Rasaritul mi-a alungat o noapte zbuciumata."Ce bine ca a trecut", astea mi-au fost primele cuvinte ale diminetii. Exista totusi vise si stari nocturne pe care nu le cautam mai apoi. Framantarea de peste zi, oboseala atenuanta si alte ganduri sumbre ne ingreuneaza uneori somnolenta. In copilarie n-aveam asemenea probleme! Cred ca pot numara pe degete momentele cand ma trezeam in miez de noapte vorbind nedeslusit si inabusit, chinuita de propriul geamat. Trezirea mi-era salvatoare si totul trecea in nefiinta. Descumpanita, imi ridicam bustul, rasuflam greoi , clipeam cu vointa pentru a-mi aduce limpezimea-n gene si ma gandeam la ceva frumos, trecand cu vederea peste monstrul noptatic ce ma "recrutase" . O data cu revenirea la starea orizontala, totul era parca si uitat!
De la o vreme insa, tumultul mi-e tot mai sfidator si ma ingrozeste...
De ce oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu