a elabora teorii psihologice complicate, de exemplu, pentru a explica visele in care zbori.
Simplul fapt este ca atunci cand visezi ca zbori, deseori faci acest lucru. In starea de vis operezi mai mult sau mai putin sub aceleasi conditii, ce sunt native unei constiinte nefocalizate in realitatea fizica. Asadar, multe din experientele tale sunt precis acelea pe care le vei intalni dupa moarte. Poti vorbi cu rude sau prieteni morti, sa revizitezi trecutul, intampini vechi colegi de scoala, mergi pe strazi ce au existat cu 50 de ani in urma – in termeni fizici, calatoresti prin spatiu fara a necesita nici un timp fizic pentru a face acest lucru; fi intampinat de calauze, fi instruit, sa ii inveti pe altii, executi munca plina de sens, rezolvi probleme, halucinezi.
In viata fizica exista o pauza intre conceperea unei idei si construcita sa fizica. In realitatea de vis, nu se intampla asa. Asadar, cea mai buna metoda de a deveni dinainte familiarizat cu mediul de dupa moarte, vorba vine, este de a explora si intelege natura self-ului tau ce viseaza. Nu multe persoane doresc sa investeasca timp sau energie in acest proiect.
Totusi, metodele sunt disponibile, iar cei cale le folosesc nu se vor gasi alienati atunci cand, dupa moarte, intreaga focalizare a atentiei este indreptata in acea directie.
Deoarece memoria ta constienta este atat de puternic conectata cu atentia in interiorul corpului, desi parasesti corpul atunci cand dormi, constiinta in stare de trezire, de obicei nu tine minte acest lucru.
In starea de somn, tu detii memorii a tutoror persoanelor intalinite in visele tale, desi ai fi putut intalni sau nu, o parte dintre acestia in experientele din timpul zilei. In starea de somn, tu poti avea de-a lungul anilor experiente constante cu parteneri apropiati ce pot trai in alta parte a lumii, fiindu-ti straini in starea de trezire.
Asa cum stradaniile tale zilnice au inteles si scop, la fel se intampla si cu aventurile din vise, iar in acestea, tu atingi diferite scopuri impuse de tine. Ele vor continua in experienta de dupa moarte. Forta vitala, viata si creativitatea din spatele existentei tale fizice este generata in aceasta alte dimensiune.In timpul zilei tu esti in mod constient atent la metodele de a rezolva problemele pe care le-ai invatat in timpul somnului. In vise tu iti stabilesti scopurile, asa cum dupa moarte, iti stabilesti obiectivele pentru o noua reincarnare.
Acum, nici o structura psihologica nu este usor a fi descrisa in cuvinte. Pentru a explica natura personalitatii asa cum in general este cunoscuta, tot felul de termeni sunt folositi: eu, subconstient, ego, superego; toti acestia pentru a diferentia actiunile intretesute ce alcatuiesc personalitatea fizica. Self-ul ce viseaza este la fel de complicat. Poti spune ca anumite portiuni din el se ocupa cu realitatea fizica, manipularea fizica si planificare; unele cu nivele profunde ale creativitatii si implinirilor ce asigura supraevietuirea fizica; unele cu comunicarea, chiar cu elemente mai extinse ale personalitatii in general necunoscute, unele cu experientea si existenta continua a ceea ce poti numi sufletul sau globala entitate individuala, adevaratul self multidimendsional.
Sufletul creeaza trupul. Creatorul de abia se uita la creatia sa. Pentru un motiv sufletul creeaza trupul, cat si existenta fizica, asa ca nimic din acestea nu ar trebui sa te conduca la o aversiune fata de viata fizica, si nici spre o lipsa a aprecierii acelor bucurii senzoriale de care esti inconjurat. Orice calatorii in interior ar trebui sa iti permita sa gasesti o semnificatie mareata, frumusete si sens in viata asa cum o cunosti acum; dar placerea si desfatarea completa inseamna de asemenea sa iti folosesti toate abilitatiile, sa explorezi dimensiuni interioare cu la fel de multa minunatie si entuziasm. Asadar, cu o intelegere adecvata este foarte posibil sa devii familiarizat cu taramurile, mediile si experientele de dupa moarte. Le vei gasi la fel de insufletite ca oricare pe care le stii. Asemenea explorari vor schimba complet preconceptiile sumbre despre existenta de dupa moarte. Este foarte important ca pe cat posibil sa te dezbraci de cat mai multe preconceptii deoarece acestea iti vor impiedica progresul.
In general vorbind, daca esti indeajuns de multumit de realitatea fizica, esti intr-o pozitie mult mai buna de a studia aceste medii interioare.
Daca vezi raul peste tot in jurul vietii tale fizice, si el pare sa cantareasca mai mult decat binele, atunci nu esti inca pregatit. Nu ar trebui sa te angajezi intr-o explorare a acestor medii nocturne daca esti deprimat, caci in acest timp starea ta fizica este predispusa spre experiente depresive, fie ca esti treaz sau dormi. Nu ar trebui sa te angajezi intr-un asemenea studiu daca speri sa inlocuiesti experientele interioare cu cele fizice.
Daca ideile tale de bine si de rau sunt riguroase, inflexibile, atunci nu detii intelegerea necesara pentru orice manipulare constienta in aceasta alta dimensiune. Cu alte cuvinte, ar trebui sa fii pe cat posibil flexibil mental, psihologic si spiritual, deschis noilor idei, creativ, si nu excesiv de dependent de dogme si sisteme de organziare.
Ar trebui sa fi indeajuns de competent si intelegator. In acelasi timp ar trebui sa fi suficient de prietenos in mediul tau fizic astfel incat sa fii capabil sa tratezi viata asa cum este ea. Ai nevoie de toate resursele tale. Aceasta va fi o explorare si stradanie activa, nu o retragere pasiva si in mod sigur nu un refugiu las. Spre sfarsitul acestei carti vor fi oferite metode pentru cei dintre voi care sunt interesati a explora constient aceste conditii de dupa moarte – avand ceva control asupra progresului si experientelor tale.
Totusi, aici vreau sa descriu mai in amanunt aceste conditii. Acum, in viata fizica tu vezi ceea ce vrei sa vezi. Tu percepi, date specifice dintr-un camp disponibil de realitate – date ce sunt selectate atent de catre tine, in concordanta cu ideile tale despre ce este realitatea. In primul rand, tu creezi aceste date.
Daca crezi ca toti oamenii sunt rai, nu vei experimenta partea buna din ei. Vei fi complet inchis fata de ea. Ei, la randul lor, iti vor arata partea rea. Vei vedea telepatic ca ceilalti nu te simpatizeaza, si iti vei proiecta antipatia asupra lor.
Cu alte cuvinte, experienta ta urmareste asteptarile tale. Acelasi lucru se aplica experientelor de dupa moarte, experientelor din timpul visului cat si oricaror intalniri din afara corpului. Daca esti obsedat de ideea raului, atunci vei intalni conditii nefaste. Daca crezi in diavoli, atunci ii vei intalni. Asa cum am mentionat mai devreme, exista o libertate mult mai mare atunci cand constiinta nu este fizic orientata. Inca o data, in realitate gandurile si emotiile sunt construite fara un interval de timp fizic. Asa ca, daca crezi ca vei fi intampinat de un demon, iti vei crea propia ta forma de gand a acestuia, nerealizand ca ea este creatia ta.
Asadar, daca intr-o asemenea maniera te concentrezi asupra necazuriilor din experienta fizica, atunci inca nu esti gata pentru asemenea explorari. Este bineinteles posibil ca in asemenea conditii sa intalnesti o forma de gand ce apartine altcuiva, dar daca nu crezi in demoni, vei recunoaste tot timpul natura fenomenului si vei ramane nevatamat.
Daca aceasta este propia ta forma de gand, atunci poti invata de la ea, intrebandu-te ce reprezinta, ce problema a fost materializata. Dupa moarte, poti halucina acelasi lucru, sa il folosesti ca un simbol si sa treci printr-o batalie spirituala ce, bineinteles, nu ar fi necesara daca ai avea mai multa intelegere. Vei lucra la ideile, problemele si dilemele de la nivelul propiu de intelegere.
Mediile de dupa moarte exista pretutindeni in jurul tau.
Este ca si cum situatia ta prezenta si toate fenomenele fizice au fost proiectate din interior inspre afara, oferindu-ti o continua imagine in miscare, fortandu-te sa percepi doar acele imagini ce au fost transpuse. Acestea par atat de reale incat te gasesti in pozitia de a reactiona constant la ele.
Ele servesc a masca alte realitati valide ce exista in acelasi timp, iar din aceste alte realitati tu primesti puterea si cunoasterea operarii proiectilor materiei. Poti “seta masina sa mearga in gol”, vorba vine, sa opresti aparenta miscare, si sa iti indrepti atentia catre aceste alte realitati.
In primul rand, trebuie sa realizezi ca ele exista. Ca o expunere preliminara a metodelor ce le voi oferi mai tarziu, este o idee buna sa te intrebi acum si atunci: ”De care lucruri sunt de fapt constient in acest moment?” Fa acest mic exercitiu cu ochii deschisi si apoi in timp ce sunt inchisi.
Atunci cand ochii sunt deschisi, nu considera ca numai obiectele imediat perceptibile exista. Uita-te acolo unde spatiul pare gol si asculta in mijlocul linistii. Exista structuri moleculare in fiecare centimetru de spatiu gol, dar ti-ai conditionat urechile sa nu le auda. Tu iti folosesti simturile tale interioare atunci cand esti in starea de vis, si le ignori atunci cand esti treaz.
Simturile interioare sunt echipate sa perceapa date ce nu sunt fizice. Ele nu sunt inselate de imaginiile ce le proiectezi in realitatea tridimensionala. Ele pot percepe obiectele fizice. Simturile tale fizice sunt extensi ale acestor metode interioare de perceptie, iar dupa moarte, pe acestea te vei baza. Ele sunt folosite in experientele din afara corpului. Ele opereaza constant sub constiinta in stare de trezire astfel incat poti deveni familiarizat acum cu natura perceptiei de dupa moarte.
Cu alte cuvinte, mediul, conditiile si metodele de perceptie nu iti vor fi straine. Nu esti aruncat brusc intr-un necunoscut iar acel necunoscut este acum o parte din tine. A fost o parte din tine inaintea acestei nasteri fizice, si va fi o parte din tine dupa moartea fizica.
Totusi, aceste conditii au fost sterse din constiinta ta, peste tot cuprinsul istoriei tale. Omenirea a avut diverse concepte despre propia sa realitate dar se pare ca dinadins s-a indepartat de ele in ultimul secol. Exista multe motive, si vom incerca sa acoperim o parte din ele. In multe moduri, tu esti “mort” acum – si atat de mort pe cat vei fi vreodata.
In timp ce te ocupi de treburile si stradaniile zilnice, in spatele constiintei normal treze tu esti de asemenea concentrat in alte realitati, percepand situatiile prin simturile interioare, si experimentand evenimente ce nu sunt nici macar inscrise inauntrul creierului fizic. Dupa moarte, pur si simplu esti constient de aceste dimensiuni de activitate pe care acum le ignori. Acum, existenta fizica predomina. Atunci, nu va fi asa. Si nici nu iti va fi pierduta iar memoriile tale vor fi retinute. Pur si simplu, tu vei iesi dintr-un cadru particular de referinta. Sub anumite conditii vei fi chiar liber sa folosesti anii ce aparent ti-au fost oferiti in diferite moduri.
De exemplu: ti-am spus ca timpul nu este construit dintr-o serie de momente, una succedandu-se dupa alta, desi acum le percepi in acea maniera. Evenimentele nu sunt lucruri ce ti se intampla. Ele sunt experiente materializate formate de catre tine conform propiilor asteptari si credinte. Portiuni interioare ale personalitatii tale realizeaza acum acest lucru. Dupa moarte, nu te vei concentra asupra formelor fizice luate de timp si de evenimente. Poti folosi aceleasi elemente, asa cum un pictor isi poate folosi culorile.
Poate ca durata ta de viata va fi de 77 de ani. Dupa moarte poti, in anumite conditii specifice si daca alegi acest lucru, sa experimentezi evenimentele acelor 77de ani in tihna- dar nu neaparat in termeni de continuitate. Poti schimba evenimentele. Poti manevra in acea dimensiune particulara de activitate ce a reprezentat cei 77 de ani ai tai.
Daca gasesti grave erori de judecata, le poti corecta. Cu alte cuvinte, te poti perfectiona, dar nu poti intra inca o data in acel cadru de referinta ca o constiinta ce participa complet, sa zicem, la tendintele istorice din acel timp, luand parte la existenta halucinanta de masa ce a rezultat din constiinta aplicata a self-ului tau cat si a “contemporanilor” tai.
Unii aleg acest lucru mai degraba decat reincarnarea, sau aleg un studiu inaintea unei noi reincarnari. In funful sufletului, acesti oameni sunt foarte des perfectionisti. Ei trebuie sa se intoarca si sa creeze. Trebuie sa isi corecteze erorile. Ei folosesc imediata viata trecuta ca o panza, iar cu aceeasi “panza” incearca sa creeze o imagine mai buna. Acesta este un exercitiu mental si psihic, experimentat de multi, ce necesita o mare concentrare si este mult mai halucinatoriu decat orice existenta.
Poti simti ca vrei sa “retraiesti” anumite portiuni din viata ta pentru a le intelege mai bine. Asadar, experienta ta de viata este a ta. Asemenea conditii cu siguranta nu sunt straine. In trairile commune, des te imaginezi comportandu-te intr-o maniera diferita decat ai facut-o, sau in mintea ta experimentezi evenimente pentru a obtine o mai buna intelegere a lor. Viata ta este propia experienta-perspectiva, iar cand la momentul mortii tu o scoti afara din contextul fizic de timp – in masa, atunci o poti experimenta in alte moduri. Tine minte, evenimentele si obiectele nu sunt absolute, ci plastice. Evenimentele pot fi schimbate atat inainte cat si dupa aparitia lor. Ele nu sunt niciodata stabile sau permanente, chiar si in contextul realitatii tridimensionale in care pot parea ca fiind asa.
Orice lucru de care esti constient in existenta tridimensionala este doar o proiectie a unei realitati largite in acea dimensiune. Evenimentele de care esti constient sunt doar acele fragmente de activitati ce isi fac loc sau apar constiintei tale normal treze. Alte portiuni din aceste evenimente iti sunt aproape clare, atat in starea de vis cat si in dedesubtul constiintei normale din timpul zilei.
Daca vrei sa sti cum este moartea, atunci devino constient de propia ta constiinta in timp ce este despartita de activitatiile fizice. Vei afla ca este foarte activa. Cu antrenament vei descoperi ca, constiinta normal treaza este extrem de limitata, si ceea ce ai considerat odata ca fiind conditii de moarte par mult mai aproape de conditiile de viata.
Asemenea alte existente si realitati deja descrise coexista cu a ta, iar in starea de trezire tu nu esti constient de ele. Acum, foarte des in visele tale esti capabil a percepe asemenea situatii, dar des le preschimbi in accesorii propii de vis, in acest caz, in momentul trezirii tu ai o foarte mica memorie clara.
In acelasi mod, in mijlocul vietii, starui asupra asa numitelor fantome si aparitii, iar din acest motiv, tu insuti apari ca o aparitie altora, in mod special atunci cand trimiti puternice forme de gand din starea de somn, sau chiar atunci cand inconstient calatoresti in afara corpului fizic.
Evident, exista atatea tipuri de fantome si aparitii pe cat exista oameni. Ele sunt la fel de alerte sau de nealerte fata de situatia lor pe cat esti tu fata de situatia ta. Cu toate acestea, ele nu sunt complet concentrate in realitatea fizica, fi in personalitate sau in forma, iar aceasta este principala lor distinctie. Unele aparitii sunt forme de gand trimise de personalitatile supravietuitoare datorita unei anxietati adanci, prelungite. Ele descriu acelasi tip de comportament compulsive ce poate fi vazut in multe situatii din experienta ta obisnuita.
Inca o data, exista exceptii in care memoria este pastrata, dar ca o regula fantomele si aparitiile nu sunt mai constiente de efectul lor asupra altora decat esti tu atunci cand apari aproape inconstient in lumi ce ti se vor parea a fi straine.
Combinarea gandului, emotiei si dorintei creeaza forma, poseda energie si este formata din energie. Se va arata in cat mai multe feluri posibil. Tu recunosti doar materializarile fizice, dar asa cum a fost mentionat mai devreme in aceasta carte, tu trimiti in afara ta pseudoforme de-ale tale, de care nu esti constient; iar acestea sunt in afara calatoriei astrale sau proiectiei, ce este o chestiune mult mai complicata.
Tu apari in forma astrala in realitati ce comparativ sunt mult mai avansate decat a ta. De obicei esti recunoscut datorita dezorientarii tale. Nu stii cum sa te misti. Nu stii obiceiurile. Dar, fie ca ai sau nu o forma fizica, daca detii emotii sau ganduri, acestea vor lua forma. Ele au o realitate. Daca te gandesti puternic la un obiect, va aparea undeva.
Daca te gandesti puternic ca esti intr-o alta locatie, o pseudoimagine de-a ta va fi proiectata din tine in afara catre acel loc, fie ca este sau nu perceputa si fie ca esti sau nu constient de ea, sau constient in ea. Acest lucru se aplica celor care au parasit sistemul tau fizic si cei care sunt inca in el.
Toate aceste forme sunt numite constructii secundare, deoarece, ca o regula, constiinta completa a personalitatii nu se afla in ele. Ele sunt proiectii automate.
Acum, in constructiile principale, o constiinta, de obicei pe deplin atenta si alerta, adopta o forma - nu cea “nativa”- si in mod constient des o proiecteaza intr-un alt nivel de realitate. Chiar acest lucru este a cautare complicata, foarte rar folosita pentru scopurile comunicarii.
Existe metode mult mai usoare. Am explicat intr-o oarecare masura modul in care imaginiile sunt construite dintr-un camp disponibil de energie. Tu percepi doar propiile tale constructii. Asadar, daca o “fantoma” vrea sa te contacteze, o poate face prin intermediul telepatiei, iar tu insuti daca doresti poti construi imaginea analoaga. Sau, individual isi poate trimite o forma de gand in acelasi timp in care comunica telepatic cu tine. Camerele tale sunt pline acum de forme de gand pe care nu le percepi; si din nou, tu esti acum la fel de mult un fenomen spectral pe cat vei fi dupa moarte. Pur si simplu nu esti constient de acest fapt.
Ignori anumite variatii de temperatura si curenti de aer - spunandu-ti ca sunt doar in imaginatia ta – ce sunt in schimb indicii a unor asemenea forme de gand. Tu arunci in fundal comunicariile telepatice ce foarte des acompaniaza asemenea forme, si indepartezi toate doveziile ca alte realitati exista impreuna cu a ta, si ca in mijlocul unei existenet tu esti inconjurat de dovezi intangibile dar valide. Cuvintele “viata” si “moarte” servesc a-ti limita intelegerea, a pune bariere acolo unde nici una nu exista inerent.
Unii prieteni si rude moarte intr-adevar te viziteaza, proiectand propiul lor nivel de realitate inspre a ta, dar, ca o regula, nu poti percepe formele lor. Cu toate acestea, ele nu sunt mai fantomatice, sau “moarte”, decat esti tu atunci cand te proiectezi in realitatea lor – asa cum faci din starea de somn.
Ca o regula, ei te pot percepe in aceste ocazii. Ceea ce des uiti este ca asemenea indivizi sunt in diferite stadii de dezvoltare. Unii au conexiuni mai puternice cu sistemul fizic decat altii. Durata de timp in care un individ este mort, in termenii vostrii, are putin de a face cu faptul ca vei fi sau nu vizitat, ci mai degraba cu intensitatea realatiei.
Asa cum a fost mentionat mai devreme, in starea de somn poti ajuta persoane recent decedate, straini, sa se aclimatizeze cu condtitiile de dupa moarte, chiar daca aceste cunostiinte nu iti vor fi disponibile dimineata. Asa ca altii, strainii, pot comunica cu tine atunci cand dormi, si chiar sa te ghideze prin variatele perioade ale vietii tale.
Nu este o simpla chestiune de a explica conditiile de viata asa cum le cunosti, asadar este extrem de dificil a discuta despre complexitatiile de care nu esti constient.
Punctul principal pe care vreau sa il clarific in acest capitol este ca tu esti deja familiarizat cu toate conditiile ce le vei intalni dupa moarte, si intr-o masura poti deveni constient de acestea. *

*articol preluat si imbogatit