De pe cerul azuriu de vara a disparut brusc soarele. Norii se aduna a ploaie, iar vantul patrunde orice suflare, purtand cu sine mirosul si freamatul cald al verii.
Arborii isi infioara frunzele fosnind ametitor si furtuna cucereste pamantul insetat. Peisajele posomorate se amesteca in valtoarea furtunii amenintatoare. Din cerul fumuriu si sumbru cad picaturi mari si reci de ploaie, atat de curate si stravezii ca lacrima unui izvor. Ploaia saruta pamantul cuprizandu-l in bratele sale cu suvoaiele indraznete si paraiele zglobii. Vantul si ploaia se intetesc sugrumand zapuseala acestei zile de vara. Natura suspina prin fulgere, fulgere lungi ce strabat norii si care infricoseaza. Doar frunzele se mai misca ametite valsand in pustietatea ploii. Strazile impartasesc gustul linistii fiind spalate de picaturile acestei ploi.
Cuprinsa de vraja ploii, mi-am luat umbrela cea veche si am plecat la plimbare. Pas cu pas pasind pe strazi, curcubeul ma intampina, iar ploaia se indeparta de pe meleagurile noastre. Natura se bucura, dandu-ne mirosul de aer proaspat cu amprente dulci de miresme, de capsuni, de cirese si de flori de soc. Nimic nu se compara cu imaginea naturii de dupa ploaie, iar totul capata viata. Ploaia pentru mine a capatat culoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu