Sa încercam acum sa gasim presupozitia cu care lucreaza Platon atunci când respinge, cu atâta siguranta si în mod aparent atat de paradoxal, scrisul.Gandul scris este fata de gandul gandit asemeni picturii fata de realitatea vie. Pictura este o imagine instantanee, care fixeaza într-un anumit moment realitatea vie. Gandul scris este intepenit în doua sensuri: pe de o parte, pentru ca reprezinta transcrierea unui gand care a fost desprins din fluxul gandurilor care l-au creat. Pe de alta parte, pentru ca a exprima înseamna deja a selecta din bogatia actului de a gândi ceea ce poate fi fixat prin expresie.Gandul care a ajuns sa fie scris este de doua ori pietrificat. Obiectia pe care Platon o aduce se bazeaza, în fond, pe distinctia între ceea ce este viu si insufletit, fertil in urmari, poate crea consecinte, si ceea ce este decupat, întepenit, mort, neinsufletit si care, cum spune el, este mut. Cu alte cuvinte, nu mai poate produce nici un fel de consecinte, cu exceptia celor pe care nu le mai poate controla în nici un fel, ma refer la gandurile suscitate în mod arbitrar de pagina scrisa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu